Alexandru Visinescu, condamnat definitiv la 20 de ani inchisoare pentru tratamente neomenoase

Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat, miercuri 10 februarie 2016, decizia definitiva in dosarul nr. 3986/2/2014, avand ca obiect infractiuni contra umanitatii. Inculpatul lt.-col. (r) Alexandru Visinescu (foto 2), fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat in perioada 1956-1963, a fost condamnat definitiv la 20 de ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tratamente neomenoase.

Instanta suprema a mentinut sentinta din iulie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, decizia fiind insa luata cu opinie separata in sensul ca faptele comise de Alexandru Visinescu s-ar fi prescris.

Prin >>sentinta penala nr. 122/F/24.07.2015, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a I-a penala a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina lui Alexandru Visinescu din infractiuni contra umanitatii in tratamente neomenoase, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 20 ani inchisoare pentru savarsirea acestei infractiuni in forma continuata, interzicerea exercitarii unor drepturi si degradarea militara, precum si prelevarea de probe biologice de la inculpat in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

Reprezentantii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au emis, miercuri 10 februarie 2016, un comunicat de presa privind faptele pentru care Alexandru Visinescu a fost gasit vinovat.

Comunicatul PICCJ:

„Biroul de informare si relatii publice din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este imputernicit sa aduca la cunostinta opiniei publice urmatoarele:

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala a dispus, la data de 10 februarie 2016, respingerea apelurilor formulate de catre parti si a mentinut hotararea Curtii de Apel Bucuresti privind condamnarea inculpatului visinescu alexandru la 20 ani de inchisoare cu executare sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii.

Hotararea este definitiva, fiind prima solutie de acest tip pronuntata de o instanta in aceasta materie.

Dosarul a fost instrumentat de procurori ai Sectiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cand, in premiera, acestia au dispus, prin rechizitoriul din data de 16 iunie 2014, trimiterea in judecata a unei persoane pentru infractiuni contra umanitatii, vizand fapte petrecute in perioada comunista, dosarul fiind constituit ca urmare a sesizarii formulate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea situatie de fapt:

In perioada 1956 - 1963, inculpatul, in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a savarsit actiuni si inactiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentata de detinutii politici incarcerati in acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestora, pe motive de ordin politic. Astfel, detinutii erau supusi unor conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea lor fizica, fara sa li se asigure un minim de medicamente si fara sa li se acorde ingrijiri sau asistenta medicala adecvate. Totodata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate discretionar si abuziv, conditiile de detentie inumane, relele tratamente, bataia si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de catre detinuti erau tot atatea actiuni menite a duce la exterminarea fizica a persoanelor incarcerate.

Principalele categorii de detinuti aflate in penitenciar, asa cum reiese chiar dintr-o nota a inculpatului adresata Consiliului Securitatii Statului din anul 1967, erau: fosti conducatori in guvernele burghezo-mosieresti si in conducerile P.N.T. si P.N.L.; fosti conducatori ai diverselor organizatii subversive; foste cadre de conducere dupa 23 August 1944; foste cadre M.A.I. dupa 23 August 1944; fosti conducatori ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

Conditiile de viata din Penitenciarul Ramnicu Sarat, asa cum reies din documente si au fost descrise si de fostii detinuti, au creat premisele aparitiei unor afectiuni deosebit de grave, soldate in cateva cazuri cu decesul, proband natura abuziva si tratamentul neglijent aplicat de comandantul inchisorii, lt. col. (r) Visinescu Alexandru.

Regimul impus nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani. Decesul detinutilor survenea, astfel, in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic.

Pana in prezent, din documentele studiate a fost identificat un numar de 138 de detinuti care au trecut prin Penitenciarul Ramnicu Sarat in timpul mandatului lui Visinescu Alexandru.

De mentionat este si faptul ca regulamentele in materia conditiilor de detentie ce erau in vigoare in acea perioada alcatuiau doar premisele organizarii regimului de exterminare in penitenciare si colonii de munca, sau il imbracau intr-o forma oficiala, in timp ce masurile concrete luate pentru anihilarea detinutilor politici erau lasate in grija comandantilor de penitenciare si doar amendate prin ordine si recomandari neoficiale venite pe linie de partid.

Practic, organizarea si functionarea regimului de exterminare, neputand fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea si inventivitatea comandantilor de penitenciare, dar si de obedienta acestora si fidelitatea aratata fata de partid.

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se facea si prin raportare la calitatea detinutilor politici si interesul Partidului pentru eliminarea lor rapida. Se remarca faptul ca in cadrul Penitenciarului Ramnicu Sarat erau incarcerate preponderent personalitati ale vietii politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat in reeducare si de incredere. Asa se explica duritatea extrema a comandantului Alexandru Visinescu si rezultatele tulburatoare obtinute in procesul de exterminare pus la punct de acesta”.