SC RAISA M. SHIPPING SRL vs. ROMANIA – Citarea prin afisare. Instantele nationale au dat dovada de un formalism incompatibil cu litera si spiritul Art. 6.1 din Conventie, intrucat nu au depus suficiente diligente pentru asigurarea transmiterii citatiei si primirii acesteia de catre societatea reclamanta. Incalcarea dreptului de acces la un tribunal

In cauza SC Raisa M. Shipping SRL contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 6.1 din Conventie.

Curtea a considerat ca, in aplicarea dispozitiilor legale incidente in acest caz, instantele au dat dovada de un formalism incompatibil cu litera si spiritul Art. din Conventie. Astfel, in speta, reclamanta a sustinut ca nu a cunoscut termenul la care a fost solutionata cauza intrucat citarea s-a facut in modalitatea afisarii pe usa imobilului unde avea sediul social, adresa mentionata in corpul acestui document fiind incompleta. Contestatia in anulare formulata de reclamanta a fost respinsa cu motivarea ca citarea prin afisare este permisa de lege, iar in cauza aceasta fusese indeplinita in mod corespunzator. Instanta europeana, observand ca, din cuprinsul dosarelor interne nu reies demersurile efectuate de instantele nationale pentru a se asigura ca citatia a fost receptionata in mod real de reclamanta, a considerat ca s-a adus o atingere nejustificata dreptului reclamantei de acces la o instanta de judecata.

Cu opinie disidenta a judecatorului Kristina Pardalos (San Marino).

>>Hotararea CEDO in cauza SC Raisa M. Shipping SRL contra Romaniei (cererea nr. 37576/05; Sectia a III-a, 8 ianuarie 2013)

Extras din hotarare:

"27. Guvernul considera ca dreptul de acces la o instanta nu este absolut, putand sa dea nastere la limitari implicit admise. Statul beneficiaza de o marja de apreciere in elaborarea legislatiei cu privire la accesul la o instanta.

In speta, autoritatile nu au facut decat sa aplice in mod strict si corect legislatia interna, ceea ce este in mod vadit compatibil cu Conventia si cu jurisprudenta Curtii.

In plus, conform Guvernului, citarea prin afisare era datorata neglijentei societatii reclamante, care a omis sa informeze instanta in legatura cu schimbarea adresei sediului sau social.

28. Societatea reclamanta subliniaza, in primul rand, ca nu si-a schimbat sediul social pana la 16 mai 2003, adica dupa citarea prin afisare din data de 17 aprilie 2003, si ca a informat ICCJ in legatura cu acest aspect.

Aceasta mai sustine ca nu a primit niciodata citatia pentru a se prezenta la sedinta din 27 mai 2003 in fata Inaltei Curti si ca, prin urmare, ea nu a putut sa se apere si sa-si sustina drepturile intr-o procedura decisiva pentru drepturile sale cu caracter patrimonial.

Or, procesul in fata ICCJ a dus la anularea unei hotarari care ii era favorabila, si anume, hotararea din 6 septembrie 2001 a Curtii de Apel Galati.

29. Curtea aminteste ca a avut deja ocazia sa examineze problema comunicarii actelor de procedura. Astfel, aceasta a considerat ca 'dreptul la o instanta' cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces si egalitatea armelor, care impune un echilibru just intre parti. Aceste principii se aplica in aceeasi masura in domeniul specific al comunicarii actelor juridice catre parti (Miholapa vs. Letonia, par. 23). In plus, reglementarile referitoare la formalitatile pentru a introduce o actiune nu ar trebui sa impiedice justitiabilii sa foloseasca o cale de atac disponibila (Tricard vs. Franta, par. 29; Gruais si Bousquet vs. Franta, par. 27).

Desi este adevarat ca autoritatilor nationale le revine, in primul rand, sarcina de a interpreta si aplica normele de natura procedurala, un formalism excesiv in aplicarea acestora se poate dovedi contrar Art. 6.1 din Conventie atunci cand acesta se face in detrimentul uneia dintre parti (a se vedea, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding vs. Ucraina, par. 81). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ sa beneficieze de o posibilitate clara si concreta de a contesta un act ce constituie o ingerinta in drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).

30. Instantele trebuie sa faca tot ce se poate astepta in mod rezonabil de la acestea pentru a cita reclamantii si sa se asigure ca acestia din urma au cunostinta de procedurile din care fac parte (Miholapa vs. Letonia citata anterior, par. 31; Ovus vs. Turcia, par. 48).

In fine, dreptul la actiune sau de recurs trebuie sa se exercite din momentul in care partile interesate pot cunoaste efectiv hotararile judecatoresti care le impun o obligatie sau care ar putea aduce atingere drepturilor sau intereselor lor legitime; notificarea, in calitate de act de comunicare intre organul jurisdictional si parti, serveste la luarea la cunostinta a deciziei instantei, precum si a notificarii sale, dupa caz, pentru a permite partilor de a o recura (Miragall Escolano si altii vs. Spania, par. 37; Diaz Ochoa vs. Spania, par. 48).

31. In speta, fiind vorba de un proces ce are consecinte directe asupra drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, societatea reclamanta avea dreptul la un acces efectiv la ansamblul de proceduri si trebuia sa beneficieze de toate garantiile ce decurg din principiul contradictorialitatii.

32. Curtea constata ca art. 86 alin. (3) C. proc. civ. impune, in general, in ceea ce priveste comunicarea actelor de procedura, ca instanta sa se asigure de transmiterea actului si de primirea acestuia.

Printre diferitele modalitati de comunicare, art. 92 alin. (4) din acelasi cod reglementeaza citarea prin afisarea pe usa locuintei sau a sediului social, dupa caz, permisa in cazul lipsei persoanei interesate in momentul venirii agentului insarcinat cu inmanarea actelor sub semnatura de primire.

33. Societatea reclamanta a fost notificata in ceea ce priveste recursul introdus de catre partea adversa si asupra termenului in fata ICCJ, prin afisare la sediul sau social. Aceasta pretinde ca nu a primit citatia si, prin urmare, a fost imposibil sa ia parte la procedura recursului, in urma careia hotararea pe fond care ii dadea castig de cauza a fost modificata.

Inalta Curte, sesizata cu o contestatie in anulare pentru atingerea dreptului la aparare in urma nelegalitatii citarii, a respins aceasta cale de atac cu motivarea ca citarea prin afisare era o modalitate de citare prevazuta de lege.

34. Or, Curtea subliniaza ca Guvernul nu a furnizat niciun element care sa indice ca ICCJ a dat dovada de suficienta diligenta pentru a se asigura de transmiterea citatiei si primirea acesteia de catre societatea reclamanta.

De asemenea, Guvernul nu a demonstrat ca ICCJ a indeplinit demersuri in acelasi scop cu ocazia examinarii contestatiei in anulare pentru nelegalitatea citarii, aceasta din urma multumindu-se sa constate ca citarea prin afisare avea un temei legal in dreptul intern.

35. Curtea apreciaza ca, aplicand astfel dispozitiile legale relevante, instantele nationale au dat dovada de un formalism incompatibil cu litera si spiritul Art. 6.1 din Conventie si au adus atingere nejustificata dreptului societatii reclamante de acces la o instanta pentru determinarea 'drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil' (a se vedea, mutatis mutandis, Brumarescu vs. Romania, Marea Camera, par. 62)".