Avocatul Gheorghe Piperea explica motivarea deciziei ICCJ pronuntate in dosarul colectiv contra BCR (G1)

Instanta suprema a facut publice considerentele primei hotarari istorice in procesele privind clauzele abuzive din contractele cu bancile. Avocatul Gheorghe Piperea (foto) a anuntat, intr-o postare pe pagina de Facebook, ca a primit motivarea deciziei nr. 2123/20.10.2015, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul colectiv deschis impotriva BCR, cunoscut de clienti ca dosarul „G1”.

Mesajul avocatului Gheorghe Piperea:

„Am primit, in sfirsit, motivarea deciziei din 2123 din 20 oct. 2015 a ICCJ, decizie in care ni s-a dat irevocabil cistig de cauza in procesul colectiv contra BCR, in dosarul denumit de noi G1.Pentru mai multe motive, ICCJ a constatat nulitatea absoluta partiala a clauzei privind dobinda, mai precis, in partea privind dobinda de referinta variabila (celebra DRV) si a dat efect dispozitiilor art. 6 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive, statuind ca aceasta clauza nu va produce efecte asupra consumatorilor - reclamanti in dosarul G1.

ICCJ a obligat pirita BCR sa modifice contractele incheiate cu reclamantii si sa emita, dupa modificare, noi grafice de rambursare. Intrucit clauza de dobinda variabila (DRV) a fost constata nula si lipsita de efecte, inseamna ca aceasta clauza nu va mai putea fi inserata in contract.

De altfel, asa cum rezulta din motivarea ICCJ (p. 122, paragr. 3, teza finala), "continua sa isi produca efectele, in cazul in care au o astfel de prevedere, clauza privind dobinda exprimata in procente fixe, iar in cazul celorlalte contracte, partile urmeaza a stabili dobinda prin negociere".

Majoritatea covirsitoare a contractelor grupului G1 (peste 90%) au clauze cu marje fixe de 1,2% - 1,5%. Cum partea variabila a acestei dobinzi a fost eliminata din contract, inseamna ca noile grafice de rambursare trebuie sa fixeze dobinda la aceste procente de 1,2-1,5%. Asa cum am spus deja in conferinta de presa din toamna dedicata cistigarii acestui proces, nici macar euribor nu se mai adauga acestui procent fix.

Exista un numar foarte mic de contracte in care marja este zero. Acestea sunt contractele in privinta carora "partile urmeaza a stabili dobinda prin negociere". A se observa ca nici in aceste contracte cu marja zero nu se va mai putea insera dobinda de referinta variabila (DRV), intrucit ea a fost constatata nula si lipsita de efecte fata de consumatori. De asemenea, din paragraful 3 de la pagina 123 a motivarii, rezulta ca in cazul acestor contracte cu marja zero "revine piritei obligatia ca, pe baza unei negocieri reale si efective cu imprumutatii si in baza acordului acestora liber exprimat, sa modifice clauza declarata nula atit sub aspectul modului de determinare a dobinzii, cit si sub aspectul momentului de la care aceasta modificare opereaza". Rezulta ca obligatia negocierii incumba bancii, si nu imprumutatilor. In lipsa unui acord liber exprimat al acestora, contractele vor continua sa se deruleze fara dobinda.

De reamintit ca si comisioanele de administrare si de monitorizare a riscurilor au fost delcarate abuzive. De altfel, in aceasta privinta, BCR a fost executata silit.

Apropo de executare silita : modificarea graficelor de rambursare nu este o simpla recomandare a instantei. Este o obligatie peremptorie a bancii. In caz de neconformare, urmeaza o executare silita, plus o actiune in care vom cere obligarea bancii la daune de intirziere de 1000 de lei pe zi de intirziere si pe fiecare reclamant in parte.

Aspectul negativ al motivarii in cazul G1 consista in faptul ca, desi considera perfect justificata in toate contractele restituirea sumelor platite nedatorat cu titlu de DRV, totusi, ICCJ a decis ca aceasta restituire este prematura in cazul contractelor lasate in totalitate fara dobinda (cele cu marja zero), cita vreme nu sunt calculate cu precizie sumele de restituit, iar in fata instantei de recurs nu s-ar fi putut efectua o expertiza. ICCJ invita reclamantii care au contracte cu marja zero la o alta actiune in justitie, ceea ce este criticabil, mai ales ca "precizarea" sumelor de restituit este o chestiune de care se ocupa executorul judecatoresc, in faza de executare silita.

Ramine de vazut cum se va pozitiona BCR in acest caz, mai ales ca in toamna se lauda ca vrea sa "recistige" increderea clientilor. Va vrea sa evite noi litigii sau va vrea sa mai cheltuie citeva milioane cu avocatii pentru a pierde cu brio?

Desi motivarea solutiei in speta G1 nu este un monument de precizie si luminozitate, merita remarcate, in treacat, citeva statuari ale ICCJ, mai ales pentru caracterul lor de principiu:

i. clauza de dobinda de referinta variabila nu este exprimata intr-un limbaj usor inteligibil (p.102), ci in termeni de maxim echivoc (p.103), ceea ce face cu totul improbabile atit negocierea clauzei, cit si acordul de vointa al partilor cu privire la continutul acestei (p.105); efectul acestui echivoc este acela de a rasturna prezumtia de buna-credinta a bancii, "fapt care pune ab initio buna-credinta a bancii sub semnul indoileii" (p.105);

ii. dezechilibrul semnificativ rezulta din faptul ca banca "isi aroga dreptul discretionar de a stabili criteriile dupa care variaza dobinda, cu luarea in considerare doar a acelor indici financiari care sa ii procure profit in orice situatie de fluctuatie a pietei financiare" (p.105);

iii. imprecizia clauzei de DRV, lasata sub aspectul aplicarii exclusiv la indemina bancii, se poate repercuta asupra executarii contractului de o maniera imprevizibila, "putind transforma un contract funciarmente comutativ, in care intinderea drepturilor si obligatiilor trebuie sa fie cunoscuta inca de la incheierea acestuia sau cel putin determinabila, intr-un contract aleatoriu, ale carui costuri, daca ar fi putut fi macar cunoscute, nu ar fi fost acceptate de imprumutati" (p. 106); argumentatia este reluata si in p.109, unde, in plus, se arata ca aceasta clauza de DRV "face litera moarta din caracterul determinat al prestatiilor" si face imposibil de determinat la momentul incheierii contractul cuantumul sumei de restituit cu acest titlu;

iv. clauza de DRV lasa modul de calcul al dobinzii de referinta variabila (DRV) la latitudinea exclusiva a bancii, ceea ce face ca obligatia imprumutatului impusa cu acest titlu sa fie contractata sub conditie pur potestativa si sa fie nula absolut si din acest punct de vedere (p.109).

Cele trei puncte de mai sus sunt statuari jurisprudentiale care vor deveni precedent judiciar in toate cazurile similare in care este sau va fi fost implicata BCR, inclusiv - sau mai ales - in actiunile de tip class action formulate de ANPC impotriva BCR (actiuni care sunt tergiversate de BCR prin tot felul de excursii pe la Curtea Constitutionala).

Avind in vedere cele de mai sus, eu zic ca e momentul ca BNR si FMI sa intervina. E clar ca e risc sistemic. Iar BCR este prima din cele 10 banci sistemice din Romania, nu?”.

>>Decizia ICCJ nr. 2123/20.10.2015