RASPUNDEREA PENTRU INCALCAREA NORMELOR PRIVIND CONDITIILE DE DETENTIE – TMB, decizia nr. 200/18.01.2016: „Faptul ca instanta a retinut ca situatia penitenciarelor nu poate fi imputata paratei AP Jilava nu poate exclude cu totul raspunderea civila delictuala in conditiile in care s-a constatat o incalcare a drepturilor reclamantului detinut... Acordarea despagubirilor nu poate constitui o imbogatire fara just temei... Reclamantul e cel care trebuie sa-si dovedeasca pretentiile”

Prin decizia civila nr. 200/A/18.01.2016 pronuntata in dosarul nr. 12141/4/2014, Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a civila a admis apelul formulat de apelantul-reclamant Mihai Klepper Duta impotriva sentintei civile nr. 1697/10.02.2015 pronuntate de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata-parata Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava, a schimbat in parte hotararea apelata, in sensul ca a admis in parte actiunea, a obligat parata sa achite reclamantului suma de 500 euro cu titlu de daune morale si a respins ca neintemeiata actiunea, pentru restul pretentiilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control judiciar, spre deosebire de judecatorul fondului, a apreciat ca raspunderea paratei Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava nu poate fi exclusa pe motiv ca institutia nu ar fi sustinuta corespunzator de bugetul de stat, in conditiile constatarii unei incalcari a drepturilor reclamantului detinut raportat la normele minime obligatorii privind conditiile de cazare.

Decizia nr. 200/A/18.01.2016. Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a civila

pres. Mona Marcela PRISACARU

jud. Tatiana SEVERIN

Obiectul dosarului: pretentii/ actiune in raspundere delictuala

Solutia: „Admite apelul formulat de apelantul-reclamant Duta P. Mihai Klepper, cu domiciliul (...), in contradictoriu cu intimata-parata Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava, cu sediul in Jilava, str. Sabarului nr. 1, judetul Ilfov, impotriva sentintei civile nr. 1697/10.02.2015 pronuntate de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul cu nr. 12141/4/2014. Schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca: Admite in parte actiunea. Obliga parata sa achite reclamantului suma de 500 euro cu titlu de daune morale. Respinge actiunea, pentru restul pretentiilor, ca neintemeiata. Definitiva”.

Minuta sentintei JS4 nr. 1697/10.02.2015: „Respinge cererea formulata de reclamantul Duta Mihai Klepper, aflat in stare de detentie in Penitenciarul Bucuresti Jilava, in contradictoriu cu parata Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava, cu sediul in Jilava, str. Sabarului nr. 1, judetul Ilfov, ca neintemeiata. Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata. Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare”.

>>Decizia nr. 200/A/18.01.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a III-a civila, in dosarul nr. 12141/4/2014

Extras din decizie:

„Pe fondul apelului, tribunalul retine ca prin sentinta penala nr. 3345/28.11.2013 a JS4 Bucuresti s-a constatat incalcarea de catre Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava a normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare, in sensul ca in camera 417 unde reclamantul este cazat, nu i se asigura un spatiu util de 4 metri patrati sau 6 metri cubi de aer.

Avand in vedere solutia dispusa prin sentinta penala mentionata, reclamantul a formulat prezenta cerere pentru acordarea unor despagubiri morale.

Instanta de fond a dat eficienta puterii de lucru judecat a hotararii anterioare, care a analizat situatia de fapt in legatura cu conditiile de cazare. Astfel, se retine in sentinta penala in ceea ce priveste conditiile de cazare din camera 417 ca aceasta are o suprafata de 43,43 metri patrati. In aceasta camera sunt cazati 27 detinuti, iar din aceasta suprafata trebuie dedusa si suprafata ocupata cu mobilierul amplasat in camera. Prin urmare, spatiul de care beneficiaza in mod real petentul in camera de detentie nr. 417 este unul mult sub valoarea de 4 metri patrati. De asemenea, nici conditia de a avea la dispozitie 6 metri cubi de aer nu este indeplinita. Trebuie observat ca din relatiile comunicate de catre administratia penitenciarului rezulta ca acestia au depus diligente rezonabile pentru a asigura conditii de detentie normale pentru cei detinuti. Dar, conform aceleiasi jurisprudente a Curtii EDO, obligatia de a asigura conditii optime de detentie pentru cei aflati in grija si paza statului nu este doar o obligatie de mijloace, ci una de rezultat. Prin urmare, 'instanta va constata incalcarea cu privire la petentul condamnat de catre administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava a normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate, in sensul ca in camera 313 unde este cazat in prezent petentul nu i se asigura acestuia un spatiu util de 4 mp sau 6 mc de aer'.

Instanta de fond a respins actiunea apreciind totusi ca s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca situatia penitenciarelor nu poate fi imputata neglijentei ANP-ului si in nici un caz Administratiei Penitenciarului Bucuresti Jilava, aceste institutii nefiind sustinute corespunzator de bugetul de stat. Asadar, judecatoria a apreciat ca nu se poate retine vinovatia paratei astfel ca actiunea in raspundere civila delictuala nu poate fi admisa.

In opinia tribunalului, apelul este fondat.

Astfel, asa cum s-a aratat anterior, situatia de fapt a fost analizata intr-un alt litigiu, in care s-a constatat incalcarea cu privire la petentul condamnat de catre Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava a normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate, in sensul ca in camera 313 unde este cazat in prezent petentul, nu i se asigura acestuia un spatiu util de 4 mp sau 6 mc de aer.

Faptul ca aceeasi instanta a retinut ca situatia penitenciarelor nu poate fi imputata paratei nu poate exclude cu totul raspunderea civila delictuala in conditiile in care s-a constatat o incalcare a drepturilor reclamantului detinut. Hotararea mentionata creeaza premisele posibilitatii angajarii raspunderii civile delictuale, caci din motivarea acesteia rezulta indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Astfel, neluarea masurilor pentru a asigura normele minime obligatorii privind conditiile de cazare constituie o fapta ilicita. Astfel cum a statuat Curtea EDO in cauza Iacov Stanciu impotriva Romaniei, cererea nr. 35972/05, par. 166, masurile privative de libertate aplicate persoanei pot implica uneori un element inevitabil de suferinta sau umilire, dar, cu toate acestea, suferinta si umilirea implicate nu trebuie sa depaseasca acel inevitabil element de suferinta sau umilire legat de o anumita forma de tratament sau pedeapsa cu caracter legitim.

In ceea ce priveste prejudiciul, ca element al raspunderii civile delictuale, conform practicii constante a CEDO, atunci cand drepturile fundamentale ale persoanei au fost incalcate prin masuri ce s-au dovedit a fi neintemeiate, persoana are dreptul la repararea integrala a perejudiciului cauzat, atat a prejudiciului material, cat si a prejudiciului moral, dovedirea si cuantificarea acestuia ridica probleme atat pentru solicitant, cat si pentru instantele de judecata. CEDO insasi, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza criterii de evaluare prestabilite, ci judecata in echitate. Curtea EDO a mai retinut ca proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate.

In cauza, apelantul-reclamant a invocat un prejudiciu moral pe care l-a cuantificat la suma de 10.000 euro. In opinia tribunalului, probele administrate nu dovedesc in mod cert un diagnostic, respectiv un raport de cauzalitate intre conditiile de detentie si starea de sanatate a reclamantului. De asemenea, actele medicale depuse in probatoriu nu releva o stare de sanatate precara, tratamente costisitoare, terapii etc., astfel incat tribunalul apreciaza ca suma solicitata de reclamant este exagerata. Dispozitiile legii interne si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu dau dreptul in mod automat la despagubiri pentru prejudiciul material si moral si nici la un anumit cuantum al reparatiei, in lipsa dovezilor ca persoana a suferit un prejudiciu cauzat de incalcarea dreptului garantat de Conventie. Totodata, acordarea despagubirilor in baza raspunderii civile delictuale nu poate constitui o imbogatire fara just temei a reclamantului. In procesul civil, reclamantul este cel care trebuie sa-si dovedeasca pretentiile, or, sub aspectele invocate in motivarea cererii de chemare in judecata, probatoriul administrat nu sustine pretentiile reclamantului. Nu rezulta ca reclamantul sufera de anumite afectiuni care sunt in legatura directa cu neasigurarea unui spatiu de cazare potrivit normelor si, de asemenea, asa cum s-a aratat anterior, nu rezulta ca in prezent reclamantul este in evidenta unui medic si urmeaza un anumit tratament. Aceste aspecte trebuiau dovedite cu inscrisuri relevante, or, la dosarul cauzei reclamantul a depus doar unele buletine de analize cu rezultat negativ si fise medicale din care nu rezulta un diagnostic. Asadar, motivarea data de reclamant actiunii sale in ceea ce priveste starea sa de sanatate nu este sustinuta de probe.

Tribunalul apreciaza ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral prin incalcarea de catre Administratia Penitenciarului Bucuresti Jilava a normelor minime obligatorii privind conditiile de cazare a persoanelor private de libertate si, judecand in echitate, apreciaza ca atat constatarea incalcarii prin hotarare judecatoreasca, cat si suma de 500 euro acordata cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant este suficienta pentru a oferi o reparatie completa pentru atingerea adusa drepturilor reclamantului in ceea ce priveste conditiile minime de detentie”.

In acelasi dosar:

>>Sentinta nr. 1697/10.02.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosarul nr. 12141/4/2014