Speranta unei membre CSM: „Justitia catuselor de la maini nevinovate nu va mai fi motiv de lauda”

O Romanie sanatoasa va fi o Romanie in care justitia bazata pe spectacolul catuselor nu va mai reprezenta un motiv de lauda pentru magistrati.

Ideea a fost exprimata miercuri, 3 iulie 2019, de catre judecatoarea Gabriela Baltag (foto) – membra a Consiliului Superior al Magistraturii – la festivitatile organizate de Uniunea Juristilor din Romania cu ocazia Zilei Justitiei.

Fosta presedinta a Asociatiei Magistratilor din Romania si-a pus sperantele in judecatorii de cariera, „pe care aproape nimeni nu-i observa vreodata”, care sunt „coplesiti de framantarile profesiei”, dar ale ale caror repere nu au fost afectate de imixtiunile unor institutii care nu sunt parte din justitie. Pentru ca astfel de magistrati sa isi exercite profesia in spritul legii si al Constitutiei Romaniei, este imperios necesar ca ei sa nu ramana singuri, ci sa se bazeze pe sprijinul celorlalte profesii din sistemul judiciar, a mai aratat Baltag.

Discursul complet al Gabrielei Baltag:

„Justitia poarta de foarte multi ani straie care nu i se mai potrivesc. Nevoia altora noi este atat de evidenta. Aceasta tinuta se impune sa o imbrace nu doar in zilele festive, de sarbatori: va trebui sa o poarte permanent.

Justitia, spun eu, la nivelul meu, asa cum am perceput-o ca judecator de cariera si ca reprezentant al colegilor mei in Consiliului Superior al Magistraturii, are nevoie, mai mult decat oricand, de o redefinire a drumului sau. Obligatia imperativa a unei schimbari nu vine doar de la principalul beneficiar al actului de justitie – cetateanul –, desi societatea ii cere si ii dovedeste ca este nevoie tot mai mult in ultimii ani.

Dezamagirile acestor timpuri (cand am descoperit, cu siguranta, fiecare chipurile unei justitii pe care nu am anticipat-o niciodata) au devenit cronice. Am trecut repede de la visul cladit, cu o sinceritate dusa aproape de naivitate, la intrarea in profesie, cand am crezut intr-o justitie aproape perfecta, la realitatea cruda, dar mai ales crunta a ultimilor ani.

Cu toate acestea, sunt increzatoare ca justitia protocoalelor, a procedurilor nerespectate, dar mai ales a celor abuzive se va sfarsi, ca justitia campului tactic, cu toate enigmele si granitele necunoscute, prea putin dezbatute, va fi deslusita, intr-o buna zi; ca justitia catuselor care au stat la maini nevinovate nu va mai fi niciodata un motiv de lauda.

Am incredere in colegii mei, judecatorii devotati profesiei, care nu au nesocotit niciodata juramantul de credinta, pentru care, de fiecare data, Constitutia si legile tarii reprezinta intaile lor comandamente.

Am incredere in judecatori, multi dintre ei obisnuiti sa-si poarte in liniste trairile, pana la sfarsit de cariera si chiar mai departe. Am incredere in judecatorii pe care aproape nimeni nu-i observa vreodata, coplesiti de framantarile profesiei si, in egala masura, de cele ale vietii, in general.

Ma rog pentru ziua in care lipsa de adevar nu va mai fi crezul unora, iar tradarile evidente, fudamentate pe mistificari, nu vor mai fi o carte de vizita. Am rezumat ceea ce a spus Andreea Ciuca, realitati crude si crunte.

Ma rog pentru ziua in care am putea marturisi ca ne-am vindecat de ura care ne-a coplesit sufletele, ca vom reusi sa stingem patimile care ne domina si ca pe chipul nostru nu vor mai fi asezate niciodata masti.

Indiferent cat de multa incredere am in judecatori, toate acestea nu se vor implini cu adevarat daca vom ramane singuri!”