De ce un Congres al Avocaților cu tematica secretului profesional? (Partea a II-a)

Secretul profesional si secretul comercial in perspectiva Directivei (UE) 2016/943 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale

DIRECTIVA (UE) 2016/943 a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale extinde notiunea de secret comercial si creste gradul de responsabilizare a avocatului in privinta secretului comercial in cadrul procedurilor judiciare.

Aceasta reglementare europeana prevede responsabilitati sporite ale avocatului in privinta apararii secretului comercial, atat in cazul in care secretul a fost incredintat de client, cat si in cazul in care a luat cunostinta de acesta in cadrul procedurilor judiciare.

Pana acum, in plan national, nu a aparut in dezbatere publica vreun proiect de transpunere a acestei Directive, desi termenul limita este destul de aproape: 9 iunie 2018. Insa, trebuie acordata atentie maxima acestui demers, avand in vedere impactul semnificativ asupra exercitiului profesiei de avocat. Art. 9 din Directiva (UE) 2016/943 prevede posibilitatea crearii unor “cercuri” de confidentialitate, din care fac parte si avocatii partilor, cu obligatii sporite de protectie a secretului comercial in cadrul procedurilor.

In ce priveste raportul dintre secretul profesional al avocatului si secretul comercial, primul il include pe cel de-al doilea, ramanand desigur notiuni distincte, cu finalitati diferite.

In lumina Directivei (UE) 2016/943, “secret comercial” inseamna informatiile care indeplinesc toate cerintele urmatoare:

a) sunt secrete in sensul ca nu sunt, ca intreg sau astfel cum se prezinta sau se articuleaza elementele acestora, cunoscute la nivel general sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa, in mod normal, de tipul de informatii in cauza;

b) au valoare comerciala prin faptul ca sunt secrete;

c) au facut obiectul unor masuri rezonabile, in circumstantele date, luate de catre persoana care detine in mod legal controlul asupra informatiilor respective, pentru a fi pastrate secrete;

O definitie similara a secretului comercial este prevazuta in articolul 1^1 din Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale, modificata prin art. I din OG nr. 12 din 31 iulie 2014: “secret comercial – orice informatie care, total sau partial, nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, pentru care detinatorul legitim a luat masuri rezonabile tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atat timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite in mod cumulativ”.

Totusi, aceasta reglementare este departe de a contine toate garantiile de protectie a secretului comercial prevazute de Directiva (UE) 2016/943. Noutatile aduse de aceasta reglementare europeana vizeaza direct avocatul ca detinator al secretului profesional si implicit al celui comercial si prevede o serie de proceduri prin care consolideaza protectia secretelor de afaceri, inclusiv cele aflate in posesia adversarului, la care avocatul are acces in acel “cerc” de confidentialitate. Prin urmare, devine foarte clar ca inclusiv documentele din posesia adversarului sunt incluse in notiunea de secret comercial si implicit profesional al avocatului.

De remarcat ca noul Cod deontologic al avocatului roman include aceasta definitie extinsa a secretului profesional, precizand la Subcapitolul III.3: “Principiul respectarii secretului profesional”: (3) Sunt confidentiale atat informatiile pe care clientul le-a furnizat avocatului cu titlu confidential, cat si orice alte informatii si probe pe care avocatul le-a obtinut prin activitatile proprii desfasurate in legatura cu cauza si care nu sunt cunoscute publicului. (4) Avocatul nu va comunica judecatii sau autoritatilor, nici nu va pune la dispozitia clientului adresele, comunicarile sau notele primite de la avocatul partii adverse, cu exceptia aprobarii exprese a acestuia.”

De asemenea, trebuie remarcat ca Legea 25/2017 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat a avut in vedere o intarire expresa a protectiei secretului comercial, ca parte a secretului profesional al avocatului. La art. 46 s-a introdus un nou alineat (4^1), conform caruia “Divulgarea de catre avocat, fara drept, a unei informatii confidentiale din sfera privata a clientului sau, sau care priveste un secret operational sau comercial care i-a fost incredintat in virtutea aceleiasi calitati sau de care a putut sa ia cunostinta in timpul desfasurarii activitatilor specifice profesiei constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani”.

Asadar, in ciuda eforturilor prin care am trecut pentru a trece in Parlament o forma rezonabila de modificare a legii nr. 51/1995, ne putem mandri acum, la nivelul profesiei de avocat, cu o reglementare moderna in privinta protectiei secretului comercial si profesional, conforma cu tendintele si cerintele europene.

Ar fi insa binevenita si o reglementare generala in acest sens, cu obligatii care sa incumbe si celorlalti auxiliari si participanti la actul de justitie.

Potrivit considerentului nr. 24 din Directiva (UE) 2016/943, posibilitatea de a pierde confidentialitatea unui secret comercial pe parcursul procedurilor juridice ii descurajeaza adesea pe detinatorii legitimi ai secretelor comerciale sa initieze proceduri juridice pentru a-si apara secretele comerciale, punand astfel in pericol eficacitatea masurilor, a procedurilor si a actiunilor reparatorii prevazute. Din acest motiv, prevede directiva “este necesar sa se stabileasca, sub rezerva unor garantii corespunzatoare care sa asigure dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil, cerintele specifice care vizeaza protejarea confidentialitatii secretului comercial pe parcursul procedurilor juridice intentate pentru apararea acestuia”.

Aceasta protectie ar trebui sa se aplice si dupa incheierea procedurilor juridice si atat timp cat informatiile care constituie secretul comercial nu tin de domeniul public.

Mai departe, considerentul 25 prevede necesitatea crearii, pe cale legislativa, desigur, a unui “cerc restrans” de persoane, intre care si avocatii partilor, care sa aiba acces deplin la toate documentele. Aceasta incumba, evident, obligatii extinse de confidentialitate: “Astfel de cerinte ar trebui sa includa, cel putin posibilitatea de a restrange cercul persoanelor autorizate sa aiba acces la probe sau sedinte de judecata, tinand cont de faptul ca toate acele persoane ar trebui sa faca obiectul cerintelor de confidentialitate stabilite de prezenta directiva, precum si de a publica doar elementele neconfidentiale ale hotararilor judecatoresti.

In acest context, tinand cont de faptul ca evaluarea naturii informatiei care face obiectul litigiului reprezinta unul din scopurile principale ale procedurilor juridice, este deosebit de importat sa se asigure atat protectia efectiva a confidentialitatii secretelor comerciale, cat si respectarea dreptului partilor din cadrul procedurii respective la o cale de atac efectiva si la un proces echitabil.

Cercul restrans de persoane ar trebui asadar sa fie compus din cel putin o persoana fizica reprezentand fiecare dintre parti, precum si din avocatii partilor si, dupa caz, din alti reprezentanti care, in conformitate cu dreptul national, sa aiba calificarile adecvate pentru a apara, a reprezenta sau a servi interesele unei parti in cadrul procedurilor juridice care fac obiectul prezentei directive, toti avand acces deplin la respectivele probe sau sedinte de judecata.

In cazul in care una dintre parti este persoana juridica, respectiva parte ar trebui sa poata propune o persoana fizica sau persoane fizice care sa faca parte din respectivul cerc de persoane, astfel incat sa se asigure reprezentarea adecvata a persoanei juridice respective, sub rezerva controlului judiciar adecvat care sa impiedice subminarea obiectivului restrictionarii accesului la probe si la sedintele de judecata…”

Articolul 9 din Directiva, referitor la “Pastrarea confidentialitatii secretelor comerciale pe parcursul procedurilor juridice”, contine dispozitii foarte exacte privind reglementarile care ar trebui adoptate in acest sens:

“(1) Statele membre se asigura ca partile, avocatii sau alti reprezentanti ai acestora, functionarii judiciari, martorii, expertii si orice alta persoana care participa la procedurile juridice legate de dobandirea, utilizarea sau divulgarea ilegala a unui secret comercial sau care au acces la documente care sunt parte integranta din aceste proceduri juridice nu au voie sa foloseasca sau sa divulge secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale pe care autoritatile judiciare competente, ca raspuns la o cerere motivata corespunzator a unei parti interesate, le-au identificat ca fiind confidentiale si de care au luat cunostinta in urma acestei participari sau a acestui acces. in acest sens, statele membre pot, de asemenea, permite autoritatilor judiciare competente sa ia astfel de masuri din proprie initiativa.

Obligatia la care se face referire la primul paragraf ramane in vigoare dupa incheierea procedurilor juridice. Cu toate acestea, obligatia respectiva inceteaza sa existe in oricare dintre urmatoarele circumstante:

(a) atunci cand se constata, printr-o decizie finala, ca presupusul secret comercial nu indeplineste cerintele stabilite la articolul 2 punctul 1; sau

(b) atunci cand informatiile in cauza devin, in timp, general cunoscute sau usor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupa in mod normal de acest tip de informatii.

(2) Statele membre se asigura, de asemenea, ca autoritatile judiciare competente au posibilitatea, pe baza unei cereri justificate in mod corespunzator inaintate de catre una dintre parti, sa ia masurile specifice necesare pentru a pastra confidentialitatea oricaror secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale utilizate sau mentionate in cursul procedurii juridice legate de dobandirea, utilizarea sau divulgarea ilegala a unui secret comercial. Statele membre pot, de asemenea, permite autoritatilor judiciare competente sa ia astfel de masuri din proprie initiativa.

Masurile mentionate la primul paragraf includ cel putin posibilitatea:

(a) de a restrictiona, integral sau partial, la un numar limitat de persoane, accesul la orice document care contine secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale si care a fost prezentat de parti sau de terti;

(b) de a restrictiona la un numar limitat de persoane accesul la sedintele de judecata, atunci cand pot fi divulgate secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale, precum si la inregistrarile sau transcrierile aferente sedintelor de judecata respective;

(c) de a pune la dispozitia oricarei alte persoane decat cele care fac parte din numarul limitat de persoane mentionat la literele (a) si (b) o versiune neconfidentiala a oricarei hotarari judecatoresti, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele continand secrete comerciale.

Numarul de persoane mentionat la al doilea paragraf literele (a) si (b) nu depaseste ceea ce este necesar pentru a asigura respectarea dreptului partilor la procedurile juridice la o cale de atac efectiva si la un proces echitabil si include cel putin o persoana fizica din partea fiecarei parti si avocatii sau alti reprezentanti ai respectivelor parti la procedurile juridice.

(3) Atunci cand adopta o decizie privind masurile mentionate la alineatul (2) si evalueaza proportionalitatea acestora, autoritatile judiciare competente iau in considerare necesitatea de a garanta dreptul la o cale de atac efectiva si la un proces echitabil, interesele legitime ale partilor si, dupa caz, ale tertilor, precum si orice eventual prejudiciu cauzat oricareia dintre parti si, dupa caz, tertilor, care rezulta din aprobarea sau respingerea unor astfel de masuri.

(4) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal in temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) se efectueaza in conformitate cu Directiva 95/46/CE”. (Desigur, incepand cu 25 mai 2018, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectua in conformitate cu de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, care a abrogat Directivei 95/46/CE)

In legatura cu reglementarea generala a acestor aspecte, prevazute la art. 9 al Directivei (UE) 2016/943, asa cum am aratat mai devreme, pentru efectivitatea dispozitiilor de protectie a secretului comercial, este necesara reglementarea procedurilor de asigurare a confidentialitatii la nivelul tuturor persoanelor care iau contact cu secrete comerciale in cadrul procedurilor judiciare, dar si restrangerea cercului acestor persoane.

De exemplu, in proiectul de lege privind protectia know-how-ului si a informatiilor comerciale nedivulgate impotriva obtinerii, utilizarii si divulgarii ilegale, aflat actualmente in dezbatere in Adunarea Nationala a Frantei, prevede in detaliu aceste proceduri si defineste notiunile de informatie protejata, detinatori legitimi ai secretului afacerilor si faptele ilicite de detinere, utilizare si divulgare.

av. Florea Gheorghe

Presedinte U.N.B.R.

Partea I a articolului poate fi citita aici

Sursa: unbr.ro