ROTARU vs. ROMANIA (Marea Camera) – Stocarea de catre SRI, ca depozitar al arhivelor Securitatii regimului comunist, a unor date privind viata privata a unui individ, folosirea acestor date si refuzul de a acorda posibilitatea contestarii acestor date constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private, garantat de Art. 8.1 din Conventie. Alte incalcari: Art. 13, dreptul la un recurs efectiv; Art. 6.1, dreptul la un proces echitabil

In cauza Aurel Rotaru contra Romaniei, Marea Camera de 17 judecatori a Curtii Europene a Drepturilor Omului a constatat, cu o majoritate de 16 voturi la 1, incalcarea Art. 8 din Conventie, privind dreptul la respectarea vietii private si de familie, si, in unanimitate, incalcarea Art. 13, privind dreptul la un remediu efectiv, si a Art. 6.1, privind dreptul la un proces echitabil.

>>Hotararea CEDO in cauza Rotaru contra Romaniei (cererea nr. 28341/95 ; Marea Camera, 4 mai 2000)

Cu opinie concordanta a presedintelui CEDO, judecatorul Luzius Wildhaber (Elvetia), la care au achiesat judecatorii Jerzy Makarczyk (Polonia), Riza Mahmut Turmen (Turcia), Jean-Paul Costa (Franta), Francoise Tulkens (Belgia), Josep Casadevall (Andorra) si R. Weber (judecator ad-hoc).

Cu opinie concordanta a judecatorului Peer Lorenzen (Danemarca).

Cu opinie partial disidenta a judecatorului Giovanni Bonello (Malta).

Extras din hotarare:

"Cu privire la pretinsa incalcare a Art. 8 din Conventie

41. Reclamantul se plange ca SRI detine si poate folosi in orice moment date cu privire la viata sa particulara, dintre care unele sunt false si defaimatoare. El invoca incalcarea Art. 8 din Conventie, care prevede urmatoarele: (...)

Cu privire la aplicabilitatea Art. 8

42. Guvernul contesta aplicabilitatea Art. 8, aratand ca informatiile mentionate in scrisoarea SRI din 19 decembrie 1990 nu tin de viata particulara a reclamantului, ci de viata sa publica. Hotarand sa se implice in activitatea politica si sa publice pamflete, reclamantul a renuntat implicit la anonimatul inerent vietii private. In ceea ce priveste interogarea sa de catre politie si cazierul sau judiciar, este vorba de informatii publice.

43. Curtea reaminteste ca Art. 8.1 din Conventie este aplicabil atunci cand este vorba despre stocarea intr-un registru secret si comunicarea datelor privind 'viata privata' a unei persoane (Hotararea Leander vs. Suedia, par. 48).

Respectarea vietii private include dreptul individului de a intretine si de a dezvolta relatii cu semenii sai; In plus, nicio ratiune nu permite excluderea activitatii profesionale sau comerciale din sfera notiunii de 'viata privata' (hotararile Niemietz vs. Germania, par. 29; Halford vs. Regatul Unit, par. 42-46).

Curtea a subliniat deja concordanta dintre aceasta interpretare extensiva si Conventia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protectia persoanelor fata de procesarea datelor cu caracter personal, intrata in vigoare la 1 octombrie 1985, care are drept scop 'protejarea (...) oricarei persoane fizice (...), respectarea (...) in special a dreptului la viata privata, fata de procesarea datelor cu caracter personal' (art. 1), acestea fiind definite la art. 2 ca 'orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila' (Amann vs. Elvetia, Marea Camera, par. 65).

In plus, unele date de natura publica pot tine de viata privata atunci cand ele sunt in mod sistematic adunate si introduse in fisiere tinute de autoritatile publice, cu atat mai mult cu cat se refera la trecutul indepartat al unei persoane.

44. In speta, Curtea constata ca scrisoarea SRI din 19 decembrie 1990 continea diverse informatii asupra vietii reclamantului, in special asupra studiilor sale, activitatilor politice si cazierului sau judiciar, parte din ele fiind culese cu mai mult de 50 de ani inainte. In opinia Curtii, astfel de informatii, sistematic culese si introduse intr-un fisier tinut de agenti ai statului, pot fi analizate din punctul de vedere al notiunii de 'viata privata', in sensul Art. 8.1 din Conventie. Si aceasta cu atat mai mult cu cat unele informatii au fost declarate nereale, ca in prezenta cauza, riscand sa aduca atingere reputatiei reclamantului.

In consecinta, Art. 8 din Conventie este aplicabil.

Cu privire la respectarea exigentelor Art. 8.1. Cu privire la existenta unei incalcari

45. In opinia Guvernului, trei conditii trebuie indeplinite cumulativ pentru a exista o incalcare a dreptului la respectarea vietii private:

-inregistrarea sa intereseze persoana in discutie;

-informatiile sa fi fost folosite;

-imposibilitatea persoanei respective de a le contesta.

Or, in speta atat inregistrarea, cat si folosirea datelor referitoare la reclamant au avut loc inaintea ratificarii Conventiei de catre Romania. In ceea ce priveste pretinsa imposibilitate de a contesta informatiile, Guvernul sustine ca, dimpotriva, reclamantul are posibilitatea de a contesta datele care contravin realitatii, dar ca el nu a folosit cai de atac adecvate.

46. Curtea reaminteste ca atat inregistrarea de catre o autoritate publica a unor date privind viata privata a unui individ, cat si folosirea lor si refuzul de a acorda posibilitatea ca acestea sa fie contestate constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private, garantat de Art. 8.1 din Conventie (Leander vs. Suedia, citata mai sus, par. 48; Kopp vs. Suedia, par. 53; Amann vs. Elvetia, citata mai sus, par. 69 si 80).

In speta, din scrisoarea SRI, datata 19 decembrie 1990, reiese fara nicio indoiala ca acest serviciu detine informatii referitoare la viata privata a reclamantului. Daca este adevarat ca aceasta scrisoare este anterioara datei de 20 iunie 1994, data la care dispozitiile Conventiei au intrat in vigoare pentru Romania, Guvernul nu a sustinut ca incepand cu aceasta data SRI a incetat sa detina informatii asupra vietii private a reclamantului. Curtea subliniaza, de asemenea, ca aceste date au fost folosite si ulterior, de exemplu, in cadrul actiunii in revizuire care s-a finalizat prin Hotararea din 25 noiembrie 1997.

Atat inregistrarea acestor date, cat si folosirea lor, insotite de refuzul de a-i acorda reclamantului posibilitatea sa le conteste, constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private, garantat de Art. 8.1 din Conventie.

(...)

55. In ceea ce priveste cerinta previzibilitatii legii, Curtea reaminteste ca o norma este 'previzibila' numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita. Curtea a subliniat importanta acestui concept mai ales atunci cand este vorba despre o supraveghere secreta (Malone vs. Regatul Unit, reluata in Amann vs. Elvetia, mai sus citata, par. 56):

'Curtea reaminteste ca sintagma «prevazuta de lege» nu se refera doar la dreptul intern, ci vizeaza si calitatea «legii»; prin aceasta expresie se intelege compatibilitatea legii cu principiul preeminentei dreptului, mentionat explicit in preambulul conventiei (...). inseamna - si aceasta reiese din obiectul si din scopul articolului 8 - ca dreptul intern trebuie sa ofere o anume protectie impotriva incalcarilor arbitrare ale drepturilor garantate de paragraful 1 (...). Or, pericolul arbitrarului apare cu o deosebita claritate atunci cand o autoritate isi exercita in secret atributiile (...).

56. Pentru a se determina 'calitatea' dispozitiilor legale invocate in cauza, trebuie analizat in ce masura dreptul intern stabileste cu suficienta precizie conditiile in care SRI poate sa arhiveze si sa foloseasca informatii referitoare la viata privata a reclamantului.

57. Curtea constata ca art. 8 din Legea nr. 14/1992 prevede ca pot fi culese, inregistrate si arhivate in dosare secrete informatii vizand siguranta nationala.

Totusi nicio reglementare interna nu prevede limite ce urmeaza sa fie respectate in exercitarea acestei competente. Astfel, dreptul intern nu defineste genul de informatie ce poate fi inregistrata, categoriile de persoane susceptibile sa faca obiectul masurilor de supraveghere, precum strangerea si arhivarea datelor, nici imprejurarile in care pot fi luate aceste masuri si nici procedura care trebuie urmata. De asemenea, legea nu stabileste limite cu privire la vechimea informatiilor detinute si la durata pastrarii lor.

Art. 45 dispune ca SRI va prelua in pastrare si folosire arhivele care au apartinut fostelor organe de informatii care au avut competente pe teritoriul Romaniei si permite consultarea documentelor SRI cu aprobarea directorului.

Curtea observa ca acest articol nu include nicio dispozitie explicita si detaliata cu privire la persoanele autorizate sa consulte dosarele, natura dosarelor, procedura care trebuie urmata si modul in care pot fi utilizate informatiile astfel obtinute.

58. Curtea observa, de asemenea, ca, desi art. 2 din Legea nr. 14/1992 imputerniceste autoritatile competente sa autorizeze acele masuri necesare in vederea prevenirii si contracararii amenintarilor la siguranta nationala, motivul unor astfel de ingerinte nu este suficient de precis definit.

59. Curtea trebuie, de asemenea, sa verifice daca exista garantii adecvate si suficiente impotriva abuzurilor, deoarece un sistem de supraveghere secreta destinat sa protejeze siguranta nationala, motivat de ideea apararii democratiei, creeaza riscul de a o submina sau chiar de a o distruge (Hotararea Klass si altii impotriva Germaniei mai sus citata, alin. 49-50).

Pentru a fi compatibil cu exigentele art. 8, un sistem de supraveghere secreta trebuie sa contina garantii stabilite de lege, aplicabile atunci cand activitatea structurilor abilitate sa supravegheze este controlata. Procedurile de control trebuie sa respecte cat se poate de fidel valorile unei societati democratice, in special principiul preeminentei dreptului, la care se refera in mod expres preambulul conventiei. Aceasta inseamna ca orice ingerinta a executivului in exercitarea drepturilor unei persoane va fi supusa unui control eficient, asigurat - cel putin si in ultima instanta - de catre puterea judecatoreasca, care ofera cele mai largi garantii de independenta, impartialitate si procedura (Hotararea Klass si altii impotriva Germaniei mai sus citata, pag. 25-26, alin. 55).

60. In cauza de fata, Curtea retine ca sistemul romanesc de strangere si de arhivare a informatiilor nu furnizeaza astfel de garantii, deoarece Legea nr. 14/1992 nu prevede nicio procedura de control in timpul aplicarii masurii sau dupa ce aceasta a incetat.

61. Prin urmare, Curtea constata ca dreptul intern nu indica cu suficienta claritate limitele si modalitatile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritatilor.

62. Prin urmare, detinerea si folosirea de catre SRI a unor informatii privind viata privata a reclamantului nu erau masuri 'prevazute de lege', ceea ce este suficient pentru a se constata o incalcare a Art. 8. Aceasta incalcare dispenseaza Curtea de sarcina de a examina legitimitatea scopului urmarit prin masurile dispuse si daca acestea erau 'necesare intr-o societate democratica'.

63. In consecinta, a existat o incalcare a art. 8.

Cu privire la pretinsa incalcare a Art. 13 din Conventie

64. Reclamantul a aratat ca absenta oricarei forme de atac in fata unei instante nationale, care sa dispuna anularea fisierului ce continea date privitoare la persoana sa si a datelor inexacte, este contrara art. 13.

Conform art. 13:

'Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.'

65. Guvernul a sustinut ca reclamantul a obtinut satisfactie prin Hotararea din 25 noiembrie 1997, care a declarat nule mentiunile facute in Scrisoarea SRI datata 19 decembrie 1990. in ceea ce priveste distrugerea sau modificarea datelor din fisierul pastrat de SRI, Guvernul apreciaza ca reclamantul nu a ales calea de atac adecvata. Cererea sa ar fi trebuit sa aiba drept temei art. 54 alin. 2 din Decretul-lege nr. 31/1954, care imputerniceste instanta sa dispuna orice masura necesara pentru restabilirea dreptului incalcat, in speta dreptul la propria onoare si reputatie.

Pe de alta parte, subliniaza Guvernul, reclamantul poate sa se prevaleze in prezent de dispozitiile Legii nr. 187/1999 pentru a lua cunostinta de dosarul care i s-a intocmit de Securitate. in temeiul art. 15 si 16 din aceasta lege, reclamantul ar putea contesta in fata unei instante veridicitatea informatiilor continute in dosarul sau.

66. In opinia Comisiei, Guvernul nu a reusit sa demonstreze ca in dreptul roman exista o cale de atac eficienta, in practica sau in drept, care sa ii fi permis reclamantului sa se planga de o incalcare a Art. 8 din Conventie.

67. Interpretand Art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca doar pentru cererile ce pot fi considerate 'intemeiate' din punct de vedere al Conventiei este necesara existenta unui remediu in dreptul intern (a se vedea, de exemplu, Cakici vs. Turcia, Marea Camera, par. 112). Art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in Conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei 'autoritati nationale competente' care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie 'efectiva' atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Wille vs. Liechtenstein, Marea Camera, par. 75).

68. Curtea constata ca cererea reclamantului privind detinerea de date privind viata personala, in scop de arhivare si utilizare, cu incalcarea Art. 8 din Conventie, are fara indoiala un caracter intemeiat. Reclamantul trebuia deci sa beneficieze de o cale de atac interna efectiva in sensul Art. 13 din conventie.

69. 'Autoritatea' la care se refera Art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totusi, atributiile si garantiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezinta o deosebita importanta pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Klass si altii, mai sus citata, par. 67).

In plus, atunci cand este vorba despre un sistem secret de supraveghere, un mecanism obiectiv de control poate fi suficient atata timp cat masurile raman secrete. Persoana trebuie sa aiba la indemana o cale de atac numai atunci cand masurile au fost facute publice (Klass si altii, mai sus citata, par. 70-71).

70. In cauza, Guvernul a sustinut ca reclamantul putea introduce o actiune intemeiata pe art. 54 din Decretul nr. 31/1954. Curtea apreciaza ca aceasta aparare nu poate fi retinuta.

In primul rand, Curtea constata ca art. 54 din decret deschide calea unei actiuni in justitie cu caracter general, care are ca scop apararea drepturilor nepatrimoniale incalcate. Or, Curtea de Apel Bucuresti a aratat in Hotararea din 25 noiembrie 1997 ca SRI era abilitat de lege sa detina informatii cu privire la reclamant, provenite din dosarele fostelor servicii de informatii.

In al doilea rand, Guvernul nu a putut prezenta Curtii vreo hotarare pronuntata in dreptul intern care sa constituie jurisprudenta in materie. El nu a demonstrat deci ca o astfel de cale de atac ar fi fost efectiva. Prin urmare, exceptia preliminara invocata de Guvern va fi respinsa.

71. In ceea ce priveste mecanismul creat prin Legea nr. 187/1999, presupunand ca s-ar fi infiintat consiliul prevazut, Curtea constata ca nici dispozitiile invocate de Guvernul parat si nici vreo alta prevedere a acestei legi nu permit contestarea detinerii de catre agentii de stat a datelor cu privire la viata particulara a unei persoane sau contestarea veridicitatii acestor informatii. Sistemul de control instituit de art. 15 si 16 nu vizeaza decat divulgarea de informatii cu privire la identitatea unor colaboratori si agenti ai Securitatii.

72. Alte informatii cu privire la alte dispozitii din dreptul roman care sa permita contestarea detinerii de catre serviciile de informatii a unor date referitoare la viata privata a reclamantului sau contestarea veridicitatii acestor informatii nu au fost furnizate Curtii.

73. Prin urmare, Curtea constata ca reclamantul a fost victima incalcarii Art. 13.

Cu privire la pretinsa incalcare a Art. 6 din Conventie

74. Reclamantul a sustinut ca nesolutionarea de catre instante a cererilor privind despagubirile civile si cheltuielile de judecata a reprezentat o atingere a 'dreptului la instanta', incalcandu-se astfel dispozitiile art. 6 din conventie, care prevede urmatoarele:

'1. Orice persoana are dreptul la judecarea intr-un termen rezonabil a cauzei sale (...) de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).'

75. Guvernul nu s-a pronuntat in aceasta privinta.

76. Comisia a decis sa examineze acest capat de cerere din punctul de vedere al obligatiei mai generale impuse de Art. 13 de a oferi o cale de atac efectiva care sa permita introducerea unor cereri privind incalcarile conventiei.

77. Curtea observa ca, pe langa aspectele referitoare la absenta unei cai de atac care sa permita solutionarea cererii de modificare sau distrugere a fisierului continand datele personale ale reclamantului, acesta se plange si de faptul ca, desi a solicitat despagubiri civile si restituirea cheltuielilor de judecata, Curtea de Apel Bucuresti nu s-a pronuntat cu privire la aceste capete de cerere.

78. Nu exista niciun dubiu asupra caracterului civil, in sensul Art. 6.1, al cererii de acordare a despagubirilor civile si cheltuielilor de judecata, iar Curtea de Apel Bucuresti era competenta sa se pronunte cu privire la acestea (Robins vs. Regatul Unit, par. 29).

Prin urmare, Curtea apreciaza ca omisiunea Curtii de Apel Bucuresti de a examina aceasta cerere a adus atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil in sensul Art. 6.1 (Ruiz Torija vs. Spania, par. 30)".