1,35 MILIOANE LEI DAUNE MORALE PENTRU ARESTARE SI CONDAMNARE PE NEDREPT – CAB, decizia nr. 1307/R/26.06.2013: "Potrivit art. 504 alin. (1) Cpp, pentru cuantificarea prejudiciului moral este importanta durata efectiva a privarii de libertate (7 luni si 16 zile in arest preventiv si 1 an, 2 luni si 19 zile in executarea pedepsei). Trebuie avute in vedere si durata intregii proceduri judiciare (...) pana la data la care s-a confirmat nevinovatia reclamantului, precum si durata pedepsei"

Prin decizia nr. 1307/R/26.06.2013, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila a admis recursurile declarate de reclamantul Viorel Calmanovici, de paratul Statul Roman (prin Ministerul Finantelor Publice) si de Ministerul Public impotriva sentintei nr. 150/25.01.2013 pronuntate de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, modificand cuantumul daunelor morale acordate de instanta de fond, de la 1.800.000 lei, la 1.350.000 lei.

---

>>Decizia civila nr. 1307/R/26.06.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila, in dosarul nr. 4514/3/2012

Obiectul dosarului: reparare prejudicii erori judiciare (art. 504 si urm. VCPP).

Solutia: "Admite recursurile declarate de reclamantul Calmanovici Viorel, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si de catre Ministerul Public-Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. Modifica in parte sentinta in sensul ca: Obliga paratul sa plateasca reclamantului si sumele de 5.380 lei reprezentand contravaloare partiala pachete, respectiv 1.500 euro, in echivalent lei la data platii, reprezentand diferenta contravaloare onorariu avocat – cu titlu de despagubiri pentru prejudiciu material. Stabileste cuantumul daunelor morale ce urmeaza sa fie platit de catre parat reclamantului la suma de 1.350.000 lei. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei. Irevocabila".

In acelasi dosar:

>>Sentinta civila nr. 150/25.01.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, pronuntata in dosarul nr. 4514/3/2012

Cititi si:

>>Hotararea CEDO in cauza Calmanovici vs. Romania

>>ACHITARE IN REJUDECARE DUPA ADMITEREA CERERII DE REVIZUIRE. CAZUL CALMANOVICI – ICCJ, decizia nr. 3471/07.10.2011

Extras din decizie:

"Condamnarea reclamantului la o pedeapsa privativa de libertate si arestarea preventiva a acestuia, in conditiile in care, in urma rejudecarii cauzei, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare, da dreptul repararii prejudiciului moral suferit de reclamant prin acordarea de despagubiri.

Daunele morale repara prejudiciile ce constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritatea sa corporala, la cinste, la demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

Chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate in bani, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, iar instanta de judecata are posibilitatea sa aprecieze intensitatea si gravitatea lor si sa dispuna repararea prejudiciului moral produs.

In privinta stabilirii intinderii reparatiei, legiuitorul roman, jurisprudenta si doctrina indica anumite criterii, judecatorul chemat sa aplice legea urmand sa aiba in vedere natura valorii sociale lezate, durata in timp a incalcarii dreptului ocrotit, persoana celui care a suferit o ingradire a drepturilor garantate de lege, imaginea acestuia fata de sine si in societate etc.

Dispozitiile art. 505 alin. (1) Cpp prevad in acest sens ca 'la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a carui libertate a fost restransa'.

Un mecanism similar de analiza este adoptat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, atunci cand stabileste cuantumul despagubirilor datorate de stat pentru incalcarea unui drept garantat de Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, 'statueaza in echitate', considerand ca fiind intemeiate cererile de acordare a unor despagubiri banesti pentru prejudiciul moral si fizic suferit pe perioada restrangerii de liberate.

Cu privire la cuantumul despagubirilor acordate, in practica instantei supreme s-a retinut ca 'dovedirea si stabilirea acestuia ridica probleme atat pentru parti, cat si pentru instantele de judecata. Este important, insa, ca atunci cand circumstantele cauzei justifica acordarea unei reparatii, aceasta sa nu fie teoretica si iluzorie, caci altfel s-ar goli de continut dreptul garantat de art. 505 alin. (1) Cod procedura penala si protectia oferita de art. 5 par. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale'. (ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, dec. civ. nr. 2981/13.05.2010).

In acelasi timp, s-a retinut ca 'in determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale pentru prejudiciile cauzate unei persoane in cadrul desfasurarii procesului penal, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata, instantele trebuie sa aiba in vedere principiul echitatii si stabilirea unui just echilibru intre prejudiciul suferit si reparatia acordata.

Scopul acordarii daunelor morale consta in realizarea, in primul rand, a unei satisfactii morale pentru suferinte de acelasi ordin, iar nu a unei satisfactii patrimoniale.

Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizeaza in echitate si pastrand principiul proportionalitatii si justului echilibru intre natura valorilor lezate si sumele acordate.

Fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor in bani, intrucat valorile ocrotite nu pot fi evaluate in bani, existand practic o incompatibilitate intre natura nepatrimoniala a prejudiciului si caracterul patrimonial al despagubirii'. (ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia 5567/29.06.2011).

In cauza, prejudiciul moral suferit de recurentul reclamant este indiscutabil, intrucat este evident ca orice arestare si condamnare pe nedrept produc celui in cauza suferinte pe plan moral si social.

In primul rand, reclamantului i s-a incalcat unul dintre cele mai importante atribute ale personalitatii umane, dreptul la libertate, ca drept inalienabil al fiintei umane.

Potrivit art. 504 alin. (1) Cpp, pentru cuantificarea prejudiciului moral este importanta durata efectiva a privarii de libertate (7 luni si 16 zile in arest preventiv, intre 02.08.2002-18.03.2003, si 1 an, 2 luni si 19 zile in executarea pedepsei stabilite prin hotararea de condamnare, intre 08.07.2004 - 27.09.2005).

In acelasi timp, trebuie avute in vedere, in sens larg, si durata intregii proceduri judiciare declansate impotriva reclamantului de la data la care a fost trimis in judecata si pana la data la care s-a confirmat nevinovatia sa, prin hotararea de achitare (aproximativ 10 ani), precum si durata pedepsei stabilite prin hotararea de condamnare, de 3 ani si 6 luni.

Suferintele provocate de perioada de privare de liberate sunt inerente, iar conditiile improprii de detentie au fost dovedite si prin proba testimoniala administrata in cauza, astfel cum a retinut prima instanta. Oricum suferintele sunt inerente unei privari de libertate chiar daca avem de-a face cu cele mai bune conditii de detentie.

Lipsirea de libertate a avut consecinte si asupra altor drepturi fundamentale, respectiv dreptul la onoare, la reputatie, la viata privata si familiala (reclamantul fiind, printre altele, privat de participarea la o parte din primii ani de viata ai fiului sau, nascut la data de 14.09.2001).

Condamnarea pe nedrept, perioada de detentie, durata procedurilor au avut asupra reclamantului un impact psihic negativ de necontestat, dovedit in cauza si cu raportul de psihodiagnostic si evaluare psihologica intocmit de psiholog B.G.. Consecintele negative ale acestei stari de fapt s-au rasfrant si asupra sotiei sale, potrivit opiniei aceluiasi psiholog.

Privarea de libertate pe nedrept a impiedicat si dezvoltarea carierei profesionale a reclamantului pe perioada respectiva si a avut consecinte pe planul imaginii sale in societate, aspect dovedit si prin declaratia martorului Manta Sorin Cristian, audiat in fata primei instante.

Prin urmare, contrar celor sustinute de recurentul parat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, recurentul reclamant nu numai a afirmat prejudiciile morale suferite (din care unele sunt evidente), dar acestea au fost si dovedite, in masura aratata, prin probele administrate in cauza.

Toate cele mentionate mai sus alcatuiesc tabloul unor prejudicii morale foarte dificil de comensurat si imposibil de remediat in intregime.

Evaluarea cuantumului daunelor morale nu presupune insa stabilirea 'pretului' suferintelor fizice, care sunt inestimabile, ci inseamna aprecierea globala a consecintelor negative ale prejudiciului si a implicatiilor acestora pe planurile vietii reclamantului.

In cauza, la cuantificarea daunelor morale si dat fiind specificul acestora, este relevant si faptul ca prin condamnarea Statului Roman de catre CEDO in hotararea Calmanovici contra Romaniei, recurentul reclamant a obtinut o satisfactie morala deosebit de importanta.

Aceasta satisfactie se impunea a fi avuta in vedere de catre prima instanta, astfel cum s-a si procedat, date fiind scopul si specificul daunelor morale.

Raportat la cele retinute mai sus in practica instituita in materie de instanta suprema, stabilirea cuantumului daunelor morale pentru repararea prejudiciului suferit de reclamant trebuie sa se faca tinand seama de necesitatea respectarii a doua principii, principiul echitatii si principiul proportionalitatii.

In acelasi timp, trebuie avut in vedere ca solutia juridica trebuie sa fie susceptibila de a fi aplicabila cat mai multor realitati sociale, astfel ca suma concreta acordata trebuie sa fie incadrabila intr-o grila care poate fi aplicata consecvent si altor situatii de erori judiciare, fara a omite faptul ca fiecare speta are specificul ei.

Pentru ca lipsa unor criterii precise de cuantificare a prejudiciului moral sa nu lase loc arbitrariului sau hazardului si pentru ca actul de justitie sa fie predictibil chiar si in aceasta materie, Curtea considera ca practica judiciara a instantei supreme trebuie sa constituie un punct de reper important.

In aceasta ordine de idei, Curtea observa, pe langa cele aratate anterior, ca in cadrul unei actiuni intemeiate pe dispozitiile art. 504 Cpp, in situatia unei persoane condamnate pe nedrept la o pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru care a executat circa 8 ani, in perioada 1956-1964, Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat echitabila acordarea unor daune morale in cuantum de 500.000 euro. (ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civ. nr. 148 din 15.01.2008).

Din perspectiva celor aratate mai sus si fara a nega specificul spetei de fata si prejudiciul efectiv imposibil de evaluat ca atare, suferit de reclamant, Curtea constata ca suma pretinsa de acesta (800.000 euro) este excesiva.

Curtea apreciaza ca si suma acordata de prima instanta este prea mare, in raport cu principiile mentionate mai sus si considera ca prin stabilirea unei despagubiri in cuantum de 1.350.000 lei (aproximativ 300.000 euro) se asigura repararea prejudiciului moral suferit de reclamant.

Curtea are in vedere faptul ca, raportat la circumstantele concrete ale cauzei, se impune acordarea unei sume indestulatoare, care nu poate fi privita ca fiind excesiva din perspectiva criticilor formulate de recurentul parat si de recurentul Ministerul Public-Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. In acelasi timp, Curtea considera ca satisfactia acordata prin insasi hotararea CEDO constituie o forma de reparare a prejudiciului moral, careia trebuie sa i se acorde importanta cuvenita in tot contextul aratat.

In ceea ce priveste sustinerea recurentului reclamant referitoare la existenta unui precedent judiciar (cazul Cristian Ionel Serban, in care instanta a stabilit cu titlu de daune morale o suma de 2.000.000 lei), Curtea subliniaza ca, relativ la intinderea despagubirilor acordate, nu se poate vorbi de existenta unei practici judiciare neunitare, deoarece situatiile de fapt si circumstantele particulare ale spetelor justifica diferente de solutie.

In acelasi timp, trebuie observat ca pentru alte cazuri care pot fi considerate similare, Inalta Curte de Casatie si Justitie a acordat si sume mai mici decat cea din cauza de fata (de exemplu, 40.000 euro pentru condamnarea la 16 ani inchisoare si arestarea preventiva pe o perioada de 2 ani - ICCJ – dec. civ. nr. 2982 din 13.05.2010), de aceea ceea ce este important este specificul fiecarei spete in parte.

Astfel cum s-a aratat mai sus, in cauza de fata recurentul reclamant a obtinut o satisfactie morala importanta prin hotararea Curtii europene. In plus, trebuie observat ca suma acordata prin aceasta hotarare pentru incalcarile constatate (care au fost in numar mare) a fost una moderata - 12.000 euro - astfel ca suma solicitata de reclamant in prezenta cauza este disproportionata in raport cu practica instantei europene relativa la cuantumul daunelor ce se impun pentru repararea prejudiciului moral.

In raport cu toate cele aratate mai sus, Curtea apreciaza caracterul echitabil, rezonabil si proportional al sumei de 1.350.000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamant pentru condamnarea si arestarea sa pe nedrept".