Seductia robei, reflectii despre vocatie (III) Rationamentul, sofismul si alte fantezii

Data: 18 December 2018, 14:07 | autor: Av. dr. Ioan CHELARU | 0 comentarii | 968 afisari

motto: „Logica unei teorii trebuie sa porneasca de la o coerenta interna...” Albert Enstein

Am demonstrat, cred, pana la acest moment, in primele doua eseuri din aceasta serie, ca profesia de avocat este una de vocatie, pasionala, si poate fi exercitata si desavarsita de aceia care au un talent nativ pentru asta. Pentru ceilalti, putem spera ca ar putea dovedi harnicia de a profesa corect si in respectul legislatiei statutare, chiar daca unei asemenea prestatii ii va lipsi mereu acea sclipire rarisima care face diferenta dintre elita si breasla sau corp profesional.

De cand sunt prins si eu in toata aceasta nebunie a continutului semantic postmodern, a constructiilor si solutiilor europene, a problemelor interne ale avocatilor , de cand am frisonul disolutiei organizatiilor noastre, de cand ma preocupa grija ca am putea deveni inutili si indezirabili in fata constructiilor corporatiste, de cand apar dezertari capitaliste de la principiile organizarii proprii, incep sa vad mai limpede.

La orice nivel politic, intern sau european, este nevoie de elita juridica, altfel vom avea o lume in care nimeni nu mai stie exact ce spune, vom fi pasibili de a fi manipulati in mod prostesc, aruncati inainte si indarat, fara a mai intelege care este drumul drept al legii, al justitiei, al dreptatii...( vezi, etimologia: termenul drept deriva din lat. „dirito”,ceea ce se traduce exact prin expresia „drum drept, cale sigura”).

Nu sunt anti-european, nu am fantezii bicisnice, nu cred ca am fi intrat in „randul lumii” civilizate altfel decat prin aderare. Ingrijoratoare este, in schimb, „salbaticia super-civilizatiei” si „i-logica” acesteia. Sa facem, mereu, apel la memorie: acum mai bine de un deceniu – si asta e doar„o clipa” din perspectiva istoriei, Papa Ioan Paul al II-lea a avertizat intreaga Europa despre acest pericol. Mai aude cineva o „voce” lucida, constienta si responsabila, o voce a ratiunii si credintei care poate cantari greutatea fiecarui cuvant? Imi ramane sa sper, doar, ca da!

Am putea reinvata sa avem coerenta sublima a logicii, ar putea fi o solutie. Iar eu sunt convins , asa cum am si afirmat, ca am putea merge inainte cu o privire reverentioasa aruncata trecutului, macar in modalitatea unor „povesti”. Iata:

Mai ieri, cand eram foarte tanar si student, profesorii nostri nu predau doar teoria dreptului, ci si metoda de a invata. (ii voi ajunge vreodata in dimensiunea intelectuala?. Nu stiu asta, dar voi incerca!)

Citește continuarea pe Monitorul Justiției