VOICULESCU vs. ROMANIA – Lipsa de independenta si de impartialitate a procurorului militar in instrumentarea unei anchete care vizeaza un militar. Incalcarea sub aspect procedural a Art. 2 din Conventie, privind dreptul la viata. Lipsa unei anchete efective

In cauza Anca Carmen Voiculescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 2 din Conventie, privind dreptul la viata, sub aspect procedural.

Curtea a constatat ca autoritatile nu au efectuat o ancheta efectiva in cazul decesului mamei reclamantei, victima a unui accident rutier in care a fost implicat un militar aflat la volanul unui autocamion.

Curtea a apreciat ca durata anchetei (7 ani si 6 luni) si solutiile repetate de restituire a cauzei in vederea completarii urmaririi penale datorate modului in care aceasta s-a desfasurat sunt imputabile autoritatilor.

Judecatorii europeni au constatat o lipsa de independenta si de impartialitate a procurorului militar in instrumentarea anchetei, in conditiile in care, la data incidentului, procurorii militari erau, la fel ca si inculpatii, militari activi - parte dintr-o structura militara intemeiata pe principiul subordonarii ierarhice.

Anca Carmen Voiculescu a obtinut 15.000 euro daune morale si 500 euro costuri si cheltuieli.

>>Hotararea CEDO in cauza Voiculescu contra Romaniei (cererea nr. 5325/03; Sectia a III-a, 3 februarie 2009)

>>Hotararea CEDO in cauza Voiculescu contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Extras din hotarare:

„30. Curtea reaminteste ca Art. 2.1 impune statului obligatia de a asigura dreptul la viata prin implementarea unei legislatii penale concrete, care sa descurajeze comiterea de infractiuni contra persoanei si care sa se sprijine pe un mecanism de aplicare conceput pentru a preveni, impiedica si pedepsi incalcarile sale. Aceasta obligatie presupune, implicit, inceperea unei anchete oficiale efective atunci cand o persoana isi pierde viata. Scopul esential al unei astfel de anchete este sa asigure punerea in aplicare efectiva a legislatiei interne ce protejeaza acest drept. Ancheta trebuie sa permita stabilirea cauzei decesului si identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligatie de rezultat, ci de o obligatie de mijloace; asadar, autoritatile trebuie sa fi luat masuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident.

31. Orice deficienta a anchetei care ii reduce capacitatea de a stabili cauza decesului sau persoanele responsabile risca sa duca la concluzia ca ea nu corespunde acestei norme. In acest context, cerinta de promptitudine si diligenta rezonabila este implicita (a se vedea, in special, Havva Dudu Esen vs. Turcia, par. 46-48; Pereira Henriques vs. Luxemburg, par. 56-60; Hugh Jordan vs. Regatul Unit, par. 108, 136-140; Mahmut Kaya vs. Turcia, par. 106-107).

32. Or, in speta, ancheta judiciara a inceput la data de 25 martie 1998 si s-a incheiat abia la data de 13 octombrie 2005, adica dupa 7 ani si 7 luni. Pe deasupra, ea s-a incheiat cu o solutie de scoatere de sub urmarire penala care a pus capat constituirii in parte civila a reclamantei, fara ca problema raspunderii pentru accidentul care a dus la decesul mamei sale sa fi fost elucidata, inclusiv sub aspectul raspunderii obiective a autoritatilor militare, ceea ce arunca o indoiala asupra posibilitatii acesteia de a obtine o despagubire pentru prejudiciul suferit (Moldovan vs. Romania - nr. 2, par. 119-120).

33. Curtea apreciaza ca durata anchetei si solutiile repetate de restituire a cauzei in vederea completarii urmaririi penale datorate modului in care aceasta s-a desfasurat sunt imputabile autoritatilor. Mai mult, in circumstante cum sunt cele in speta, in care nu se contesta ca accidentul a fost produs de un camion militar condus de un militar aflat in exercitiul functiilor sale, este de asteptat o rigoare mai mare din partea autoritatilor in ancheta desfasurata cu privire la cauzele incidentului si identificarea vinovatilor.

34. In ceea ce o priveste pe reclamanta, ea a dat dovada de diligenta fara a abuza de caile de atac puse la dispozitia sa, iar plangerile sale repetate impotriva solutiilor de scoatere de sub urmarire penala au fost toate admise. Pe deasupra, desi caracterul efectiv al anchetei trebuie sa fie asigurat de autoritati, si nu sa se bazeze pe vigilenta partii civile, Curtea observa ca reclamanta a mers pana acolo incat a contestat in fata instantelor solutia de scoatere de sub urmarire penala imediat ce calea de atac impotriva acestei solutii a devenit efectiva, la data de 1 ianuarie 2004 (Dumitru Popescu vs. Romania - nr. 1, par. 43-45).

35. In fine, Curtea constata ca, la data evenimentelor, procurorii militari erau, la fel ca si inculpatii, militari activi si ca, in aceste conditii, faceau parte dintr-o structura militara intemeiata pe principiul subordonarii ierarhice. Or, tinand cont mai ales de faptul ca persoana care conducea camionul se afla in exercitiul functiilor sale, aceasta legatura de tip institutional reprezinta, in speta, o lipsa de independenta si de impartialitate a procurorului militar in instrumentarea anchetei (a se vedea, mutatis mutandis, Barbu Anghelescu vs. Romania, par. 67; Bursuc vs. Romania, par. 107; Mantog vs. Romania, par. 69-70).

36. Aceste elemente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata ca ancheta judiciara condusa in speta nu poate fi considerata efectiva. Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea art. 2 din Conventie, sub aspectul laturii sale procedurale”.