RIL in materia Codului Muncii, promovat de Procurorul General

Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu, a sesizat, miercuri 24 iunie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie cu recurs in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Codul muncii, republicat, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata.

---

In recursul in interesul legii formulat, Procurorul General Tiberiu Nitu semnaleaza ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar referitor la "fapta angajatorului, de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ".

Recursul in interesul legii:

"In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in referire la problema de drept vizand 'Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Codul muncii, republicat, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, respectiv daca fapta angajatorului, de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ'.

I.Astfel, intr-o opinie s-a apreciat ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale in zilele de sarbatori legale nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat.

In acest sens s-a retinut ca potrivit art. 139 alin. (1) din actul normativ precizat, zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt 1 si 2 ianuarie, prima si a doua zi de Pasti, 1 mai, prima si a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 30 noiembrie/Sfantul Apostol Andrei cel intai chemat, Ocrotitorul Romaniei, 1 decembrie, prima si a doua zi de Craciun, doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.

Potrivit art. 142 din Codul muncii, salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, respectiv unitatii sanitare si de alimentatie publica, precum si la locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii, prevazute la art. 141, li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.

In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Interpretand sintagma 'specificul activitatii' care nu este definita de Codul muncii, prin prisma contextului social si economic existent, s-a apreciat ca aceasta priveste o serie larga de unitati si locuri de munca, respectiv cele din transporturi (aeriene, navale, terestre), telecomunicatii, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionarii populatiei cu gaze, energie electrica, apa, caldura, alimente, comertul cu amanuntul si de deservire a populatiei, din aceasta ultima categorie facand parte magazinele, centrele comerciale, restaurantele.

Mai mult, activitatea unui centru comercial tip hipermagazin este reglementata de dispozitiile art. 8 din Ordonanta de Guvern nr. 99/2000, potrivit carora structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii, prin urmare si in zilele de sarbatori legale, cu respectarea prevederilor Codului muncii privind durata timpului de munca, a repaosului saptamanal, compensarea cu zile libere sau in bani.

In aceste conditii, angajatorul trebuie sa faca dovada indeplinirii obligatiilor prevazute de art. 142 din Codul muncii, republicat. (Anexa I)

II.Intr-o alta opinie, s-a considerat ca activitatea de comercializare a produselor nealimentare, in zilele de sarbatori legale, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, indiferent daca angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ, acest din urma aspect fiind avut in vedere doar in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate.

S-a retinut ca potrivit prevederilor art. 141 din Codul muncii, dispozitiile art. 139 din acelasi act normativ nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului productiei sau specificului activitatii.

Or, pentru activitatea de comercializare a produselor nealimentare nu se verifica niciuna din ipotezele avute in vedere de legiuitor prin art. 139, mai sus citat.

Argumentul referitor la necesitatea deservirii populatiei nu poate fi primit in conditiile in care legiuitorul insusi, tinand seama de necesitatea aprovizionarii populatiei in zilele declarate sarbatori legale, a prevazut o alta exceptie de la regula instituita prin art. 139 din Codul muncii, exceptie care, insa, nu este incidenta. Astfel, conform dispozitiilor art. 140 din acelasi cod, pe durata sarbatorilor legale, prin hotarare a Guvernului se stabilesc programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si respectiv a aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate.

Pe de o parte, textul circumstantiaza obiectul unui astfel de act normativ - in ce priveste unitatile de alimentatie publica – numai la cele care comercializeaza produse alimentare de stricta necesitate, iar pe de alta parte, o atare hotarare de guvern este ex lege obligatorie pentru toti angajatorii, fie ca sunt persoane juridice de drept privat, fie de drept public.

Raportat la caracterul imperativ al dispozitiilor art. 139 din Codul muncii, republicat, precum si la dispozitiile art. 38 din acelasi act normativ potrivit carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, rezulta ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Argumentul ca s-au acordat zile libere corespunzatoare si/sau sporul cuvenit pentru cei care desfasoara activitate in zilele de sarbatoare legala, nu poate fi primit, intrucat, aceste modalitati de compensare a activitatii desfasurate in zilele de sarbatoare legala au fost reglementate numai pentru categoriile de unitati prevazute la art. 140 si art. 141 din Codul muncii, republicat, respectiv unitati sanitare, de alimentatie publica sau cu activitate in care procesul de productie nu poate fi intrerupt, nu si pentru comercializarea produselor nealimentare.

Aceasta activitate nu este una indispensabila ori care sa nu sufere amanare si imprejurarea ca, data fiind sarbatoarea legala, exista un flux ridicat de clientela care ar putea beneficia de acest timp liber pentru achizitionarea unor produse nu poate prezenta nicio relevanta.

Totodata, fiecare comerciant trebuie sa-si stabileasca orarul de functionare, conform art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 95/2000, cu respectarea prevederilor inscrise in legislatia muncii.

De asemenea, nici eventualul acord al angajatilor privind prestarea activitatii in zilele de sarbatoare legala nu poate fi luat in considerare, decat sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate. (Anexa II)

Apreciez primul punct de vedere ca fiind in litera si spiritul legii, pentru urmatoarele considerente:

Prin art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare este sanctionata contraventional fapta angajatorului de a incalca prevederile art. 139 si art. 142 din acelasi cod.

Art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat enumera zilele de sarbatoare legala, cu caracter laic si religios, iar in alin. (2) al acestui articol se arata ca acordarea zilelor libere se face de catre angajator.

Art. 140 din acelasi cod dispune ca: 'Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie'.

Totodata, in conformitate cu prevederile art. 141 din Codul muncii, republicat: 'Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii'.

Prin art. 142 alin. (1) si (2) din acelasi cod sunt prevazute masuri de compensare a muncii prestate de angajat in zilele de sarbatori legale, in unitatile prevazute de art. 140 si in locurile de munca prevazute de art. 141 prin: compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile si, in subsidiar, in masura in care compensarea cu timp liber corespunzator nu este posibila, din motive justificate, prin plata unui spor la salariul de baza, ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale, rezulta ca, de regula, pe durata sarbatorilor legale, salariatii nu presteaza activitate, dar legiuitorul a instituit si exceptii de la aceasta regula generala.

O prima exceptie este prevazuta de art. 140 din Codul muncii, republicat care se refera la unitatile sanitare si la cele de alimentatie publica. in aceste cazuri, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, a aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate prin hotarare a Guvernului, se stabilesc programe de lucru adecvate, salariatilor asigurandu-li-se compensarea cu timp liber sau sporul de cel putin 100% din salariul de baza, conform art. 142 din Codul muncii.

Alte exceptii au fost instituite prin art. 141 din Codul muncii conform caruia, dispozitiile care stabilesc zilele de sarbatoare legale nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datoritacaracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

Codul muncii nu defineste cele doua sintagme utilizate - 'caracterul procesului de productie' si 'specificul activitatii', lasandu-se astfel posibilitatea ca, pe masura diversificarii activitatilor sociale si economice, a dezvoltarii tehnologiei, norma sa primeasca o aplicare supla, adaptata realitatilor societatii la un moment dat, fiind indeobste admis ca o redactare limitativa ar putea conduce la o rigiditate excesiva in aplicarea acesteia.

In literatura de specialitate s-a aratat ca, in mod traditional, prin sintagma 'caracterul procesului de productie' sunt avute in vedere unitatile sau locurile de munca cunoscute sub denumirea generica 'cu foc continuu', adica acelea care detin instalatii, utilaje ori masini cu grad ridicat de pericol in exploatare, respectiv fabricile, uzinele, sectiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de productie similare care au in dotare astfel de mijloace.

Totodata, s-a aratat ca sintagma 'specificul activitatii' priveste o gama larga de unitati si locuri de munca si anume cele din transporturi aeriene, navale, terestre, telecomunicatii, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionarii populatiei cu gaze, energie electrica, apa, caldura, alimente, comertul cu amanuntul si de deservire a populatiei (magazine, mall-uri, restaurante, etc.).

La aceasta concluzie se ajunge si in urma coroborarii cu prevederile art. 8 din Ordonanta de Guvern nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: 'Structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii. Fiecare comerciant isi stabileste orarul de functionare cu respectarea prevederilor inscrise in legislatia muncii si cu conditia respectarii reglementarilor in vigoare privind linistea si ordinea publica, si in conformitate cu solicitarile autoritatilor administratiei publice locale privind continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii, in functie de necesitatile consumatorilor'.

De asemenea, prin punctele 6 si 7 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, aprobate prin Hotararea de Guvern nr. 333/2003 s-a prevazut ca:

'6.Pentru continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii, in functie de necesitatile consumatorilor, Consiliul local poate stabili orare de functionare prin regulamentele elaborate pentru exercitarea activitatilor de comercializare in zone publice.

7.In cazul centrelor comerciale, orarul de functionare este stabilit de administratorul centrului, in functie de necesitatile consumatorilor si cu consultarea comerciantilor care isi desfasoara activitatea in acestea'.

Prin urmare, interpretand sintagma 'specificul activitatii' continuta de art. 141 din Codul muncii, republicat prin prisma actualelor conditii socio-economice si raportat la conduita consumatorilor, se poate observa ca activitatea de comercializare a produselor nealimentare in centrele comerciale prezinta un caracter specific si poate fi circumscrisa situatiilor de exceptie instituite prin aceasta norma legala in care nu sunt aplicabile prevederile art. 139 din acelasi cod.

Insa, in aceasta situatie, angajatorul este obligat sa acorde salariatului drepturile prevazute de art. 142 din Codul muncii, republicat, prin compensarea muncii prestate in zilele de sarbatori legale cu timp liber corespunzator sau, in subsidiar, prin compensarea baneasca prevazuta de lege.

In acest sens poate fi interpretat si aplicata si sintagma 'cu respectarea prevederilor inscrise in legislatia muncii' din art. 8 al Ordonantei Guvernului nr. 99/2000, republicata.

Consider ca in aceasta modalitate de interpretare si aplicare a legii este asigurat un just echilibru intre situatiile obiective care impun continuitatea activitatii comerciale in zilele de sarbatori legale, astfel incat aceasta sa raspunda necesitatilor consumatorilor si imperativul respectarii drepturilor prevazute de lege in favoarea salariatilor si a masurilor de protectie a acestora.

Aplicand aceste consideratii de principiu asupra continutului constitutiv al contraventiei prevazuta si sanctionata de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, se observa ca elementul material al acestei contraventii (verbum regens) este reprezentat, pe de o parte, de conduita omisiva a angajatorului de a nu acorda salariatului zilele de sarbatori legale, atunci cand caracterul procesului de productie sau specifiul activitatii nu justifica prestarea muncii in aceste zile si, pe de alta parte, de a nu acorda compensarile prevazute de art. 142 din acelasi cod, atunci cand circumstantele obiective indicate in precedent au impus sau, dupa caz, au justificat prestarea muncii in aceste zile.

Or, in masura in care specificul activitatii a determinat prestarea muncii in zilele de sarbatori legale, nu se poate retine in sarcina angajatorului savarsirea acestei contraventii sub forma incalcarii art. 139 din Codul muncii, republicat, ci doar sub forma incalcarii art. 142 din acelasi act normativ, in masura in care acesta nu face dovada ca a acordat salariatului compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile sau, dupa caz, atunci cand aceasta compensare nu este posibila, sporul prevazut de art. 142 alin. (2) din acelasi cod, aferent salariului cuvenit pentru luna in care munca a fost prestata in zilele de sarbatoare legala.

In aceasta din urma ipoteza, atunci cand angajatorul caruia ii revine sarcina probei potrivit art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, modificata si completata raportat la art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila face dovada ca si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din Codul muncii, republicat, fapta sa nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazuta de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceleasi act normativ.

In concluzie, apreciez ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Codul muncii, republicat, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, fapta angajatorului, de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazuta de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, atunci cand acesta si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ.

Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 517 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

Procuror general,

Tiberiu Mihail Nitu".