TAXA DE POLUARE. CONTESTATIE LA EXECUTARE – Judecatoria Bistrita, sentinta nr. 4092/29.05.2015: „In ce priveste dreptul statului de a amana si esalona obligatia stabilita de o sentinta civila irevocabila, instanta retine aplicabile considerentele din cauzele CEDO Felicia Mihaies, Adrian Gavril Sentes... Art. XV din OUG 8/2014 este contrar art. 6.1 din Conventie si art. 1 din protocolul 1... Restituirea taxelor de poluare nu creeaza deficit bugetului general consolidat”

Prin sentinta civila nr. 4092/29.05.2015 pronuntata in dosarul nr. 1481/190/2015, Judecatoria Bistrita-Sectia civila a respins cererea de chemare in judecata formulata de contestatorul Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud, in contradictoriu cu intimatul N.C.M., avand ca obiect contestatie la executare, precum si cererea de suspendare a executarii silite formulate de contestator.

---

Litigiul cauzei priveste exigibilitatea creantei din titlul executoriu constituit din sentinta civila nr. 447/2013 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud, irevocabila la data de 04.04.2013, prin care contestatoarea AJFP Bistrita-Nasaud a fost obligata la plata catre intimatul N.C.M. a sumei de 3.313 de lei cu titlu de taxa de poluare, a dobanzii legale calculate de la data platii taxei si pana la restituirea efectiva, precum si a sumei de 439,30 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei civile nr. 4092/29.05.2015 a declarat apel, la data de 21.07.2015, contestatorul Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud.

Sentinta nr. 4092/29.05.2015. Judecatoria Bistrita-Sectia civila

pres. Mugurel Arin BOTU

Obiectul dosarului: contestatie la executare.

Solutia: "Respinge cererea de chemare in judecata formulata de contestatorul Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud avand codul fiscal 4347453, cont deschis la Trezoreria mun. Bistrita nr. RO96TREZ1015003XXXX75, cu sediul in str. 1 Decembrie, nr. 6-8, Bistrita, jud. BN, in contradictoriu cu intimatul Maris Nicolae Cosmin, (...), avand ca obiect contestatie la executare. Respinge cererea de suspendare a executarii silite formulate de contestator. Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare".

>>Sentinta nr. 4092/29.05.2015 pronuntata de Judecatoria Bistrita-Sectia civila, in dosarul nr. 1481/190/2015

Nota: In cazul hotararilor nedefinitive, juri.ro actualizeaza articolele in momentul redactarii solutiilor pronuntate in caile de atac.

UPDATE 18.12.2015 - Minuta deciziei nr. 922/18.12.2015 a Tribunalului Bistrita-Nasaud-Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal: "Admite apelul declarat de apelanta A.J.F.P. Bistrita-Nasaud in contradictoriu cu intimatul M.N.C. impotriva Sentintei civile nr. 4092/2015 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar nr. 1481/190/2015: Schimba integral sentinta apelata in sensul ca: Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea A.J.F.P. Bistrita-Nasaud in contradictoriu cu intimatul M.N.C. si in consecinta: - Anuleaza formele de executare silita din cadrul dosarului executional nr. 51/2015 al Societatii Civile Profesionale de Executori Judecatoresti Stolnean Romeo Marius si Stolnean Oana; - Respinge cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoare, ca fiind ramasa fara obiect; Respinge, ca inadmisibila, cererea de intoarcere a executarii silite formulata de apelanta-contestatoare in apel. Definitiva. Pronuntata azi, 18.12.2015, in conditiile art. 396 alin. (2) Cod pr. civ.".

Extras din sentinta:

"In data de 04.05.2011, intimatul a achitat taxa de poluare in cuantum de 3313 de lei la contestatorul AJFP Bistrita-Nasaud, suma de bani intrand la Fondul pentru Mediu.

Prin hotararea pronuntata in anul 2011, CJCE in cauza C 402 , cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituita prin OG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea a amintit ca dreptul Uniunii interzice fiecarui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decat celor care se aplica produselor nationale similare, aceasta interdictie vizand garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne fata de concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele de import.

Prin hotararea CJCE in cauza C 402, cauza Tatu, Curtea a precizat ca art. 110 TFUE trebuie interpretat ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor autovehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.

Practic, prin hotararea CJCE in cauza C 402, cauza Tatu, taxa de poluare instituita prin OG 50/2008 a fost declarata contrara dreptului Uniunii, aspect retinut in sentinta civila nr. 477/2014, pronuntata la data de 04 aprilie 2013.

Astfel, desi intimatul a platit in anul 2011 o taxa de poluare declarata contrara dreptului Uniunii Europene prin hotararile Curtii pronuntate in anul 2011 in cauzele C 402/09 Tatu si C 263/10 Nisipeanu, dupa mai bine de doi ani de la data platii taxei de poluare contrare dreptului Uniunii, si dupa mai bine de doi ani de la hotararile Curtii de Justitie a Uniunii Europene, intimatul a reusit sa obtina un titlu executoriu impotriva contestatorului Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud si a Administratiei Fondului pentru Mediu, pentru a-si recupera suma de bani platita in anul 2011.

Dupa ce petentul a reusit sa obtina un titlu executoriu pentru a-si recupera suma platita cu titlu de taxa poluare, intra in vigoare OUG 8/2014, prin care suma platita cu trei ani inainte, pentru care a obtinut restituirea, i se esaloneaza pe o perioada de cinci ani.

Practic, desi o sentinta civila irevocabila trebuie executata de indata, statul roman a acordat un termen de plata debitorului institutie de stat, in fapt intimatul urmand sa-si recupereze integral suma achitata pentru o taxa contrara dreptului Uniunii Europene, legislatie cu caracter obligatoriu ce prevaleaza legislatiei romanesti potrivit art. 148 alin.2 din Constitutia Romaniei, dupa 8 (opt) ani de la momentul la care a platit-o.

In ce priveste dreptul statului roman de a amana si esalona obligatia stabilita de o sentinta civila irevocabila, instanta retine aplicabile in prezentul dosar, considerentele din: cauza CEDO Felicia Mihaies impotriva Romaniei, cauza CEDO Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei.

Pentru a nu fi incalcat art.1 din protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Dreptului Omului, masura amanarii si esalonarii unui titlu executoriu trebuie sa aiba un caracter temporar si sa existe o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (esalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/ reechilibrarea bugetului de stat).

Bineinteles ca, asa cum precizeaza si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Felicia Mihaies impotriva Romaniei, Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei, statele trebuie sa fie primele care sa se pronunte cu privire la existenta unei probleme de interes general si dispun de o anumita marja de apreciere, ca si in alte domenii in care se extind garantiile Conventiei. In mod special, decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile si veniturile bugetului de stat implica de obicei luarea in considerare a aspectelor politice, economice si sociale. Prin aceeasi decizie, Curtea precizeaza ca este tinuta sa respecte modul in care statul a proiectat imperativele 'interesului public' cu exceptia cazului in care decizia statului este in mod evident lipsita de o baza rezonabila.

In mod implicit Curtea a precizat ca in situatia in care decizia statului de a esalona executarea obligatiilor stabilite de sentinte civile irevocabile este lipsita in mod evident de o baza rezonabila, incalca legislatia Uniunii in ce priveste art.1 din protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Dreptului Omului.

Pentru a stabili daca decizia statului manifestata prin art. XV din OUG 8/2014 are o baza rezonabila, trebuie analizate motivele ce au condus la luarea acestei decizii, mentionate in preambulul actului normativ.

Potrivit preambulului OUG 8/2014, esalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare stabilita prin sentinte judecatoresti irevocabile devenite executorii pana la data de 31.12.2015, se impune intrucat:

1. executarea hotararilor judecatoresti are o influenta negativa asupra bugetului Administratiei Fondului pentru Mediu;

2. executarea hotararilor judecatoresti are o influenta negativa asupra bugetului general consolidat;

3. executarea hotararilor judecatoresti conduce la imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si implicit la nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administratia Fondului pentru Mediu si neindeplinirea obligatiilor, in domeniul protectiei mediului, pe care Romania le are in calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit notei de documentare aferenta OUG 8/2014, in anul 2012 la Fondul pentru Mediu s-au incasat 608 milioane lei si s-au achitat pentru hotararile judecatoresti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 360 de milioane lei, in anul 2013 la Fondul pentru Mediu s-au incasat 732 milioane lei si s-au achitat pentru hotararile judecatoresti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 500 de milioane lei.

Din informatiile mentionate in nota de fundamentare, instanta retine ca in anii 2012 si 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reusit sa acopere obligatiile de platit dispuse prin hotararile judecatoresti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligatiile stabilite prin aceste hotarari judecatoresti neinfluentand in nici un fel bugetului general consolidat.

Pentru a intelege dimensiunea valorii obligatiilor stabilite prin hotararile judecatoresti obiect al art. XV din OUG 8/2014, instanta retine ca la momentul la care s-a dispus esalonarea restantelor salariale pentru magistrati prin OUG 71/2009, decizie a statului roman in concordanta cu dreptul european, asa cum s-a stabilit de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului in cauza Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, Romania a trebuit sa faca fata unei grave crize economice si financiare. La acel moment, restantele salariale cuvenite magistratilor reprezentau 12 891 milioane de lei, respectiv 2,2 % din PIB–ul Romaniei, spre deosebire de valoarea taxelor de poluare ce ar fost achitata in 2013 urmare a hotararilor judecatoresti de 500 de milioane de lei, suma de aproximativ 24 de ori fata de suma raportata la care in anul 2009, CEDO a hotarat ca putea conduce la inrautatirea situatiei sociale.

In prezent, spre deosebire de anul 2009, Romania nu mai trece printr-o grava criza economica, aspect evident din faptul ca au fost reintregite salariile bugetare diminuate la intrarea Romaniei in criza prin legea 118/2010, mai mult, drepturile bugetarilor ce fusesera esalonate pe anul 2016 sunt achitate in anul 2015, potrivit cu art. 35 din OUG 83/2014, in patru transe, respectiv transele aferente celui de al treilea si al patrulea an de esalonare, transe de 25% fiecare din drepturile salariale ale bugetarilor.

Facand un calcul matematic, reiese ca prin OUG 83/2014 statul roman dispune platirea in anul 2015 a 50% din restantele bugetarilor aferente celui de al treilea si al patrulea an de esalonare, respectiv un minim de 6 945,5 milioane de lei (potrivit cauzei CEDO Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, in 2009 doar drepturile salariale ale magistratilor de restituit erau de 12 691 milioane de lei).

Desi prin OUG 83/2014 statul roman dispune plata in anul 2015 a minim 6945,5 milioane lei, sume ce trebuia achitate in anul 2016 (potrivit esalonarii considerate de Curte conforme cu dreptul Uniunii), prin OUG 8/2014 dispune esalonarea unei sume de 500 milioane lei, suma de aproximativ doisprezece ori mai mica.

Totodata, la momentul la care statul roman a dispus reintregirea salariilor bugetarilor in anul 2012, CJUE deja se pronuntase din anul 2011 in cauza C 402/09 Tatu, astfel ca previzibilitatea obtinerii restituirii taxei de poluare prin hotarari judecatoresti era previzibila din anul 2011, astfel ca decizia de reintregire a salariile bugetarilor a fost luata in cunostinta de cauza cu privire la neconformitatea taxei de poluare cu dreptul european.

Instanta retine ca art. XV din OUG 8/29014 este contrar art. 6.1 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si art.1 din protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Dreptului Omului si potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutie, tinand cont ca dreptul comunitar prevaleaza asupra dreptului intern, va inlatura de la solutionarea prezentei cauze dispozitiile art. XV din OUG 8/2014.

Pentru a ajunge la aceasta solutie, instanta retine in esenta, asa cum anterior a precizat, urmatoarele:

1. Ingerinta statului roman in dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsita de o baza rezonabila, pe de o parte atat in anul 2012 cat si 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reusit sa faca fata restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de alta parte, in acelasi an in care statul roman esaloneaza pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea in 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG 83/2014.

2. Spre deosebire de anul 2009-2010 cand Romania trecea printr-o criza accentuata economica si financiara, in anul 2014, data adoptari OUG 8/2014, Romania nu se mai confrunta cu o asemenea problema, aspect evident tocmai prin reintregirea salariilor bugetarilor inca din anul 2012.

3. Prin masurile dispuse prin art. XV din OUG 8/2014, persoanele ce urmau sa li se restituie taxele de poluare, sunt determinate sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, respectiv restituirea integrala dupa aproximativ unsprezece ani a unei taxe incasate ilegal de catre statul roman si totodata dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetateni, respectiv doar de catre cei care au achitat taxa de poluare ilegala conform jurisprudentei CJUE si a instantelor romanesti.

4. Restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creeaza deficit bugetului general consolidat, Fondul pentru Mediu putand singur achita aceste sume.

5. Spre deosebire de situatia din 2010, cand restantele magistratilor castigate in instanta reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezinta o cota de 0.09 din PIB, cota ce nu reprezinta o amploare neasteptata ce ar putea genera o perturbare grava pentru a justifica ingerinta statului in dreptul la proprietate al cetatenilor.

6. Castigarea in instanta a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibila inca din anul 2011 (data pronuntarii CJUE in cauza C 402/09 Tatu, astfel ca pana in anul 2014, statul roman a avut suficient timp pentru a lua masuri necesare executarii acestor hotarari judecatoresti, sistemul bugetar al statului prin lipsa de fonduri, nu il poate scuti de obligatia sa, ca in baza Conventiei, sa garanteze fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarari judecatoresti definitive intr-o perioada de timp rezonabila.

Pentru toate aceste motive, instanta retine ca art. XV din OUG 8/2014 este contrar art. 6.1 din Conventie, executarea unei hotarari, indiferent de instanta care a pronuntat-o, trebuind a fi considerata parte integranta a procesului, in sensul art. 6 din Conventie.

Potrivit cauzelor CEDO Di Pede impotriva Italiei, Zappia impotriva Italiei, Hornsby impotriva Ungariei, in ipoteza in care autoritatile sunt obligate sa actioneze in vederea executarii unei hotarari judecatoresti si manifesta abstentiune, aceasta conduita este apreciata ca angajand raspunderea statului, in conditiile art. 6 paragraful 1 din Conventie, obligatia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.

Prin restituirea integrala unui cetatean a unei sume incasate ca taxa ilegala dupa aproximativ unsprezece ani de la platirea taxei, se afecteaza dreptul fundamental al persoanei la proprietate, creanta asupra statului fiind un bun, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Sustinerile contestatorului in ce priveste nerespectarea procedurii prevazute de OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea sumelor de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, OMFP 85/2012 pentru aprobarea restituirii sumelor prevazute la art. 7, 9 si 12 din legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, in sensul formularii unei cereri de restituire adresate organului fiscal care va efectua restituirea in 45 de zile de la data depunerii cererii nu pot fi primite intrucat:

- ordinele mentionate nu prevad forma cererii sub sanctiunea validitatii, somatia emisa de executorul judecatoresc reprezentand o adevarata cerere de restituire a sumei in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile;

- desi au trecut mai mult de 45 de zile de la data primirii somatiei, organele fiscale nu au restituit sumele solicitate, sens in care chiar prin propria conduita demonstreaza inutilitatea adresarii cererii de restituire;

- chiar prin adoptarea art. XV din OUG 8/2014 statul roman a dovedit ca nu are intentia de a executa titlurile executorii decat in maniera esalonarii pe cinci ani, ori cat timp instanta a retinut ca art. XV din OUG 8/2014 este contrar dreptului european, solutia intimatului de a apela la un executor judecatoresc este legitima, in alt mod fiind pus in imposibilitatea de a-si realiza integral creanta stabilita printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, astfel ca legitimitatea apelarii la executorul judecatoresc justifica si suportarea de catre contestator a cheltuielilor de executare, carora nu li s-a adus vreo alta critica, in afara de criticile privind nerespectarea ordinelor anterior mentionate.

- Esalonarea prin OUG 8/2014 a platii taxei de poluare pe parcursul a cinci ani reprezinta o neexecutare de bunavoie de catre contestator a obligatiei stabilita printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, sustinerea contestatorului privind lipsa unui refuz nejustificat fiind nesustinuta de elementele probatorii de la dosar.

In ce priveste aplicarea in cauza a dispozitiilor OG 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 (interzicerea achitarii din sume destinate pentru cheltuielile de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale pentru care au fost infiintate institutiile si autoritatile publice) si art. 2 (acordarea unui termen de gratie de 6 luni, termen in care institutiile si autoritatile publice au obligatia sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata), instanta retine ca nu s-a dovedit ca executarea din cauza priveste sume din cele prevazute la art.1 alin.2 sau ca nu s-ar dispune de sume necesare pentru achitarea creantei si ca astfel ar fi necesara efectuarea de demersuri pentru obtinerea de fonduri de la buget, astfel ca instanta va inlatura sustinerile contestatorului privind aplicabilitatea in cauza a OG 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 si art. 2.

Instanta retine ca intimatul are o creanta certa lichida si exigibila in sensul oferit de art. 662 cod procedura civila, s-a incuviintat de o instanta judecatoreasca executarea silita potrivit cu art. 632, 634, 665 cod procedura civila (fila 10), debitorul a fost instiintat cu privire la declansarea executarii silite potrivit cu art. 666 cod procedura civila si i s-a comunicat incheierea de incuviintare a executarii silite si o copie dupa titlul executoriu, i s-a comunicat o somatie potrivit cu art. 667 cod procedura civila, punandu-i-se in vedere sa se conformeze in termen de o zi titlului executoriu, au fost stabilite cheltuielile de executare conform cu art. 669 alin. 3 Cod procedura civila, art. 39 din legea 188/2000, ordinului ministrului de justitie nr. 2550/c/2006 .

In ce priveste solicitarea de anulare a incheierii prin care s-a incuviintat executarea silita, instanta retine ca in afara criticii aduse prin mentionarea aplicarii in cauza a OUG 8/2014, critica deja inlaturata de instanta, nu s-au adus alte critici si in consecinta va mentine incheierea de incuviintare a executarii silite.

In ce priveste contestarea onorariului avocatial inclus in cheltuielile de executare stabilite de executorul judecatoresc, in cuantum de 400 de lei, instanta retine ca raportat la circumstantele cauzei, respectiv trecerea unui termen de patru ani de la data platii taxei ilegale justifica apelarea intimatului la cunostintele unui avocat, conditii in care intimatul s-a judecat o perioada de doi ani pentru obtinerea titlului executoriu. Raportat la valoarea pricinii, executarea silita a sumei de 3313 de lei, dobanda legala calculata la aceasta suma incepand cu data platii taxei, 439,30 de lei cheltuieli de executare, onorariul avocatial nu este nepotrivit de mic sau de mare.

Cat timp s-au respectat in cadrul dosarului executional nr. 51/2015 dispozitiile legale din materia executarii silite, instanta va respinge contestatia la executare formulata de contestatorul Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud.

In ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, instanta retine ca nu a fost precizat de catre contestator vreun motiv temeinic pentru a se dispune aceasta masura, astfel ca raportat la prevederile art. 718 alin. 1 Cod procedura civila, in lipsa indicarii motivelor temeinice pentru dispunerea suspendarii executarii silite, instanta va respinge cererea de suspendarea a executarii silite".

Cititi si:

>>TAXA DE POLUARE. INCUVIINTARE EXECUTARE SILITA – Tribunalul Cluj, decizia nr. 227/A/18.02.2015: „Tribunalul, vazand ca s-a formulat cerere de restituire a taxei in temeiul OG 92/2003, fara succes insa, tinand cont ca nu exista o alta posibilitate de recuperare a taxei prevazuta in titlul executoriu, in conditiile in care OUG 8/2014 ramane neaplicata, apreciind ca se impune restituirea taxelor percepute nelegal cu incalcarea dreptului UE, va admite apelul”