Sala Ronda si masa rotunda

Devenit traditie, editorialul meu anual post-Congresul Avocatilor aduna ganduri, impresii, senzatii. Nu pune concluzii, cu atat mai putin nu acuza. Nici nu face recurs…poate doar la morala, daca nu vi se pare un termen prea vetust si desuet.

Atmosfera anului pre-electoral s-a simtit in tot Congresul din acest an, s-a vorbit la subiect, uneori chirurgical de aplicat, campii au scapat nebatuti, vorbe-n vant au fost mai putine.

De aceea intru si eu abrupt in subiect: revelatia sesiunii de deschidere a fost Doamna Andreea Ciuca, Presedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania. Cu un discurs liber, fara nicio foaie in fata, Andreea Ciuca a electrizat pur si simplu sala, a tinut-o cu rasuflarea taiata, a purtat-o de la la Alfa la Omega prin toate problemle si of-urile avocaturii moderne, cu incursiuni in filosofia dreptului modern si a sfarsit prin a primi standing ovation si aplauze la scena deschisa, care nu au contenit 47 secunde…ei bine, da, le-am cronometrat pentru ca am simtit ca va fi record. Si a fost.

Un alt discurs inteligent, dar din pacate presarat cu accente populiste l-a avut Ministrul Justitiei in exercitiu, Tudorel Toader. Domnul Ministru a fost motivul pentru care s-a aglomerat instantaneu totul la Inter: parcarea de care de transmisie a 5 televiziuni, holul de la intrarea in sala Ronda de cel putin 20 microfoane, stative, cameramani si reporteri de teren. Care au disparut ca prin farmec dupa ce a plecat si ministrul. Cu toate acestea, presa mainstream a preluat in numar mare aspecte din speech-ul lui Tudorel Toader, de la Hotnews pana la Profit.ro si Ziarul Financiar. Ce ne-a anuntat ministrul de resort? Ca spera ca in mandatul Domniei sale sediul UNBR sa se mute in noul Cartier al Justitiei, care deocamdata e in stadiu de proiect – macar n-a fost abandonat si prafuit prin vreun fiset – si ca viitorul oras in oras se va invarti dupa soare, cam ca omologul sau de la Paris, ca tot e acolo “orasul luminilor”. Care in treacat fie vorba, “Cité Judiciare de Paris”, aflat in apropierea Porte de la Clichy, in arondismentul “unu sapte” aduna intr-un ansamblu futurist instante, sediul Ordinului Avocatilor din Franta, biblioteci, sali de lectura, spatii multifunctionale, birouri, hotel, restaurante. Si mult, foarte mult spatiu verde. Al doilea aspect savuros si savurat de cei prezenti a fost remarca ministrului ca dupa terminarea mandatului isi va lua roba din cui si se va intoarce in avocatura. Recunosc ca mi-a stat pe limba intrebarea “de maine?”, dar m-am abtinut. Intodeauna m-am intrebat de ce oamenii vadit inteligenti si cu stiinta nativa si cultivata a discursului aleg sa se adreseze chiar si target-urilor elevate cu abordari semi-populiste. Nu-l pot banui pe Tudorel de naivitate copilareasca, chiar daca prenumele ii este diminutivat. Sala l-a placut, prezenta sa a fost o recunoastere necesara, a atras si alti fost ministri ai justitiei, Catalin Predoiu, Robert Cazanciuc, intr-un cuvant a “dat bine”. Miscare de PR cu efect scontat.

Congresul in sine, dezbaterile, au fost vii si pe alocuri chiar aprinse, fara a atinge insa termperatura de fierbere. Probabil, anul viitor lucrurile vor sta altfel. Cred ca vom avea nevoie de aviz ISU suplimentar pentru pompieri, cel putin in momentele depunerii candidaturilor si numararii sufragiilor pentru conducerea si mai ales, Presedintia UNBR.

Vesnicul mar al discordiei, bugetul Casei de Asigurari, si-a onorat si anul accesta statutul de main event. Pana la urma s-a decis audit extern, nu s-a aprobat descarcarea bugetara, complexul “Corpore Sano” ramane in picioare – a existat inclusiv o propunere sa se vanda – si nu primeste deocamdata niciun fratior (alt ansamblu de tratament) sau o surioara (o policlinica), asa cum era vorba anii trecuti. Un personaj interesant, central as putea spune, numai daca avem in vedere ca a acaparat tot timpul din mijlocul congresului (de vineri dupa-amiaza, mutare in plic si continuare sambata pana aproape de check-out-ul camerelor de la Inter), este Sergiu Capisizu, seful Comisiei de Cenzori. Care a venit in fata confratilor cu un raport stufos, documentat chirugical, pana la a patra zecimala cum spun finantistii. Senzatia mea si a celor din jur a fost insa ca omul e bun, dar nu spune tot, ca a lasat multe dintre capitolele financiare, deducerile contabile si corectiile financiare in coada de peste si ca nu a tras concluziile, ci ca doar le-a fluturat. Totusi, raportul lui Capisizu, intarit de auditul realizat de Fidexpert – poate nu strica o prezentare a companiei condusa de Manuela Furdui, sa stie lumea ca e una dintre cele mai puterncie si respectabile firme romanesti de profil, care sufla in ceafa Big Four – raportul lui asadar, care denota tehnici de…incerc sa ocolesc cuvantul “manipulare” – “persuasiune”, gata, l-am gasit, contine multe lacune, de forma, nu de fond. Afirmatii de genul “randamentul titlurilor de stat poate fi negativ” sau “mai era si diferenta de curs valutar, dar am omis-o in calcul” ar face sa rada orice domnisoara de la ASE. Ba chiar si bila aceea care nu mai cade cred ca s-ar misca putin de chicotit.

Una peste alta, un preambul interesant, un an bun in avocatura, ecou al unei economii in cifre pozitive, relaxarea si linistea se simt si in Congres. Decani stapani pe ei si pe delegatiile pe care le conduc, o tema interesanta a lucrarilor, despre “secretul profesional” – tratata foarte modern in discursul Presedintelui Gheorghe Florea din debutul Congresului si mai apoi in cel al Vice-Presedintelui Ioan Chelaru – pusa corect si ferm in discutie de catre vorbitori. Partea cu perchezitia la sediile profesionale ale entitatilor avocatiale a fost mai degraba soptita decat transata.

Am observat si o noua specie de delegat: delegatul de Facebook. Scris “delegat” legat, nu “de legat de Facebook”…inteligenti, mizez pe asta. Preocuparea centrala a catorva avocati si avocate din jurul meu – la paritate, CNCD poate dormi linistit – in tot timpul lucrarilor au fotografiat, selfie-uit, postat, share-uit, comentat, reply la comentat si tot asa…unii altora, oameni aflati in aceeasi sala, la cateva scaune distanta. Angry. Nu sentimentul, emoticonul.

Concluzia mea este ca e un moment de separare de ape, de generatii in avocatura, dar ca cei noi nu au argumente forte, ci doar o justa cauza naturala. Luarile lor de pozitie sunt indraznete prin ton si abordare, dar raman inca deficitare la capitolul substanta si consistenta. Parca vor sa schimbe de dragul schimbarii. Dar in fond ”Rebel fara cauza” a fost un film care a facut istorie. Fara a se intelege ca am descoperit vreun James Dean, caci nici Sala Ronda nu e masa rotunda a lui Arthur. Cavaleri s-ar mai gasi…mai ales daca nu se deconspira vreun protocol.

Sursa: www.legalmarketing.ro