Guvernul a reglementat durata arestului la domiciliu

Ministrul Justitiei Robert Cazanciuc a anuntat, marti 30 iunie 2015, ca Executivul a adoptat o ordonanta de urgenta pentru reglementarea duratei arestului la domiciliu. Decizia are loc dupa hotararea CCR din 7 mai 2015, prin care dispozitiile art. 222 Cod procedura penala, referitoare la durata masurii arestului la domiciliu luate in camera preliminara si in cursul judecatii, au fost declarate neconstitutionale.

---

Declaratia ministrului Robert Cazanciuc:

„Ordonanta de urgenta a fost emisa ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale din 12 iunie anul acesta, cand articolul 222 din Codul de procedura penala a fost declarat neconstitutional, pentru ca in faza de camera preliminara si de judecata nu aveam un termen in care masura arestului la domiciliu putea fi dispusa si de asemenea nu era stabilita, tot in faza de camera preliminara si de judecata, durata maexima a acestei masuri a arestului la domiciliu. Interventia noastra de astazi vine ca urmare a solicitarii formulate de CSM, Ministerul Public, in special, stabileste o durata de 30 de zile pentru care poate fi dispusa aceasta masura a arestului la domiciliu in faza de camera preliminara si de judecata, cu o durata maxima a masurii de jumatate din maximul pedepsei prevazut de lege pentru infractiunile pentru care cineva este trimis in judecata, dar nu mai mult de cinci ani de zile. Practic, celelalte dispozitii raman in vigoare si anume faptul ca in faza de urmarire penale durata acestei masuri este de 180 de zile. Deci avem o distinctie intre faza de urmarire penala, durata masurii maxim 180 de zile, si in faza de judecata, jumatate din maximul pedepsei, dar nu mai mult cinci ani de zile”.

Comunicatul CCR din 7 mai 2015 referitor la art. 222 CPP:

"In ziua de 7 mai 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere urmatoarele exceptii de neconstitutionalitate:

1. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.222 din Codul de procedura penala Durata arestului la domiciliu, care au urmatorul continut:

'(1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.

(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.

(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.

(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.

(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.

(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.

(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale'.

2. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, care au urmatorul continut:

'Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa'.

3.Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.82/2013 pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala a decis:

1. Cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate ti a constatat ca dispozitiile art.222 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa in cuprinsul acestui articol termenul si durata maxima a masurii preventive a arestului la domiciliu luate in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta, sunt incalcate dispozitiile constitutionale cuprinse in art.23 libertatea individuala, art.25 libera circulatie, art.26 - viata intima, familiala si privata, art.39 - libertatea intrunirilor, art.41 - munca si protectia sociala a muncii si, respectiv in art. 53 - restrangerea exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale.

2. Cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt neconstitutionale.

Curtea a constatat ca legea nu defineste notiunea de impozite sau contributii cu retinere la sursa astfel ca norma care incrimineaza infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art.6 din Legea nr.241/2005 nu intruneste conditiile de claritate, previzibilitate si accesibilitate, incalcand prevederile constitutionale cuprinse in art.1 alin.(5) care consacra principiul legalitatii.

3. Cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.82/2013 pentru modificarea Legii nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici este neconstitutionala, in ansamblul sau.

Curtea a constatat ca prin modificarile operate asupra Legii nr.188/1999 este afectat dreptul fundamental la munca al functionarilor publici, prevazut de art.41 din Constitutie, astfel incat se aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.115 alin.(6) referitoare la interdictia de a adopta ordonante de urgenta prin care sunt afectate drepturi sau libertati fundamentale.

Deciziile sunt definitive si general obligatorii si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantelor care au sesizat Curtea Constitutionala.

Argumentatiile retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I".