SIPOS vs. ROMANIA – Esecul autoritatilor statului de a-si indeplini obligatiile pozitive pentru a garanta dreptul la reputatie si la respectarea vietii private al reclamantei

In cauza Mariana Sipos contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 8 din Conventie, privind dreptul la respectarea vietii private si de familie.

Curtea a constatat ca instantele nationale nu au reusit sa mentina echilibrul intre apararea dreptului la reputatie si libertatea de exprimare protejata de Art. 10 din Conventie, in contextul unui litigiu intre reclamanta, jurnalista angajata la TVR, si conducerea Societatii Romane de Televiziune (SRTV).

Cu opinie disidenta a judecatorului Egbert Myjer (Olanda) – in sensul aprecierii inexistentei unei incalcari a Art. 8 din Conventie

>>Hotararea CEDO in cauza Mariana Sipos contra Romaniei (cererea nr. 26125/04; Sectia a III-a, 3 mai 2011)

>>Hotararea CEDO in cauza Mariana Sipos contra Romaniei (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

Extras din hotarare:

"29. Curtea aminteste, cu titlu introductiv, ca, desi Art. 8 are ca obiect esential protejarea individului impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice, acesta nu se limiteaza doar la a obliga statul sa se abtina de la asemenea imixtiuni: la acest angajament negativ se pot adauga obligatii pozitive, inerente respectarii efective a vietii private sau de familie. Acestea pot necesita adoptarea masurilor pentru respectarea vietii private, inclusiv cu privire la raporturile dintre indivizi. Limita dintre obligatiile pozitive si negative ale statului in raport cu Art. 8 nu se preteaza unei definitii precise, dar principiile aplicabile sunt comparabile. In special, in cele doua cazuri, trebuie luat in considerare justul echilibru ce trebuie mentinut intre interesul general si interesele individuale, statul beneficiind in orice situatie de o marja de apreciere (Pfeifer vs. Austria, par. 37).

30. In prezenta cauza, Curtii ii revine sarcina de a stabili daca statul, in contextul obligatiilor pozitive care decurg din Art. 8 din Conventie, a mentinut un just echilibru intre protectia dreptului reclamantei la reputatia sa, aspect ce tine de dreptul la protectia vietii private, si libertatea de exprimare protejata de Art. 10 (Petrina vs. Romania, citata anterior, par. 36; Von Hannover vs. Germania, par. 70). Astfel, Curtea considera ca obligatia pozitiva care decurge din Art. 8 din Conventie trebuie sa se aplice in cazul in care afirmatiile susceptibile sa afecteze reputatia unei persoane depasesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva Art. 10 din Conventie (Petrina, citata anterior, par. 39).

31. In speta, Curtea observa in primul rand ca nu se contesta faptul ca cei din conducerea SRTV adresasera comunicatul de presa jurnalelor pentru a raspunde la afirmatiile prin care reclamanta denunta reinstituirea cenzurii. Desi tine seama de loialitatea pe care reclamanta trebuia sa o aiba fata de angajator, Curtea considera ca afirmatiile imputate acesteia pot fi considerate ca intrand de asemenea sub incidenta protectiei Art. 10 din Conventie si ca, in consecinta, trebuie introduse in aceasta calitate in balanta intereselor aflate in joc.

32. Curtea retine, in continuare, ca reactia conducerii SRTV nu a fost spontana: nu erau discutii tinute in direct si greu de retractat (a se vedea, a contrario, Fuentes Bobo vs. Spania, par. 46), ci un comunicat de presa intocmit de un departament specializat din televiziunea publica romana.

33. Curtea observa in acest sens ca afirmatiile in litigiu contineau afirmatii care puneau in discutie in mod direct discernamantul reclamantei pe care o considerau victima unor manipulari politice. Se facea totodata referire la problemele de familie ale reclamantei, precum si la relatiile conflictuale pe care le-ar fi creat la locul sau de munca. De altfel, Curtea observa ca Tribunalul Bucuresti a admis ca acel comunicat de presa din 20 ianuarie 2003 continea expresii defaimatoare la adresa reclamantei (supra, par. 17).

34. In aceste imprejurari, Curtea considera ca trebuie sa se orienteze spre o examinare minutioasa a continutului comunicatului de presa si in special a afirmatiilor referitoare la viata privata si la reputatia reclamantei.

35. In acest sens, Curtea observa ca acel comunicat de presa a repus in context declaratiile partii interesate, scotand la iveala litigiul de munca subsecvent, elaborand astfel o prezentare a faptelor relevante pentru a se putea contura o aparare impotriva afirmatiilor reclamantei. Totusi, Curtea ia act de faptul ca respectivul comunicat nu se limita la prezentarea mentionata sau la explicatii pur factuale, ci continea si afirmatii referitoare tocmai la manipularile politice carora le-ar fi cazut victima reclamanta, precum si la starea sa emotionala, marcata printre altele de probleme de familie care i-au cauzat dificultati in raporturile sale de munca.

36. Curtea considera ca, in aceasta privinta, aprecierile care o prezentau pe reclamanta ca victima a unor manipulari politice sunt lipsite de orice temei factual dovedit, in masura in care nu exista niciun indiciu ca persoana in cauza ar fi actionat sub influenta vreunui interes partizan. Fiind vorba despre consideratii privind starea emotionala a reclamantei, Curtea observa ca acestea se bazau pe aspecte din viata privata a reclamantei, a caror divulgare nu pare necesara, avand in vedere consideratiile de mai sus (supra, par. 33 si 34).

37. In plus, Curtea considera ca aprecierea privind discernamantul reclamantei nu poate fi considerata ca aducand un element indispensabil pozitiei SRTV, asa cum a fost exprimata prin comunicatul de presa, in masura in care aceasta se baza pe elemente ale vietii private ale reclamantei cunoscute de conducerea SRTV (supra, par. 15).

38. Curtea considera ca, in acest tip de cauze, avand in vedere 'efectul disuasiv' pe care l-ar putea avea o sanctiune penala, chiar si usoara, o procedura civila ar fi fost mai potrivita (Cumpana si Mazare vs. Romania, Marea Camera, par. 114 si 115). Totusi, in circumstantele prezentei cauze, Curtea considera ca afirmatiile contestate de reclamanta au depasit limita acceptabila si ca instantele nationale nu au reusit sa mentina un just echilibru intre apararea dreptului acesteia la reputatie si libertatea de exprimare protejata prin Art. 10 din Conventie.

39. Aceste elemente sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca statul nu si-a indeplinit obligatiile pozitive pentru a garanta dreptul reclamantei la reputatia sa si la respectarea vietii sale private si, in consecinta, ca a fost incalcat art. 8 din Conventie".