BULFINSKY vs. ROMANIA – Esecul instantelor nationale de a-si respecta obligatia examinarii atente a materialului aflat la dosar in contextul in care, in cauza, acuzatul invoca o inscenare/ o provocare din partea politiei. Neaudierea agentilor sub acoperire. Condamnarea reclamantului exclusiv pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire si pe declaratiile suspectilor. Incalcarea principiului contradictorialitatii si a egalitatii de arme

In cauza Cristian Razvan Bulfinsky contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 6.1, privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea a constatat ca instantele nationale si-au incalcat obligatia de a examina cu atentie capatul de cerere in care reclamantul a invocat o inscenare din partea politiei; ca s-au bazat exclusiv pe probele obtinute la urmarire penala, si anume, pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire, pe declaratiile suspectilor si pe marturiile inculpatilor in fata judecatorului fondului; ca nu au raspuns cererilor apararii de a se administra probe, in special cu privire la implicarea/ rolul agentului sub acoperire, de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce contineau drogurile sau de a analiza inregistrarile evenimentelor; ca nu i-au audiat pe agentii sub acoperire; ca au acordat prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori si au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false; ca nu au asigurat apararii posibilitatea de a adresa intrebari martorilor.

>>Hotararea CEDO in cauza Cristian Razvan Bulfinsky contra Romaniei (cererea nr. 28823/04; Sectia a III-a, 1 iunie 2010)

>>Hotararea CEDO in cauza Cristian Razvan Bulfinsky contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Extras din hotarare:

"40. Curtea reitereaza jurisprudenta sa recenta referitoare la Art. 6 din Conventie, in care a facut o distinctie detaliata intre conceptul de inscenare si utilizarea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a face o analiza atenta a materialului aflat la dosar atunci cand un acuzat invoca o inscenare din partea politiei. In acest context, Curtea a mai stabilit si ca rolul sau, potrivit Art. 6.1 din Conventie, nu este sa stabileasca daca anumite mijloace de proba au fost obtinute ilegal, ci mai degraba sa analizeze daca o astfel de 'ilegalitate' a avut drept consecinta incalcarea unui alt drept protejat prin Conventie; astfel, Curtea trebuie sa analizeze calitatea aprecierilor facute de instantele interne cu privire la pretinsa inscenare si sa se asigure ca acestea au asigurat in mod adecvat dreptul la aparare al inculpatului, in special dreptul la proceduri contradictorii si la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas vs. Lituania, par. 49-61; Malininas vs. Lituania, par. 34-35; Bykov vs. Rusia, Marea Camera, par. 88-93).

41. Pentru a stabili daca, in cauza de fata, agentii de politie sub acoperire s-au limitat sau nu la 'investigarea activitatii infractionale intr-un mod esentialmente pasiv' (vezi Ramanauskas, mentionata mai sus, par. 55), Curtea tine seama de o serie de considerente. Nu exista niciun indiciu ca reclamantul sau coinculpatii ar fi fost implicati anterior in infractiuni legate de droguri. Curtea observa ca autoritatile nu au oferit detalii si nu au facut trimitere la nicio proba obiectiva referitoare la comportamentul infractional al suspectilor inainte de incidentele din data de 29 aprilie 2002. Mai mult chiar, nu s-au gasit droguri nici in posesia reclamantului, nici la el acasa (vezi paragraful 16 de mai sus).

42. De asemenea, Curtea observa ca partile au dat interpretari diferite evenimentelor ce au avut loc la data de 29 aprilie 2002. In opinia autoritatilor, reclamantul si coinculpatii sai acceptasera sa intermedieze tranzactia. Cu toate acestea, reclamantul, sustinand ca a fost vorba despre o inscenare a politiei, a declarat ca nu stia ce contine punga, care, de fapt, ii apartinea colaboratorului politiei, Bogdan; de asemenea, reclamantul a mai sustinut ca drogurile din punga apartineau politiei.

43. In lumina acestor interpretari divergente, este esential pentru Curte sa analizeze procedura in care a fost invocat capatul de cerere privind provocarea, pentru a se asigura ca drepturile apararii au fost asigurate in mod adecvat, in special dreptul la o procedura contradictorie si la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas, par. 60-61; Malininas, par. 34, ambele mentionate mai sus; Khudobin vs. Rusia, par. 133).

44. In condamnarea reclamantului si a coinculpatilor sai, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in cadrul urmaririi penale, si anume pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire si pe declaratiile suspectilor, precum si pe marturiile inculpatilor in fata primei instante. Instantele nu au raspuns cererilor apararii de a se administra probe, in special cu privire la implicarea si rolul lui Bogdan, nici solicitarii de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce contineau drogurile sau de a analiza inregistrarile evenimentelor. In plus, instantele nu i-au audiat pe agentii sub acoperire. Astfel, apararea nu a avut nicio ocazie de a adresa intrebari martorilor. De asemenea, instantele au hotarat sa acorde prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori si au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false.

45. In lumina sustinerilor inculpatilor cu privire la implicarea politiei, instantele interne nu ar fi putut sa asigure respectarea principiului echitatii si, in special, a celui al egalitatii armelor fara a-i audia pe Bogdan si pe agentii de politie sub acoperire si fara a le permite partilor sa adreseze intrebari acestor persoane, macar in scris. Mai mult chiar, instanta ar fi trebuit sa analizeze sau cel putin sa ofere explicatii mai detaliate cu privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe.

46. Curtea nu poate retine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordata declaratiilor date de un martor in sedinta publica si sub juramant in raport cu declaratiile aceluiasi martor date in cursul urmaririi penale, chiar daca cele doua sunt contradictorii (vezi Doorson vs. Olanda, 26 martie 1996, par. 78). Totusi, Curtea considera ca motivarea oferita de tribunal pentru justificarea prioritatii acordate declaratiilor lui D.C. in fata anchetatorilor ar putea ridica o problema in ceea ce priveste respectarea drepturilor apararii.

47. In fine, Curtea observa maniera sumara in care instantele interne au respins sustinerile privind inscenarea de catre politie. Aceasta retine ca elementul comun al interpretarilor divergente ale partilor asupra situatiei de fapt din cauza este ca reclamantul si prietenii sai au negociat cu Gotti/ Bogdan si apoi s-au intalnit cu Sven.

48. In concluzie, desi tine seama de importanta si de dificultatile sarcinii anchetatorilor, Curtea considera, tinand cont de cele de mai sus, ca instantele interne nu au cercetat suficient sustinerile referitoare la inscenare. Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsita de caracterul echitabil cerut de Art. 6 din Conventie. Prin urmare, a avut loc incalcarea Art. 6.1 din Conventie din acest punct de vedere.

49. Mai mult, Curtea considera ca concluzia de mai sus face inutila analizarea celorlalte capete de cerere".

Cititi si:

>>ALI vs. ROMANIA