NULITATEA DOBANZII DE REFERINTA VARIABILE. PIPEREA SI CONSUMATORII vs. BCR – ICCJ, decizia nr. 2123/20.10.2015: „Revine paratei obligatia ca, pe baza unei negocieri reale si efective cu imprumutatii si in baza acordului acestora liber exprimat, sa modifice clauza declarata nula atat sub aspectul modului de determinare a dobanzii, cat si sub aspectul momentului de la care aceasta modificare opereaza si, subsecvent, sa emita noi grafice de rambursare”

Prin decizia nr. 2123/20.10.2015 pronuntata in dosarul nr. 51316/3/2010*, Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Sectia a II-a civila a admis recursurile declarate de cei 210 recurenti-reclamanti impotriva deciziei civile nr. 96/28.01.2015 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a V-a civila, a respins ca nefondat recursul declarat de parata BCR SA impotriva aceleiasi hotarari, pe care a modificat-o in parte in sensul ca a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobanda de referinta variabila (DRV), a constatat nulitatea absoluta partiala a clauzei privind dobanda, in partea privind dobanda de referinta variabila, precum si orice alta clauza care permite paratei BCR SA modificarea unilaterala a cuantumului dobanzii, a obligat parata BCR SA sa modifice contractele incheiate cu reclamantii ca urmare a constatarii nulitatii absolute partiale a clauzei privind dobanda, precum si sa emita noi grafice de rambursare in urma acestei modificari, a admis cererea formulata de reclamantii B.V., N.M. si V.A.I. privind clauza mentionata in petitul 1.5, a constatat caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei 8.4 din Conditiile generale de creditare, precum si a oricarei clauze care permite BCR SA declararea scadentei anticipate a creditului daca valoarea garantiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului ramas de plata si, in consecinta, a dispus eliminarea acestei clauze din Conditiile generale de creditare.

Decizia nr. 2123/20.10.2015. Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Sectia a II-a civila

pres. Eugenia VOICHECI

jud. Rodica DORIN

jud. Rodica ZAHARIA

Materia juridica: litigii cu profesionistii.

Obiectul dosarului: nulitate act juridic.

Obiectele secundare ale dosarului: indreptare eroare materiala; obligatia de a face; pretentii.

>>Decizia nr. 2123/20.10.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Sectia a II-a civila, in dosarul nr. 51316/3/2010*

Solutia: "Admite recursurile declarate de recurentii-reclamanti (...) impotriva deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila. Modifica in parte decizia atacata, in sensul ca: Admite exceptia autoritatii de lucru judecat si respinge cererea de constatare a caracterului abuziv si a nulitatii absolute a clauzei indicate in petitul 1.1, precum si celelalte capete de cerere formulate in principal si in subsidiar in legatura cu aceasta clauza (petitele 2, 3.1, 4 si 5), pentru contractele nr. 678 din 19 iunie 2007, nr. 765 din 8 martie 2006 si 2008691448 din 4 septembrie 2008, constatand autoritate de lucru judecat. Respinge ca neintemeiata exceptia lipsei de obiect. Admite cererea reclamantilor privind clauza mentionata in petitul 1.1 din contract. Constata caracterul abuziv al clauzei privind dobanda de referinta variabila. Constata nulitatea absoluta partiala a clauzei privind dobanda, in partea privind dobanda de referinta variabila, precum si orice alta clauza care permite B.C.R. S.A. modificarea unilaterala a cuantumului dobanzii. Obliga pe parata B.C.R. S.A. sa modifice contractele incheiate cu reclamantii ca urmare a constatarii nulitatii absolute partiale a clauzei privind dobanda, precum si sa emita noi grafice de rambursare in urma acestei modificari. Admite cererea formulata de reclamantii B.V., N.M. si V.A.I. privind clauza mentionata in petitul 1.5. Constata caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei 8.4 din Conditiile generale de creditare, precum si a oricarei clauze care permite B.C.R. S.A. declararea scadentei anticipate a creditului daca valoarea garantiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului ramas de plata. in consecinta, decide eliminarea acestei clauze din Conditiile generale de creditare. Mentine celelalte dispozitii ale deciziei atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentii-reclamanti (...) impotriva incheierii de sedinta de la 27 octombrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila in acelasi dosar. Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-parata B.C.R. S.A. impotriva deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015 si a incheierii de sedinta de la 27 ianuarie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila. Respinge cererea formulata de recurentii-reclamanti (...) de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs. Irevocabila".

Extras din decizie:

"In temeiul art. 312 alin. (1)-(3), raportat la art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, Inalta Curte va admite recursurile declarate de recurentii-reclamanti reprezentati conventional de S.C.A. Piperea si Asociatii, ca si de recurentii-reclamanti B.V., N.M. si V.A.I. impotriva deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V-a Civila in dosarul nr. 51316/3/2010*.

Contrar solicitarii formulate de recurentii-reclamanti reprezentati conventional, de casare a hotararii recurate si de retinere a cauzei spre rejudecare, instanta suprema subliniaza faptul ca au fost gasite intemeiate numai motive care atrag modificarea hotararii, nu si casarea acesteia, instanta de apel intrand in cercetarea fondului, iar controlul judiciar putand fi efectuat, inclusiv in modalitatea complinirii motivarii.

De altfel, solutia preconizata de acesti recurenti-reclamanti nici nu era legal posibila, de vreme ce interdictia la care face trimitere art. 312 alin. 61 Cod procedura civila priveste doar tribunalele si curtile de apel, inalta Curte avand posibilitatea de a casa numai cu trimitere, astfel cum prevad dispozitiile art. 313 din acelasi Cod.

Pe cale de consecinta, pastrand solutia de admitere a apelului declarat de reclamanti si de respingere a apelului declarat de parata, ca si solutia de schimbare in parte a hotararii pronuntate de tribunal, instanta suprema va modifica in parte decizia recurata, in sensul urmator:

Subsecvent admiterii in parte a primului motiv de recurs din recursul declarat de recurentii-reclamanti B.V., N.M. si V.A.I., procedand la solutionarea cu prioritate a exceptiilor in conformitate cu dispozitiile art. 316, raportat la art. 298 si la art. 137 Cod procedura civila, va fi admisa exceptia autoritatii de lucru judecat si va fi respinsa cererea de constatare a caracterului abuziv, de constatare a nulitatii absolute a clauzei indicate in petitul 1.1, precum si celelalte capete de cerere formulate in principal si in subsidiar in legatura cu aceasta clauza pentru contractele nr. 678/2007, nr. 765/2006 si nr. 2008691448/2008.

Va fi respinsa ca neintemeiata exceptia lipsei de obiect, invocata de aceiasi recurenti.

Va fi admisa cererea reclamantilor privind clauza mentionata in petitul 1.1 din cererea precizata, in sensul ca se va constata caracterul abuziv al clauzei privind dobanda de referinta variabila.

Dand eficienta prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, care, prevazand ca nu vor produce efecte asupra consumatorului clauzele constatate ca avand caracter abuziv, instituie in privinta acestora sanctiunea nulitatii, instanta suprema va constata nulitatea absoluta partiala a clauzei privind dobanda, in partea privind dobanda de referinta variabila, precum si a oricarei alte clauze care permite Bancii sa modifice unilateral cuantumul dobanzii.

Solutia de constatare a nulitatii absolute partiale a acestei clauze se impune pe de o parte pentru ca, in vederea respectarii imperativului de salvgardare a contractului, nulitatea partiala este regula, cata vreme lipsirea de efecte vizeaza doar clauza care incalca dispozitia legala imperativa, iar pe de alta parte pentru ca toate criticile, ca si considerentele prin care li s-a raspuns vizeaza exclusiv partea variabila a dobanzii, care a fost denumita dobanda de referinta variabila. Pe cale de consecinta, continua sa isi produca efectele, in cazul contractelor care au o astfel de prevedere, clauza privind dobanda exprimata in procente fixe, iar in cazul celorlalte contracte partile urmeaza a stabili dobanda prin negociere, conform considerentelor ce se vor arata.

Subsecvent constatarii nulitatii partiale a clauzei privind dobanda, inalta Curte o va obliga pe parata sa modifice contractele incheiate cu reclamantii si sa emita, dupa modificare, noi grafice de rambursare.

Instanta suprema a inteles sa dea eficienta, sub acest aspect, cererii subsidiare formulate de reclamanti in petitul nr. 4 si nu cererii principale formulate in petitul nr.3.1 din cererea precizata, cerere principala care va fi mentinuta ca respinsa de tribunal si de curtea de apel, intrucat nicio dispozitie legala nu autorizeaza instanta sa intervina in contractul partilor prin inlocuirea unei clauze declarate nule.

In acest sens, trebuie evocat faptul ca nici reglementarea speciala - Legea nr. 193/2000 si Directiva 93/13/CEE si nici reglementarea de drept comun - Codul civil de la 1864 nu permite interventia instantei de judecata in acordul de vointa al partilor, judecatorul fiind abilitat doar sa constate nulitatea unei clauze, sa o lipseasca de efecte, nu si sa ii modifice continutul.

Singura posibilitate de a interveni in contract este legal recunoscuta in cazul clauzelor de hardship, in contractele de comert international, ca si in noul Cod civil – exempli gratia art. 1271, insa in primul caz impreviziunea vizeaza o alta ipoteza, anume cea a contractelor valabil incheiate, dar a caror executare a devenit excesiv de impovaratoare pentru una dintre parti, ceea ce impune adaptarea contractului. Cat priveste Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, aceasta nu este aplicabila contractelor deduse judecatii in cauza de fata, care cad sub incidenta Codului civil de la 1864 conform principiului tempus regit actum, dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 287/2009 si dispozitiilor art. 3-6 din Legea nr. 71/2011.

Apreciaza instanta suprema si ca in speta nu este posibila adaptarea contractului, intrucat este vorba despre o alta ipoteza, anume aceea a unui contract cu clauze lovite de nulitate, nulitatea producand alte efecte decat impreviziunea si operand retroactiv.

in plus, se cuvine mentionat si faptul ca imposibilitatea impunerii unei clauze contractuale prin hotarare judecatoreasca a fost consacrata in practica C.J.U.E., sens in care trebuie evocata hotararea pronuntata in cauza C-618/10 Banco Espanol de Credito SA, singura derogare admisa de Curte fiind cea a inlocuirii clauzei declarate nule cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv – hotararea pronuntata in cauza C-26/13 Arpad Kasler. Numai ca o astfel de dispozitie supletiva nu exista in dreptul roman aplicabil raporturilor deduse judecatii in materia nulitatii, ceea ce face imposibila interventia judecatorului in contract in sensul solicitat de reclamanti.

In aceasta situatie, revine paratei obligatia ca, pe baza unei negocieri reale si efective cu imprumutatii si in baza acordului acestora liber exprimat, sa modifice clauza declarata nula atat sub aspectul modului de determinare a dobanzii, cat si sub aspectul momentului de la care aceasta modificare opereaza si, subsecvent acestei modificari, sa emita noi grafice de rambursare.

Inalta Curte nu va admite cererea formulata de reclamanti privind obligarea paratei la plata de daune cominatorii pana la indeplinirea obligatiei de modificare a clauzei privitoare la dobanda, pastrand sub acest aspect hotararile de fond. Aceasta intrucat la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 dispozitiile art. 5803 Cod procedura civila instituie o alta sanctiune decat cea consacrata jurisprudential sub forma daunelor cominatorii pentru neexecutarea unei obligatii de a face cuprinsa intr-un titlu executoriu, respectiv amenda civila, in acest context solicitarea de acordare a daunelor cominatorii aparand ca fara temei legal.

Cat priveste cererea ce face obiectul petitului 5, referitoare la obligarea paratei la restituirea sumelor incasate nedatorat cu titlu de dobanda, instanta suprema va pastra solutia de respingere pronuntata de instantele de fond, dar pentru alte considerente.

Inalta Curte nu neaga dreptul partilor de a redobandi prestatia executata in baza unei clauze declarate nule, dimpotriva, reafirma suprematia principiului restitutio in integrum, insa apreciaza ca in privinta clauzei privitoare la dobanda nu are posibilitatea, la momentul pronuntarii acestei decizii, sa determine cuantumul sumelor incasate necuvenit.

Aceasta pentru ca instanta suprema, admitand cererea subsidiara de obligare a paratei la modificarea clauzei privind dobanda, nu are nici un element de referinta privitor nici la cuantumul dobanzii, nici la perioada pentru care modificarea opereaza, asadar nu poate determina daca exista sume incasate necuvenit si, daca da, la cat se ridica acestea.

Sub acelasi aspect, instanta suprema ia in calcul si posibilitatea conferita consumatorilor de art. 6 teza finala si de art. 7 din Legea nr. 193/2000, anume aceea de a cere rezilierea contractelor atunci cand, dupa eliminarea clauzelor abuzive, acestea nu mai pot continua, ceea ce arunca o nota suplimentara de incertitudine asupra perioadei pentru care se poate vorbi despre dobanda incasata nedatorat.

In acest context, retinand si faptul ca nulitatea clauzei privind dobanda variabila a fost constatata in recurs si ca in acest stadiu procesual nu era posibila administrarea unei probe cu expertiza fata de dispozitiile art. 305 Cod procedura civila, Inalta Curte apreciaza ca nu poate pronunta o hotarare de restituire a unor sume nedeterminate si nedeterminabile.

Spre a decide astfel, instanta suprema invoca prevederile art. 372 Cod procedura civila, care consacra caracterul de titlu executoriu al hotararilor judecatoresti, precum si prevederile art. 379 Cod procedura civila, care dispun ca nicio urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila. Or, in speta creanta nu este nici certa, nici lichida.

In plus, asa cum reiese din examinarea cererii de chemare in judecata precizata si din toate actele de procedura, reclamantii insisi au recunoscut Bancii dreptul de a percepe dupa primul an de contract o dobanda care sa cuprinda si o componenta variabila, contestand, insa, dreptul acesteia de a determina in mod arbitrar si netransparent partea de dobanda variabila; ca atare, nivelul dobanzii depinde de intelegerea partilor, ceea ce face ca aplicarea principiului restitutio in integrum in legatura cu sumele incasate cu titlu de dobanda sa apara la momentul pronuntarii prezentei decizii ca prematura, reclamantii avand posibilitatea formularii unei cereri cu acest obiect dupa modificarea clauzei privind cuantumul dobanzii.

Spre deosebire de acest capat de cerere, au fost mentinute dispozitiile din hotararile anterioare privitoare la sumele incasate necuvenit si care erau aferente comisioanelor declarate nule. Desi nici cu privire la aceste sume nu exista precizari ale cuantumului, hotararea poate fi executata, intrucat creanta este certa si exigibila, fiind pronuntata o hotarare de constatare a nulitatii si de eliminare a clauzelor respective din contracte. Creanta este si lichida, intrucat ea este determinabila, astfel cum prevad dispozitiile art. 379 alin. (4) Cod procedura civila, putand fi calculata prin aplicarea unui procent clar stabilit in contract la soldul initial al creditului, iar perioada pentru care se datoreaza este cuprinsa intre momentul incheierii contractului si data la care hotararea de restituire a devenit executorie.

Urmare a admiterii recursului declarat de recurentii-reclamanti B.V., N.M. si V.A.I., instanta suprema, mentinand solutia de admitere a apelului declarat de acestia si de schimbare in parte a sentintei de fond, va admite cererea formulata de acesti reclamanti privind clauza mentionata in petitul 1.5, urmand a constata caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzei 8.4 din Conditiile generale de creditare, precum si a oricarei clauze care permite Bancii declararea scadentei anticipate a creditului, consecinta acestei masuri fiind eliminarea acestei clauze din Conditiile generale de creditare.

Inalta Curte nu va extinde efectul admiterii recursului celor trei recurenti-reclamanti cu privire la clauza 8.4 si la restul recurentilor-reclamanti, care nu au avut critici pe acest aspect, intrucat nu sunt intrunite cerintele impuse de art. 48 alin. 2 Cod procedura civila.

Astfel, desi reclamantii se afla in situatie de coparticipare procesuala activa, in cauza nu este vorba despre un veritabil litisconsortiu, astfel cum este definit acesta de dispozitiile art. 47 Cod procedura civila.

Reclamantii au promovat un tip insolit de actiune, definita ca actiune colectiva, intemeiata pe tipuri comune sau similare de clauze contractuale si pe motive comune de nulitate, insa reclamantii sunt parti in contracte diferite, ceea ce exclude ideea de obligatii comune sau izvorand din aceeasi cauza, astfel cum impun dispozitiile art. 47 Cod procedura civila.

In acest context, nefiind in fata unui litisconsortiu in accceptiunea data de normele de procedura civila, nu se pune problema extinderii efectelor recursului asupra tuturor reclamantilor, intrucat acestia nu sunt parti ale aceluiasi raport contractual cu Banca, ci fiecare reclamant se situeaza intr-un raport juridic distinct cu institutia de credit. De asemenea, se constata ca nicio dispozitie legala nu impune in speta extinderea efectelor favorabile ale actelor de procedura asupra tuturor reclamantilor dintr-o actiune colectiva, acest tip de actiune nefiind, de altfel, recunoscut de nicio norma legala, ci fiind o creatie jurisprudentiala de inspiratie straina. Prin urmare, nu este intrunita niciuna dintre ipotezele prevazute de art. 48 alin. 2 Cod procedura civila, astfel incat efectele admiterii recursului cu privire la caracterul abuziv al clauzei 8.4 vor profita doar recurentilor-reclamanti B.V., N.M. si V.A.I.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei recurate".