UNJR solicita CSM apararea independentei judecatorilor si procurorilor: „Solicitam Consiliului sa dea dovada de fermitate si verticalitate in apararea independentei sistemului judiciar”

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, condusa de judecatorul Dana Girbovan (foto), a inaintat Consiliului Superior al Magistraturii, marti 18 noiembrie 2015, o cerere de aparare a independentei judecatorilor si procurorilor de la instante si parchete, in raport de „actiunile recente ale Inspectiei Judiciare constand in emiterea unor comunicate de presa vizand sesizari din oficiu cu privire la 'posibile' abateri disciplinare din dosare in curs de instrumentare”.

Cererea UNJR inaintata CSM:

„Fata de actiunile recente ale Inspectiei Judiciare constand in emiterea unor comunicate de presa vizand sesizari din oficiu cu privire la 'posibile' abateri disciplinare din dosare in curs de instrumentare, considerand inadecvata si revoltatoare alegerea momentului emiterii acestor comunicate prin raportare la solutii judiciare care ar putea fi dispuse sau care tocmai au fost dispuse.

Solicitam admiterea cererii si apararea independentei judecatorilor si procurorilor de la instante si parchete fata de acest gen de fapte, pentru urmatoarele:

MOTIVE:

La data de 29.10.2015, Inspectia Judiciara a transmis un comunicat de presa prin care a aratat urmatoarele:

'Avand in vedere relatarile recente din mass media, Inspectia Judiciara s-a sesizat din oficiu, la data de 29 octombrie 2015, cu privire la posibile incalcari ale dispozitiilor procedurale referitoare la competenta de efectuare sau supraveghere a urmaririi penale, in dosarul vizand decesul subinspectorului de politie GIGINA BOGDAN-COSMIN, instrumentat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti'.

La data de 12.11.2015, Inspectia Judiciara a transmis un comunicat de presa prin care a aratat urmatoarele:

'Avand in vedere relatarile recente din mass media, Inspectia Judiciara s-a sesizat din oficiu, la data de 12 noiembrie 2015, cu privire la posibile abateri disciplinare in legatura cu modul in care Curtea de Apel Bucuresti a instrumentat si solutionat, in data de 11.11.2015, cauza avand ca obiect masuri preventive'.

Aceste comunicate reflecta o maniera de lucru incompatibila cu principiul independentei judecatorului de orice presiuni sau influente, atat din afara cat si din interiorul sistemului, si reprezinta un veritabil atentat la independenta acestuia, creand opiniei publice impresia ca solutiile sunt sau ar putea fi influentate de factori de decizie din sistem, care preseaza judecatorul sa adopte o anumita conduita dorita de acestia in dosarele pe care le solutioneaza.
Pe de-o parte, nu se poate si nu vom pune la indoiala dreptul Inspectiei Judiciare, ca entitate independenta – titulara a actiunii disciplinare, de a se sesiza din oficiu in legatura cu abaterile disciplinare savarsite de judecatori si procurori, dreptul fiind anume recunoscut de lege, in cuprinsul art. 45 alin. 2 din Legea 304/2004.

Pe de alta parte, independenta judecatorilor reprezinta un principiu fundamental al statului de drept, conform art. 124 alin. 3 din Legea Fundamentala, fiind principala garantie a dreptului la un proces echitabil de care trebuie sa se bucure orice persoana. Tot astfel, independenta procurorilor este anume recunoscuta de lege, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 303/2004.

Dispozitiile legale mentionate consacra dreptul si totodata obligatia judecatorului de a lua decizii exclusiv in baza legii prin raportare la situatia de fapt stabilita in cauza, in afara oricaror influente din exterior, incluzand aici si influentele din sistem.

Prin urmare, nicio persoana, autoritate, entitate, organism nu are dreptul de a actiona de o asa maniera incat sa creeze aparenta neechivoca a directionarii actului judiciar spre o anume solutie - alta decat cea care ar trebui stabilita de catre magistrat, in temeiul legii, pe baza probelor cauzei si potrivit constiintei sale. Astfel de acte sau fapte pot fi percepute, pe buna dreptate, de catre un observator rezonabil, ca reprezentand mijloace de presiune asupra magistratului. Se induce in spatiul public si justitiabililor ideea ca solutia intr-un dosar poate fi determinata nu doar de probatoriul administrat si dispozitiile legale aplicabile, interpretate de judecator potrivit propriei constiinte, ci si de teama de represalii sau, dimpotriva, bravura impotriva acestora. Nu este de ignorat nici faptul ca atitudinea Inspectiei Judiciare poate fi apreciata, din nou, pe buna dreptate, ca fiind partinitoare fata de interesele uneia dintre parti, respectiv partea nemultumita de masura luata de judecator, din cauza grabei cu care s-a autosesizat si lipsei oricarui motiv rezonabil constand intr-o posibila abatere disciplinara indicat in comunicat care sa justifice actiunea atat de prompta.
In exercitarea atributiilor recunoscute de lege Inspectiei Judiciare, aceasta institutie nu poate interfera cu dreptul exclusiv al magistratului de a conduce procedura care se afla in fata sa si cu privire la care trebuie sa hotarasca in mod independent, liber de orice presiuni.

Emiterea unor comunicate de presa in legatura cu sesizari din oficiu cu privire la pretinse abateri, neidentificate nici macar la modul aparent, in cursul instrumentarii unor dosare judiciare de rezonanta publica este o practica incorecta, ce sfideaza principii fundamentale ale statului de drept precum dreptul la un proces echitabil si independenta judecatorului in a da solutii in cauzele pe care le judeca. Consideram ca acest mod de actiune reprezinta o presiune inacceptabila nu numai in privinta magistratilor vizati in concret de sesizare sau a celor care solutioneaza sau vor solutiona eventuale cai de atac privind solutia respectiva, ci si in ceea ce priveste intreg corpul judiciar.
Reamintim ca, potrivit pct. 17 din Principiile adoptate de ONU in anul 1985, ca garantie a respectarii independentei judecatorului, 'faza initiala a cazului trebuie sa ramana confidentiala, cu exceptia situatiei in care judecatorul solicita altfel'.

Este firesc sa fie asa, intrucat o expunere publica a unui pretins caz disciplinar in momentul sau de debut, in plin curs al solutionarii unei cauze sau imediat dupa adoptarea unei solutii, poate contribui in mod rezonabil la concluzia ca magistratul nu este independent, ca acesta trebuie sa adopte o anumita solutie sau, dimpotriva, trebuie sa se pronunte intr-un anume fel in legatura cu un incident procedural, ceea ce este inacceptabil intr-un stat de drept.

Spre exemplu, in primul caz semnalat, inspectia judiciara s-a sesizat din oficiu cu privire la posibila incalcare a normelor procedurale vizand competenta organelor judiciare in timpul instrumentarii acelui dosar desi, potrivit legii, exclusiv magistratul – procuror sau judecator – este in masura sa statueze asupra propriei competente, legea oferind remedii adecvate – plangerea la procurorul ierarhic superior, respectiv conflictul de competenta. Inspectia judiciara nu are dreptul ca, sub pretextul sesizarii din oficiu, sa directioneze implicit ori sa puna presiune pe magistrat afectand libertatea sa de a aprecia potrivit legii si propriei constiinte asupra exceptiei de necompetenta.
in cel de-al doilea caz semnalat, inspectia judiciara a transmis publicului larg ca se sesizeaza din oficiu a doua zi dupa pronuntarea unei solutii recunoscute de Codul de procedura penala, fara ca macar incheierea judecatorului de drepturi si libertati sa fi fost redactata, iar obiectul sesizarii sale este extrem de vag, aspect care deschide calea speculatiilor de orice tip, inclusiv acelea ca Inspectia insasi nu este multumita de solutia pe care judecatorul a adoptat-o.

Aceste actiuni pun, in fapt, magistratii intr-o pozitie de subordonare fata de Inspectia Judiciara insasi, ca efect al presiunii pe care o resimt in urma expunerii publice incorecte a colegilor lor, afectandu-se in mod cert independenta – ca garantie a insasi statului de drept.

Dincolo de aceste fapte, compartimentul de relatii publice transmite un mesaj insistent total nepotrivit, facand referire numai la dreptul Inspectiei – de netagaduit – de a se autosesiza, parand ca nu intelege motivul pentru care sistemul este revoltat, respectiv momentul autosesizarii si, ceea ce este mai ingrijorator, publicitatea unei asemenea autosesizari, incalcand efectiv principiul nr. 17 al ONU mai sus citat.

Aceste fapte nu sunt numai de natura a ingrijora, ele au ingrijorat si revoltat efectiv corpul judiciar, incepand de la judecatorii de judecatorie si terminand cu varful ierarhiei instantelor, insasi Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Sectia Penala condamnand public acest gen de fapte.

Prin comunicate destinate mass-media si publicului larg privind autosesizari, in stadiul incipient al unei eventuale proceduri disciplinare, se exercita in mod direct o presiune incompatibila cu independenta puterii judecatoresti, tradusa si in temerea, resimtita la toate nivelurile instantelor si parchetelor, ca adoptarea unei solutii sau a alteia poate trage repercusiuni disciplinare si se lasa cale libera speculatiilor privind modul in care judecatorul ajunge sa pronunte o solutie sau alta, eventuala partinire manifestata de institutiile statului fata de partea nemultumita de solutia adoptata.

Consideram ca este obligatia primordiala a Consiliului Superior al Magistraturii sa identifice, sa sanctioneze si sa limiteze in conformitate cu atributiile sale statuate prin lege orice actiuni ale persoanelor sau institutiilor care au drept finalitate subminarea independentei judecatorului si procurorului si a sistemului judiciar in ansamblul sau, apreciind ca este cu atat mai grav derapajul cu cat vine din partea unei institutii din interiorul sistemului, in perfecta cunostinta de cauza cu privire la limitele atributiilor sale, competenta sa si rolul principiului independentei judecatorului intr-un stat de drept.

Conchizand, solicitam Consiliului Superior al Magistraturii sa dea dovada de fermitate si verticalitate in apararea independentei sistemului judiciar fata de orice conduita de natura sa afecteze dramatic garantiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil de care beneficiaza orice persoana, prin admiterea prezentei cereri de aparare a independentei sistemului judiciar fata de actiunile Inspectiei Judiciare'.