SENTINTA CAB PE COMPLETE DE 5 JUDECATORI - “Se constata neindeplinirea formelor procedurale”

Data: 15 January 2020, 13:50 | autor: L.J. | 0 comentarii | 471 afisari

Lumea Juridica prezinta Sentinta 516 din 2 octombrie 2019, pronuntata in dosarul nr. 115/33/2019, prin care Curtea de Apel Bucuresti a dispus anularea Hotararii Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 179 din 20 decembrie 2018 privind stabilirea numarului Completelor de 5 judecatori pentru anul 2019, structura acestora, listele de permanenta si efectuarea tragerii la sorti a membrilor Completelor de 5 judecatori in 3 ianuarie 2019, precum si a Hotararii Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2 din 3 ianuarie 2019 privind aprobarea compunerii Completelor de 5 judecatori pentru anul 2019 si listele de permanenta pentru aceste Complete de 5 judecatori, conform tragerii la sorti efectuate in 3 ianuarie 2019.

Concret, prin anularea celor doua hotarari ICCJ, CAB a dispus desfiintarea Completelor de 5 judecatori pe anul 2019.

Judecator:

Nicoleta Nolden

Minuta Curtii de Apel Bucuresti:

“Respinge ca neintemeiata exc. lipsei de interes invocata de paratul CSM. Admite actiunea reclamantei Bogdan Camelia. Admite in parte act. conexa formulata de recl. Goga Octavian. Anuleaza Hot. nr. 1535/2018 a CSM-Sectia pentru judecatori si Hotararile nr. 179/2018 si nr. 2/2019 ale Colegiului de conducere al ICCJ.

Respinge ca neintemaiata cererea formulata de recl. Goga Octavian de suspendare a executarii actelor administrative contestate. Ia act ca nu s-au solicitat chelt. de judecata.

Cu recurs in 5 zile de la comunicare pe capatul de cerere privind suspendarea executarii si in termen de 15 zile in ceea ce priveste anularea hot. contestate. Cererea de recurs se depune la CAB. Pronuntata in sed. pb. azi, 02.10.2019, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cpc”.

Extras din decizia Curtii de Apel Bucuresti:


“Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata urmatoarele:

La data de 19.12.2018, paratul Consiliul Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori a adoptat Hotararea nr.1535/2018 prin care a stabilit principiile cu privire la legala compunere a completurilor de judecata de 5 judecatori la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru anul 2019 pentru a asigura punerea in aplicare a dispozitiilor Deciziei nr.685/2018 a Curtii Constitutionale, acesta fiind temeiul de drept invocat la adoptarea hotararii.

Proiectul acestei hotarari a fost publicat pe pagina de internet a Consiliului la data de 17.12.2018, iar publicitatea a fost realizata prin publicarea hotararii adoptate la data de 19.12.2018 pe pagina de internet a institutiei parate.

Conform principiilor stabilite prin aceasta hotarare, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a adoptat la randul sau Hotararile nr. 179/20.12.2018, respectiv nr. 2/03.01.2019 avand ca obiect stabilirea unor masuri pentru tragerea la sorti a completurilor de 5 judecatori pentru anul 2019, respectiv tragerea la sorti a acestora, temeiul de drept invocat fiind Hotararea nr.1535/19.12.2018 a paratului Consiliul Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori.

Aceste trei acte administrative au fost contestate de catre reclamantii (...), respectiv (…) care au solicitat anularea acestora, reclamantul (...) solicitand printr-un capat distinct de cerere si suspendarea executarii efectelor lor, conform art.15 din Legea nr.554/20104, pana la solutionarea definitiva a cauzei.

4.1.Exceptia lipsei de interes

Analizand cu prioritate exceptia lipsei de interes invocata de catre paratul Consiliul Superior al Magistraturii prin intampinare in raport de cererea reclamantei (...), in baza art.248 Cod proc.civila, instanta o va respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

In speta reclamanta are pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie dosarul nr.927/1/2018 la completul de 5 judecatori – Sectia contencios administrativ si fiscal in care contesta o decizie a paratului CSM – Sectia disciplinara pentru judecatori de excludere din magistratura.

Interesul reclamantei in constatarea nelegalitatii actelor criticate prin cererea constituie o conditie esentiala de exercitare a actiunii, atat potrivit normelor generale reprezentate de Codul de procedura civila, cat si celor speciale prevazute de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, conform normelor generale prevazute de art. 32 si 33 din Codul de procedura civila, instanta retine ca o cerere de chemare in judecata poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia justifica un interes, interesul trebuind sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual.

In doctrina, interesul a fost definit ca folosul practic, material sau moral, urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila, sens in care, pentru a stabili daca o parte are interes in exercitarea actiunii civile, instanta trebuie sa prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obtine in ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

De asemenea, interesul trebuie sa fie personal, in sensul ca cel care recurge la aceasta forma procedurala urmareste sa obtina, direct sau indirect, un folos practic pentru sine.

Astfel, retinand si prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit carora reclamant este persoana care indeplineste conditia de a se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim, printr-un act administrativ, adresat ei sau altui subiect de drept, instanta constata ca invocand nelegalitatea si netemeinicia actelor administrative emis de catre parate prin care s-au stabilit principiile si s-au desemnat ulterior completele de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, inclusiv completul de 5 judecatori investit cu contestatia la decizia de excludere din magistratura, reclamanta (...) justifica un interes in sensul dispozitiilor legale enuntate.

Primul capat de cerere: Anularea Hotararii nr.1535/19.12.2018 a Consiliului Superior al Magistraturii – Sectia pentru judecatori

Preliminar, instanta are in vedere faptul ca in functie de intinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifica in acte normative si acte individuale, actul administrativ normativ diferentiindu-se de cele individuale nu prin numarul de persoane sau situatii juridice unice sau multiple in care se aplica, ci prin natura normelor pe care il contine.

Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii adopta, printre altele, acte administrative cu caracter normativ care trebuie supuse formalitatii publicarii in Monitorul Oficial in scopul intrarii lor in vigoare, iar Hotararea nr.1535/19.12.2018 a carei anulare s-a solicitat prin cele doua cereri conexe este un astfel de act, neavand caracter administrativ individual, asa cum a sustinut paratul Consiliul Superior al Magistraturii pentru a justifica nepublicarea sa, pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza:

Astfel, in primul rand, retine instanta ca potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in vederea intrarii lor in vigoare, legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

De asemenea, nepublicarea unui act normativ in Monitorul Oficial atrage sanctiunea inexistenteisi pe cale de consecinta a inopozabilitatii, aplicandu-se prin analogie dispozitiile art.100 lit.f si art.108 alin.4 din Constitutia Romaniei.

In conformitate cu art. 1dinLegea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este independent si se supune in activitatea sa numai legii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii raspund in fata judecatorilor si procurorilor pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului.

Art. 2- Consiliul Superior al Magistraturii are personalitate juridica si sediul in municipiul Bucuresti.

Consiliul Superior al Magistraturii reprezinta, asadar, o autoritate centrala, care emite acte administrative cu caracter normativ, pentru intrarea carora in vigoare se impune publicarea in Monitorul Oficial.

De altfel, si legea sa de functionare cuprinde dispozitii in acest sens, mentionand expres domeniile in care Consiliul Superior al Magistraturii are atributia de reglementare, precum si situatiile in care actele emise de Consiliu sunt supuse publicarii in Monitorul Oficial. (art. 7 alin. (3), art. 37 lit. b), art. 38 alin. (2), etc.).

Conchidem, asadar, ca in masura in care actele administrative adoptate de catre Consiliul Superior al Magistraturii au caracter normativ, sunt supuse publicarii in Monitorul Oficial.

Se pune, insa, intrebarea in ce masura aceasta regula este aplicabila si in ceea ce priveste Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Problema de a sti in ce masura sectia pentru judecatori este doar o structura functionala in cadrul CSM sau reprezinta in sine, la randul ei, o autoritate constitutionala cu rolul de garant al independentei judecatorilor isi gaseste rezolvarea in chiar prevederile legale ce reglementeaza atat functionarea Consiliului, cat si actele pe care acesta le emite.

Astfel, de lege lata, potrivit art. 124 alin. (3) din Constitutia Romaniei, judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

De asemenea, in conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cariera judecatorului este separata de cariera procurorului, judecatorii neputand interfera in cariera procurorilor si nici procurorii in cea a judecatorilor.

Cea mai mare parte a modificarilor relativ recente aduse legilor justitiei reprezinta expresia acestei reguli stipulate anume in actul normativ ce reglementeaza statutul judecatorilor si procurorilor.

Astfel, anterior acestor modificari, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 stabilea atributia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a solutiona contestatiile formulate de judecatori si procurori impotriva hotararilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii (cu exceptia celor date in materie disciplinara).

Prin Legea nr. 234/2018, acest text a fost abrogat, astfel ca hotararile Sectiilor Consiliului se ataca potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competenta de solutionare revenind curtilor de apel.

Astfel, sectiile Consiliului Superior al Magistraturii sunt privite ca autoritati centrale ele insele, iar nu doar ca structuri functionale ale Consiliului.

De altfel, delegarea/abilitarea de catre CCR nici ar fi putut sa fie facuta de la o autoritate centrala la o structura, un compartiment functional din cadrul altei autoritati, ci doar de la o autoritate la alta. Astfel, inclusiv in viziunea CCR, Sectia pentru judecatori este echivalenta cu CSM cat priveste activitatea judecatorilor.

In continuarea rationamentului sau juridic, Curtea urmeaza a analiza daca Hotararea a carei anulare se solicita, respectiv nr. 1535/19.12.2018 emisa de catre Sectia pentru judecatori are caracter normativ sau, dimpotriva, reprezinta un act administrativ cu caracter individual.

Prin Decizia Nr. 685/2018 din 7 noiembrie 2018 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte emisa de catre Curtea Constitutionala, decizie care reprezinta temeiul legal al emiterii hotararii a carei anulare se solicita, s-a stabilit:

127. De aceea, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu poate prelua atributii jurisdictionale din chiar sfera de competenta primara a puterii judecatoresti. Or, in cauza, se imputa faptul ca, pe de o parte, hotararile Colegiului de conducere nr. 3/2014si nr. 89/2018 au normat aspecte care vizeaza activitatea jurisdictionala a instantei, si, pe de alta parte, modul, contrar vointei legiuitorului, de interpretare a legii. Astfel, prin actele Colegiului de conducere - acte administrative unilaterale cu caracter normativ-privind compunerea Completurilor de 5 judecatori la care completurile insesi au trebuit implicit sa achieseze s-a ajuns la pozitionarea institutiei in sine a Inaltei Curti de Casatie si Justitie intr-o paradigma, care pune in discutie atat depasirea competentelor sale constitutionale, cat si plasarea sa in afara ordinii normative constitutionale.

142. Cu privire la actele administrative, avand in vedere definitia acestora reglementata de art. 2alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea constata ca aceasta valorifica un criteriu material in determinarea actelor administrative, astfel incat natura emitentului actului nu este una decisiva in calificarea data actului. Astfel, este de observat ca nu numai autoritatile publice care fac parte din puterea executiva emit acte administrative, ceea ce inseamna ca si Inalta Curte de Casatie si Justitie poate emite astfel de acte, atunci cand nu actioneaza in sfera infaptuirii justitiei, caz in care actele nu au caracter jurisdictional. Actele administrative sunt emise in scopul bunei administrari a executarii cadrului normativ primar, care reclama stabilirea de masuri si reguli subsecvente, care sa asigure corecta aplicare a acestuia. Astfel, spre exemplu, hotararile Guvernului se adopta intotdeauna in baza legii, secundum legem, si asigura aplicarea sau aducerea la indeplinire a legilor [Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, paragraful 89]. In cauza de fata, hotararile Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie se constituie in acte administrative unilaterale cu caracter normativ, emise in vederea organizarii executarii legii.

192. Prin urmare, maniera in care sunt desemnati membrii Completurilor de 5 judecatori, si anume printr-un mecanism care eludeaza legea, cu stabilirea unor 'membri de drept' -inexistenti in corpul legii- coroborata cu refuzul de a aplica noua lege demonstreaza ca, in prezent, instanta nu este compusa potrivit legii si pune in discutie independenta si impartialitatea obiectiva a acestor completuri.

193. Curtea constata ca, in acest mod, a fost incalcat art. 21 alin. (3) din Constitutie, prin prisma exigentelor de independenta si impartialitate obiectiva care trebuie sa caracterizeze orice instanta judecatoreasca. Totodata, Curtea retine ca instanta judecatoreasca nu poate fi calificata ca fiind prevazuta de lege in compunerea realizata pe cale interpretativa si, prin urmare, se incalca si aceasta garantie a dreptului la un proces echitabil, respectiv instanta prevazuta de lege.

(4) Efectele deciziei Curtii Constitutionale si conduita constitutionala de urmat

194. Odata constatat un conflict juridic de natura constitutionala, Curtea Constitutionala, in virtutea dispozitiilor art. 142alin. (1) din Constitutie, potrivit carora 'este garantul suprematieiConstitutiei', are obligatia sa solutioneze conflictul, aratand conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze. In acest sens, Curtea are in vedere prevederile art. 1 alin. (3), (4) si (5) din Constitutie, in conformitate cu care Romania este stat de drept, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca, stat in care respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, iar colaborarea intre autoritatile/institutiile statului se fundamenteaza pe principiul colaborarii loiale si al respectului reciproc [Decizia nr. 838/2009, Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, paragraful 49, Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, paragraful 123, sau Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 139]. Una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale [Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, paragraful 49, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, paragraful 123]. De asemenea, textul art. 146 lit. e) din Constitutie nu confera Curtii Constitutionale atributia de a constata doar existenta conflictelor juridice de natura constitutionala, ci pe aceea de a solutiona aceste conflicte. Prin urmare, in exercitarea atributiei sale, Curtea aplica o procedura in doua trepte, si anume analiza existentei conflictului juridic de natura constitutionala si, in masura unui raspuns afirmativ, indicarea conduitei de urmat de catre autoritatile publice implicate in conflict[Decizia nr. 358 din 30 mai 2018,paragraful 120].

195. Curtea constata ca pot fi identificate, in principal, doua categorii de cauze la nivelul inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa cum vor fi redate mai jos.

196. Prima categorie de cauze este reprezentata de cele aflate deja pe rolul Completurilor de 5 judecatori, cu privire la care Curtea nu a fost sesizata, dar constata ca este necesara o abordare unitara si coerenta a tuturor aspectelor procedurale existente. Cu privire la acestea, Curtea constata ca 4 membri ai Completurilor de 5 judecatori (precum si toti membrii supleanti) au fost desemnati aleatoriu, prin tragere la sorti, in timp ce cel de-al cincilea nu a fost desemnat aleatoriu, ci, prin hotarari succesive ale colegiului de conducere din 2014 pana in prezent, acesta a fost introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a si prezidat. In raport cu aceste aspecte, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului obliga la luarea in considerare a principiului continuitatii completului de judecata, prin prisma exigentelor regulii nemijlocirii ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Conventie [a se vedea Hotararea din 5 februarie 2014, pronuntata in Cauza Cutean impotriva Romaniei, paragrafele 60, 61, sau Hotararea din 7 martie 2017, pronuntata in Cauza Cerovšek si Božicnik impotriva Sloveniei, paragraful 43], insa ea nu poate fi privita distinct de obligatia legala de a asigura compunerea aleatorie a respectivului complet de judecata, astfel incat, tinand cont de aceste doua principii/reguli care se aplica impreuna, Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa asigure de indata constituirea noilor completuri de judecata prin tragerea la sorti a tuturor celor cinci membri ai acestora si nu numai a locului celui considerat ca fiind membru de drept. De asemenea, tragerea la sorti se va realiza dintre toti judecatorii in functie ai sectiei/sectiilor respective. In egala masura, data fiind conduita sanctionabila sub aspect constitutional a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin Colegiul de conducere, care nu este de natura sa ofere garantii cu privire la restabilirea corecta a cadrului legal de functionare a Completurilor de 5 judecatori, revine Consiliului Superior al Magistraturii - Sectia pentru judecatori, in baza prerogativelor sale constitutionale si legale [art. 133 alin. (1) si art. 134 alin. (4) din Constitutie, precum si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii], obligatia de a identifica solutiile la nivel de principiu cu privire la legala compunere a completurilor de judecata si de a asigura punerea lor in aplicare.

Din analiza acestor considerente rezulta mai multe aspecte deosebit de importante in speta:

In primul rand, Curtea Constitutionala insasi constata ca hotararile colegiului de conducere a Inaltei Curti de Casatie si Justitie emise incepand cu anul 2014, prin care au fost interpretate si aplicate gresit dispozitiile Regulamentului intern al instantei supreme cu privire la constituirea completelor de judecata de 5 judecatori sunt acte administrative cu caracter normativ, asa cum reiese foarte clar atat din paragraful 127 cat si din paragraful 142 al deciziei.

In al doilea rand, ceea ce s-a delegat, de catre Curtea Constitutionala catre paratul Consiliul Superior al Magistraturii, nu a fost atributia de tragere propriu zisa la sorti – in privinta careia o publicitate simpla ar fi fost suficienta, ci obligatia de a identifica solutiile la nivel de principiu cu privire la legala compunere a completurilor de judecata si de a asigura punerea lor in aplicare.

Or, stabilirea unor atari reguli ar fi reprezentat, in mod normal, domeniu de reglementare al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin regulamentul propriu de organizare si functionare.

La acest punct trebuie subliniat ca, de lege lata, Regulamentul de organizare si functionale al paratei Inalta Curte de Casatie si Justitie cuprinde dispozitii privind modul de organizare efectiva a compunerii completelor, respectiv acele reguli cu caracter administrativ normativ, menite sa puna in aplicare dispozitiile legale ce reglementeaza compunerea completelor de judecata. Astfel, Regulamentul de organizare si functionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste regulile privind planificarea de permanenta, cele privind compunerea completelor de judecata pe perioada vacantei judecatoresti, repartizarea cauzelor (art. 109 alin.2 din Regulamentul de organizare si functionare a inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Pe cale de consecinta, hotararea atacata prin prezenta actiune reprezinta actul administrativ normativ echivalent al Hotararii Colegiului de Conducere emisa conform Regulamentului ICCJ, in vederea organizarii executarii legii, fiind supusa, asadar, acelorasi rigori referitoare la publicarea in Monitorul Oficial.

Un argument in plus in sensul ca aceleasi formalitati ar fi trebuit indeplinite ca si cum insasi Inalta Curte ar fi actionat regasim tot in jurisprudenta Curtii Constitutionale:

Astfel, in Decizia nr.312 din 20 mai 2019 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.35 alin.(1)-(3) din Regulamentul Camerei Deputatilor se retin urmatoarele:

'35. Curtea retine ca art.35 alin.(1) din Regulamentul Camerei Deputatilor foloseste doua notiunii distincte, respectiv atributii 'stabilite' de Biroul permanent si atributii 'incredintate' de presedintele Camerei Deputatilor. Astfel, Biroul permanent, organ colegial, fixeaza, prin vot, atributiile fiecarui vicepresedinte dintre cele care tin de sfera sa de competenta, in timp ce presedintele Camerei Deputatilor, organ unipersonal, printr-un acord de vointa, incredinteaza vicepresedintelui unele/ toate atributiile sale. Notiunea de a 'incredinta' are sensul de a da ceva in grija, in seama sau in pastrarea cuiva demn de incredere. Intrucat in dreptul public se aplica principiul delegata potestas non delegatur [Decizia nr.26 din 16 ianuarie 2019, par.165], rezulta ca atributiile incredintate nu pot fi delegate cu caracter permanent pentru ca aceasta ar insemna un transfer de competenta, ceea ce este inadmisibil. De aceea, sensul textului analizat nu poate fi decat acela ca delegarea atributiilor catre vicepresedintele Camerei Deputatilor poate avea numai caracter temporar in functie de constrangerile pe care le implica chiar caracterul unipersonal al autoritatii care le incredinteaza. In aceste conditii, vicepresedintele actioneaza in numele si pe seama presedintelui Camerei Deputatilor, asadar, in reprezentarea acestuia, iaractele indeplinite se socotesc a fi realizate chiar de titularul originar din punctul de vedere al normelor atributive de competenta,respectiv presedintele Camerei Deputatilor.'

Rationamentul se aplica mutatis mutandissi in cazul de fata, cu diferenta ca atributia Sectiei de a stabili regulile nu i-a fost delegata de catre titular, ci a intervenit o abilitare din partea Curtii Constitutionale, aceasta diferenta nefiind insa de natura a schimba cu nimic concluziile expuse care raman in continuare valabile.

Pe de alta parte, Curtea va inlatura ca neintemeiat argumentul Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a sustinut ca Hotararile sale de colegiu, a caror anulare se solicita, respectiv nr.179/2018 si nr.2/2019 sunt acte administrative cu caracter individual, deoarece privesc strict organizarea instantei supreme, deoarece nu ar avea aplicabilitate generala, deoarece insasi Curtea Constitutionala in aceeasi decizie da o alta interpretare, insusita si de catre instanta, argumentele instantei supreme de contencios constitutional fiind valabile, in lumina rationamentului expus mai sus si cu privire la Hotararea nr.1535/19.12.2018 care a reglementat in aceeasi materie, enuntand principiile de constituire a completelor de 5 judecatori, in paragrafele 177 si urm. ale deciziei care expun motivele pentru care constituirea completelor de judecata este, in viziunea legiuitorului roman, un principiu fundamental al organizarii activitatii judiciare, o norma de procedura de ordine publica.

'177. Transpunand acest considerent la nivelul organizarii completurilor de judecata, Curtea retine ca instantele judecatoresti, astfel cum sunt reglementate prin Constitutie siLegea nr. 304/2004, isi realizeaza functia de infaptuire a justitiei prin intermediul judecatorilor organizati in completuri de judecata. Pentru ca organizarea puterii judecatoresti sa nu devina in sine aleatorie si pentru a nu permite aparitia unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit caprocedura de judecata se stabileste prin lege, iar cu privire speciala asupra Inaltei Curti de Casatie si Justitie a consacrat faptul ca atat compunerea sa, cat si regulile de functionare se stabilesc prin lege organica. Astfel, atunci cand legiuitorul constitutional se refera la compunerea instantei supreme - notiune autonoma folosita de Constitutie - nu are in vedere numarul total de judecatori al acesteia, ci organizarea si compunerea sectiilor, sectiilor unite, completurilor de judecata care realizeaza functia sa jurisdictionala. Astfel, Curtea constata ca legiuitorul constitutional a dat o mare importanta ordonarii actiunii puterii judecatoresti atat la nivelul instantei supreme, cat si la nivelul celorlalte instante inferioare. Aceasta constructie constitutionala a dus la calificarea la nivel legal a aspectelor referitoare la compunerea instantei judecatoresti, ca fiind norme de procedura de ordine publica. De aceea, incalcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecata exprima o exigenta de ordine publica, a carei incalcare atrage nulitatea absoluta a actelor pronuntate de acesta.

178. O astfel de viziune asigura coerenta actiunii puterii judecatoresti, garantand, in acelasi timp, independenta si impartialitatea judecatorului. Dreptul la un proces echitabil are la baza sa exact aceste doua caracteristici esentiale, iar incalcarea reglementarilor referitoare la compunerea instantei chiar de catre aceasta atrage, in mod cert, o suspiciune/indoiala rezonabila cu privire la posibilitatea ca instantele sa nu fie independente sau impartiale.

179. Notiunile de 'independenta' si 'impartialitate obiectiva' sunt strans legate intre ele, astfel incat, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizate impreuna [a se vedea mutatis mutandis Hotararea din 9 octombrie 2008, pronuntata in cauza Moiseyev impotriva Rusiei, paragraful 175]. Prin urmare, jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la aplicareaart. 6 din Conventie - dreptul la un proces echitabil si garantiile generale ale unui proces echitabil, arata ca independenta tribunalului nu poate fi separata de impartialitatea acestuia, iar aceste doua conditii trebuie intrunite cumulativ atunci cand se apreciaza asupra respectarii art. 6 din Conventie. In acelasi sens, in doctrina s-a subliniat caart. 6paragraful 1 impune in mod distinct atat conditia impartialitatii tribunalului, cat si pe cea a independentei lui. insa, in situatii deduse judecatii Curtii, aceste conditii apar strans imbinate, ceea ce a determinat instanta europeana sa le examineze impreuna.

180. Cu privire la independenta judecatorului, Curtea constata caart. 2alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificat prinLegea nr. 242/2018, precizeaza ca 'Judecatorii trebuie sa ia decizii fara niciun fel de restrictii,influente, presiuni, amenintari sau interventii, directe sau indirecte, din partea oricarei autoritati, fie chiar autoritati judiciare'. Sintagma 'fie chiar autoritati judiciare' se refera la conduita inadecvata, contrara reglementarilor legale, a persoanelor care ocupa diverse functii [conducere/executie] in sistemul judiciar sau a unor institutii ce fac parte din autoritatea judecatoreasca si care, prin deciziile administrative, luarile de pozitie sau activitatea lor, creeaza o temere magistratului aflat in exercitiul functiunii, de natura a-i influenta deciziile. Norma exprima un principiu, acela ca independenta judecatorului, in solutionarea cauzei pe care acesta o judeca, nu poate fi limitata de nicio persoana sau autoritate a statului. Desigur, independenta de care se bucura judecatorul nu inseamna arbitrariu, acesta trebuind sa se supuna legii [Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, par. 108].

181. Curtea Constitutionala retine ca, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in privinta determinarii caracterului independent al instantei, aparentele joaca un rol deosebit, intrucat ceea ce este in discutie este increderea pe care instantele judecatoresti, intr-o societate democratica, trebuie sa o inspire publicului si, inainte de toate, in privinta procedurilor penale, acuzatului [Hotararea din 29 septembrie 2001, pronuntata in Cauza Sahiner impotriva Turciei, paragraful 44]. De asemenea, alaturi de aparente, independenta instantei se evalueaza in functie de modul de numire a membrilor acesteia, durata mandatului lor si garantiile impotriva presiunilor exterioare [Hotararea din 25 februarie 1997, pronuntata in Cauza Findlay impotriva Regatului Unit, paragraful 73]'.

In concluzie, retine Curtea faptul ca Hotararea nr.1535/2018 emisa de paratul Consiliul Superior al Magistraturii - Sectia pentru judecatori este un act administrativ cu caracter normativ, calificare in raport de care se constata neindeplinirea formelor procedurale de publicare in Monitorul Oficial, partea I, in vederea intrarii lor in vigoare, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, aceasta fiind publicata doar pe pagina de internet a institutiei emitente parate.

Curtea mai retine in acest sens, ca in viziunea legiuitorului roman, conceptul de 'publicare' a actelor administrative reprezinta o garantie a legalitatii si transparentei administratiei publice, iar potrivit jurisprudentei aducerea la cunostinta a unui act normativ se face prin publicare, obligatie legala a carei neindeplinire atrage sanctiunea inexistentei si pe cale de consecinta a inopozabilitatii, aplicandu-se prin analogie dispozitiile art. 100 alin.f si art. 108 alin. 4 din Constitutia Romaniei (Decizia nr.1718/2013 a ICCJ, Curtea de Apel Timisoara, Sectia contenciosadministrativ si fiscal, sentinta civila nr. 170 din 2 iulie 2008).

In raport de aceste neregularitati procedurale retinute de natura a duce la anularea actului contestat, Curtea gaseste de prisos a analiza si motivele de fond invocate care se refera in esenta la incalcarea principiului specializarii judecatorului (critica invocata de catre reclamanta (...)), respectiv ca solutia de fond gasita cu privire la cele doua tipuri de cauze pentru care trebuiau elaborate principiile de desemnare a completelor de 5 judecatori ar contraveni legii speciale, respectiv Legea nr.304/2004 si deciziilor Curtii Constitutionale (reclamantul (...), titularul cererii conexe).

In consecinta, in temeiul art. 8 alin. 1 rap. la art.18 alin.1 teza I din Legea nr.554/20014 instanta va admite cererile conexe cu privire la primul capat de cerere al acestora si va dispune anularea Hotararii nr. 1535/2018 a Consiliului Superior al Magistraturii - Sectia pentru judecatori.

Capatul al doilea de cerere: Anularea Hotararilor nr. 179/20.12.2018, respectiv nr.2/2019, ambele emise de Colegiul de conducere al paratei Inalta Curte de Casatie si Justitie

Prin Hotararea 179/20.12.2018 si Hotararea 2/2019, ambele emise de Colegiul de conducere al paratei Inalta Curte de Casatie si Justitie avand ca obiect stabilirea unor masuri pentru organizarea tragerii la sorti a completurilor de 5 judecatori pentru anul 2019, Colegiul de conducere la ICCJ a procedat la preluarea solutiei principiale date de Sectia de judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii in cadrul Hotararii 1535/19.12.2018, acesta fiind temeiul de drept invocat la adoptarea acestor hotarari.

In ceea ce priveste solicitarea paratei Inalta Curte de Casatie si Justitie de respinge a cererii de anulare ca inadmisibila, Curtea priveste aceasta solicitare ca nefondata, deoarece aceste act administrative au intrat in circuitul civil, nefiind obligatorie formularea plangerii prealabile, in raport de prevederile art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede ca: 'In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau dispozitii din ordonante sau al actiunilor indreptate impotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate intrucat au intrat in circuitul civil si au produs efecte juridice, precum si in cazurile prevazute la art. 2 alin. (2) si la art. 4 nu este obligatorie plangerea prealabila.'

Pe fondul capatului de cerere referitor la anularea celor doua hotarari de colegiu, fata de toate considerentele mai sus expuse la punctul 4.1., luand in considerare principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ('resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis'), Curtea va dispune anularea Hotararii Colegiului de conducere al ICCJ nr. 179/20.12.2018 si a Hotararii Colegiului de conducere al ICCJ nr. 2/2019 ambele emise in baza Hotararii CSM - Sectia pentru judecatori nr. 1535/19.12.2018.

Acest principiu priveste efectele nulitatii actului juridic fata de terti si este consacrat de art. 1254 alin. (2) Cod Civil, care prevede ca 'desfiintarea contractului atrage, in conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui'.

Capatul al treilea de cerere: Suspendarea executarii actelor administrative contestate, solicitare din cererea conexa formulata de catre reclamantul (...).

In ceea ce priveste acest capat de cerere, Curtea retine, ca prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executarii actului administrativ, proceduri prevazute de art. 14 si art. 15 din lege, atat in faza procedurii prealabile prevazuta de art. 7 din actul normativ indicat, cat si in faza sesizarii instantei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Curtea retine ca, in cauza dedusa judecatii, sunt incidente disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art.14 alin. 1 din acelasi act normativ atunci cand in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, se poate solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat, cerere formulata odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.

Textul de lege incident face trimitere si la dispozitiile art. 14 alin. 2-7 din Legea nr. 554/2004 care prevad procedura de solutionare a acestei cereri.

Curtea constata ca in cauza sunt indeplinite cele doua conditii de forma, dar nu si cele doua conditii de fond pentru admiterea cererii de suspendare.

In ceea ce priveste conditia formala, respectiv existenta unei cereri de anulare a actului administrativ contestat, Curtea constata ca a fost investita si cu capatul de cerere referitor la anularea hotararilor contestate.

Referitor la conditiile de fond, ele reies din dispozitiile legale mai sus citate, respectiv existenta cazului bine justificat si paguba iminenta. Mai mult, din analiza acestor prevederi legale reiese si obligatia indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute de art. 14 alin. 1, intrucat acestea se determina reciproc, neputandu-se vorbi despre un caz bine justificat, fara a exista pericolul producerii pagubei.

Cazul bine justificat si iminenta unei pagube sunt analizate in functie de circumstantele concrete ale fiecarei cauze, fiind lasate la aprecierea judecatorului, care efectueaza o analiza sumara a aparentei dreptului, pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate de partea interesata; acestea trebuie sa ofere indicii suficiente de rasturnare a prezumtiei de legalitate si sa faca verosimila iminenta producerii unei pagube, in cazul particular supus evaluarii.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine faptul ca reclamantul prezinta cazul bine justificat ca fiind acela al existentei elementelor de nelegalitate ale actelor administrative atacate, aratate in considerentele precedente care au dus instanta la concluzia ca hotararile contestate trebuie anulate, considerente la care face trimitere.

In ce priveste cea de-a doua conditie legala prevazuta de art. 15 alin.1 ref la art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a necesitatii prevenirii unei pagube iminente, definite, conform art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004, ca 'prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public', Curtea apreciaza ca nu se justifica masura suspendarii executarii masurii pana la ramanerea definitiva a hotararii instantei de fond, avand in vedere faptul ca nu s-a dovedit existenta unui prejudiciu material viitor si previzibil.

Contrar punctului de vedere exprimat de catre reclamant care a aratat, pe de o parte, ca si-a pierdut mandatul de deputat si doreste reluarea functiei, iar pe de alta parte a formulat o contestatie in anulare impotriva hotararii sale de condamnare, instanta considera ca aceste argumente nu contureaza existenta conditiei pagubei iminente deoarece o eventuala suspendare a executarii actelor administrative contestate nu poate servi drept temei nici pentru reluarea functiei in legislativul Romaniei si nici pentru admiterea unei cai extraordinare de atac, ci doar, eventual ramanerea definitiva a dispozitiei de anulare a Hotararii nr.1535/2018 a CSM, respectiv a celor doua hotarari de colegiu ale paratei Inalta Curte de Casatie si Justitie emise in baza acesteia.

Avand in vedere aceste considerente, instanta apreciaza ca cererea de suspendare nu este intemeiata, nefiind indeplinita conditia pagubei iminente, urmand a dispune respingerea acesteia ca atare”.
>>Sentinta CAB


Adauga comentariu

*
*
laugh.giflol.gifsmile.gifwink.gifcool.gifnormal.gifwhistling.gifredface.gifsad.gifcry.gifsurprised.gifconfused.gifsick.gifshocked.gifsleeping.giftongue.gifrolleyes.gifunsure.gif

*

DISCLAIMER

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate. Atentie! Postati pe propria raspundere!

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii

rominvent.ro Harta avocati romania Harta avocati romania Lege5
PORTAL JURISPRUDENTA RELEVANTA
ULTIMELE ACTE NOUTATI
ABONEAZA-TE!

Introdu-ti adresa de email pentru a te abona la Lumea Juridica si vei primi notificari cu cele mai noi stiri si articole.