ION TUDOR vs. ROMANIA – Audierea inculpatului in ultimul cuvant nu suplineste neaudierea inculpatului in timpul dezbaterilor. Condamnare fara audiere in fata instantei de recurs, prin reinterpretarea acelorasi probe care au condus instantele inferioare la solutii diametral opuse. Incalcarea dreptului la un proces echitabil de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (Art. 6.1 din Conventie)

In cauza Ion Tudor contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de Art. 6.1 din Conventie.

Curtea a constatat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie l-a condamnat pe reclamant fara a-l audia si fara a analiza direct alte probe, desi a judecat cauza in fapt si in drept si a casat hotararea de achitare pronuntata de instanta de apel.

Printre alte observatii, judecatorii europeni au subliniat ca audierea inculpatului in timpul ultimului cuvant nu poate suplini esecul instantei de recurs de a-l audia pe inculpat in persoana in timpul dezbaterilor. De asemenea, Curtea a stabilit ca o instanta nu poate casa o hotarare si reevalua probe fara a informa in mod corespunzator partile interesate si a le acorda posibilitatea de a-si sustine cauza.

CEDO a concluzionat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuia sa faca o evaluare completa a vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului in raport cu acuzatiile formulate de parchet, cata vreme aceleasi probe apreciate direct de catre instantele de grad inferior au condus mai intai la condamnarea, apoi la achitarea acestuia.

>>Hotararea CEDO in cauza Ion Tudor contra Romaniei (cererea nr. 14364/06; Sectia a III-a, 17 decembrie 2013)

Extras din hotarare:

"a) Principii generale

20. Curtea reitereaza ca modul in care se aplica Art. 6 in cazul proceselor inaintea curtilor de apel depinde de trasaturile specifice proceselor respective; este necesar sa se ia in considerare toate actiunile din ordinea juridica interna si rolul curtii de recurs implicate.

21. Cu toate acestea, atunci cand o instanta de recurs trebuie sa analizeze o cauza in ceea ce priveste chestiunile de fapt si de drept, precum si sa evalueze in ansamblu problema vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, respectiva instanta nu poate, din motive ce tin de echitatea procedurii, sa solutioneze corespunzator chestiunile respective fara o evaluare directa a probelor prezentate in persoana de catre un inculpat care sustine ca nu a comis fapta pretinsa a fi infractiune (a se vedea, printre multe alte hotarari, Ekbatani vs. Suedia, par. 32; Constantinescu, citata anterior, par. 55; Sandor Lajos Kiss vs. Ungaria, par. 22; Sinichkin vs. Rusia, par. 32; Lacadena Calero vs. Spania, par. 36 si 38; Hanu vs. Romania, par. 32).

22. In plus, Curtea considera ca, in stabilirea acuzatiilor in materie penala, ascultarea inculpatului in persoana ar trebui sa fie regula generala. Orice derogare de la acest principiu ar trebui sa fie exceptionala si supusa unei interpretari restrictive (a se vedea, in special, Popa si Tanasescu vs. Romania, par. 46).

b) Aplicarea acestor principii in prezenta cauza

23. Revenind la prezenta cauza, Curtea constata ca nu se contesta faptul ca reclamantul a fost mai intai condamnat de tribunal, apoi a fost achitat de curtea de apel, iar apoi a fost condamnat din nou de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Tribunalul si curtea de apel au ascultat declaratiile in persoana ale reclamantului, insa Inalta Curte nu l-a audiat direct si nici nu a analizat direct alte probe.

24. Curtea reaminteste ca, desi dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvant in fata instantei este desigur important, acesta nu poate echivala cu dreptul sau de a fi audiat de catre instanta in timpul dezbaterilor (a se vedea Constantinescu, citata anterior, par. 58). Mai mult, in vederea unui proces echitabil, o instanta nu poate sa caseze o hotarare precedenta si sa reevalueze probe fara sa informeze in mod corespunzator partile interesate si sa le acorde posibilitatea de a-si prezenta cauza (a se vedea Popa si Tanasescu, citata anterior, par. 51). In ultimul rand, in practica, Curtea nu vede niciun motiv pentru care reclamantul, care a avut castig de cauza in fata curtii de apel si caruia nu i s-a dat de inteles de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ca decizia ar putea fi rasturnata, ar avea vreun interes sa solicite Inaltei Curtii reexaminarea probelor.

25. Prin urmare, pentru a stabili daca a avut loc o incalcare a Art. 6 in prezenta cauza, trebuie sa se examineze rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si natura problemelor pe care a fost solicitata sa le solutioneze (a se vedea Popa si Tanasescu, citata anterior, par. 47; Hanu vs. Romania, par. 34).

26. In cauzele Popa si Tanasescu (citata anterior, par. 47) si Gaitanaru vs. Romania (par. 30), Curtea a avut posibilitatea sa examineze domeniul de aplicare al competentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de recurs, atunci cand examineaza un recurs precum cel din prezenta cauza, respectiv dupa ce prima cale de atac a fost solutionata deja de o instanta de grad inferior. Curtea a constatat ca procesele de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost procese complete guvernate de aceleasi norme ca in cazul unui proces pe fond, instanta examinand atat faptele, cat si problemele de drept. Inalta Curte de Casatie si Justitie putea sa decida fie sa mentina achitarea reclamantului, fie sa il condamne dupa o evaluare minutioasa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei lui. Daca necesitatea evaluarii probelor ar fi determinata direct de circumstantele cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie ar putea retrimite cauza la o instanta de grad inferior, in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala in vigoare la acea data (a se vedea supra, par. 14).

27. In prezenta cauza, procurorul si-a motivat recursul pe erorile de fapt fundamentale survenite in hotararile instantelor de grad inferior (a se vedea supra, par. 12). Inalta Curte de Casatie si Justitie a examinat recursul in acest cadru legal. Instanta trebuia sa decida ce importanta acorda declaratiilor initiale ale coinculpatului si schimbarii ulterioare a pozitiei acestuia. Astfel, instanta trebuia sa faca o evaluare completa a vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului in raport cu acuzatiile formulate impotriva acestuia din moment ce aceleasi probe apreciate direct de catre instantele de grad inferior au condus atat la condamnarea, cat si la achitarea acestuia (a se vedea supra, par. 7 si 9, precum si par. 11). Instanta a rejudecat cauza, a reexaminat probele si le-a dat o interpretare noua (a se vedea supra, par. 13).

28. Cu toate acestea, problemele ridicate pot fi considerate ca prezentand o oarecare complexitate in fapt si in drept si nu puteau fi evaluate corespunzator fara audierea nemijlocita, de catre instanta, a reclamantului si a martorilor (a se vedea Sinichkin, citata anterior, par. 38; Hanu, citata anterior, par. 40; mutatis mutandis, Spinu vs. Romania, par. 58; Moreira Ferreira vs. Portugalia, par. 34; Mihai Moldoveanu vs. Romania, par. 63).

29. Considerentele precedente sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa concluzioneze ca, in prezenta cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a respectat cerintele unui proces echitabil".

Pentru incalcarea principiului nemijlocirii, vezi si:

>>Ilisescu si Chiforec vs. Romania

>>Flueras vs. Romania

>>Beraru vs. Romania

>>Cutean vs. Romania

>>Spinu vs. Romania

>>Vaduva vs. Romania

>>Popa si Tanasescu vs. Romania

>>Hogea vs. Romania

>>Hanu vs. Romania

>>Manolachi vs. Romania

>>Nitulescu vs. Romania

>>Coniac vs. Romania

>>Moinescu vs. Romania