REFUZ DE ACORDARE A DREPTURILOR. CAZUL VISOIU SI ALTII vs. ANRP - ICCJ, decizia nr. 5044/28.11.2012: „In opinia Inaltei Curti, litigiul nascut intre reclamanti si autoritatea parata nu prezinta o complexitate deosebita, iar nesolutionarea cererii adresate institutiei parate este de natura a crea o vatamare a reclamantilor intr-un drept prevazut de lege, drept la care acestia privesc cu speranta legitima”

Prin decizia nr. 5044/28.11.2012 pronuntata in dosarul nr. 1511/46/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul ANRP impotriva sentintei nr. 67/F-Cont./22.02.2012 a Curtii de Apel Pitesti, prin care a fost admisa actiunea reclamantilor Valentin Visoiu, Octavian Gabriel Banu, Florin Serban Barbu, Gabriel Gheorghe si Radu Petru Pricop si a fost obligata parata sa emita decizie titlu de despagubire asupra unui teren in suprafata de 905.000 mp situat in orasul Stefanesti, judetul Arges, la valoarea de 44.100.000 lei potrivit Raportului de Evaluare intocmit de Romcontrol SA Bucuresti - Departamentul Evaluari.

Decizia nr. 5044/28.11.2012. Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal

pres. Viorica LUNGEANU

jud. Gheorghita LUTAC

Corina Alina CORBU

Obiectul dosarului: refuz acordare drepturi/ obligare emitere act administrativ.

Solutia: "Respinge recursul formulat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor impotriva sentintei nr. 67/F-Cont. din 22 februarie 2012 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia contencios administrativ si fiscal ca nefondat".

Minuta sentintei nr. 67/22.02.2012: "Admite actiunea formulata de reclamantii Visoiu Valentin, Banu Octavian Gabriel, Barbu Florin Serban, Gheorghe Gabriel si Pricop Radu Petru in contradictoriu cu Statul Roman prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul ANRP. Obliga pe parata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa emita reclamantilor decizia titlu de despagubire pentru suprafata de 905.000 mp teren situat in Orasul Stefanesti, judetul Arges, la valoarea de 44.100.000 lei potrivit Raportului de Evaluare intocmit de Romcontrol SA Buc. Departamentul Evaluari. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare".

>>Decizia nr. 5044/28.11.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 1511/46/2011

Extras din decizie:

"Verificand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte a constatat ca intimatii-reclamanti au invocat refuzul nejustificat al paratului de a le solutiona cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul teren in suprafata de 905.000 mp.

In conformitate cu dispozitiile art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004, prin refuzul nejustificat de a solutiona o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definitia excesului de putere este data de art.2 lit.m) din Legea nr.554/2004 si consta in exercitarea dreptului de apreciere, apartinand administratiei publice, prin incalcarea dreptului si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.

In cauza de fata, Inalta Curte a constatat ca dosarul reclamantilor de acordare a despagubirilor a fost transmis de Comisia Judeteana Arges Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si inregistrat la nr. 23630/FFCC/2011, in vederea emiterii Deciziei reprezentand titlul de despagubire, obligatie ce nu a fost adusa la indeplinire pana la acest moment de catre parata, desi la dosarul inregistrat au fost depuse toate inscrisurile necesare solutionarii cauzei.

In conformitate cu dispozitiile din Titlul VII din Legea nr.247/2005, procedura administrativa de solutionare a dosarelor privind acordarea de masuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape si anume: etapa transmiterii si a inregistrarii dosarelor; etapa analizarii dosarelor de catre Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificarii; etapa evaluarii, etapa in care daca dupa analizarea dosarului se constata ca in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de catre Comisia Centrala a deciziei reprezentand titlul de despagubire si valorificarea acestui titlu in conditiile prevazute de art.26 din O.U.G. nr.81/2007 care include in cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Sectiunea I intitulata 'Valorificarea titlurilor de despagubire'.

In aceste conditii, verificand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte a constatat ca refuzul paratei de rezolvare a cererii reclamantilor se priveste ca fiind nejustificat, cum in mod corect a apreciat instanta de fond, admitand actiunea reclamantilor.

Inalta Curte a constatat ca reclamantii s-au adresat paratului, manifestandu-si staruinta in solutionarea cererilor sale, insa cererea a ramas fara solutionare efectiva, imprejurare care este de natura a-i afecta pe reclamanti in solutionarea intr-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.

Inalta Curte retine ca in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului se constata ca prin Conventie se apara drepturi concrete si efective, iar orice ingerinta in drepturile consacrate de aceasta trebuie sa corespunda mentinerii unui just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus daca individul ar suporta o sarcina speciala si exorbitanta.

Or, din aceasta perspectiva Inalta Curte retine ca nesolutionarea cererii formulate de reclamanti, indiferent de motivatia autoritatii recurente, ar echivala cu o vatamare a acestora in dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea repararii injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta.

Principiul legalitatii inseamna, inainte de toate, existenta unor norme de drept intern, suficient de accesibile si previzibile, or, in cauza de fata, Legea nr.247/2005 a stabilit procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura.

Inalta Curte constata ca intotdeauna durata rezonabila a unei proceduri se apreciaza in functie de circumstantele cauzei, asa cum a retinut in jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului, luand in considerare criteriile consacrate de jurisprudenta, in special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si cel al autoritatilor competente, precum si miza litigiului pentru persoana interesata.

In opinia Inaltei Curti, litigiul nascut intre reclamanti si autoritatea parata nu prezinta o complexitate deosebita, iar nesolutionarea cererii adresate institutiei parate este de natura a crea o vatamare a reclamantilor intr-un drept prevazut de lege, drept la care acestia privesc cu speranta legitima.

Inalta Curte nu poate primi apararea formulata de recurent in sensul ca exista o cauza exoneratoare de raspundere, intrucat nu s-a intrunit cvorumul cerut de lege, prevazut de dispozitiile art.14 alin.2 teza a II-a din Titlul VII al Legii nr.247/2006.

Inalta Curte a retinut ca orice amanare in solutionarea cererii reclamantilor ar insemna depasirea termenului rezonabil avut in vedere de dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Interpretarea pe care instanta de fond a dat-o dispozitiilor din Legea nr.247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, este in acord si cu considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.724 din 1 iunie 2010, conform carora 'prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale fac parte din ordinea juridica interna a statelor semnatare, acest aspect implicand obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala.'

Inalta Curte nu poate retine solicitarea de acordare a unui termen de gratie de 6 luni, termen prevazut de OUG nr.4/2012, pentru executarea hotararii de fata, avand in vedere faptul ca hotararea privind emiterea titlului de despagubire, ce face obiectul cauzei de fata, va fi pusa in executare cu respectarea dispozitiilor normative aplicabile in cauza.

In temeiul actului normativ invocat, respectiv OUG nr.4/2012, pe perioada prevazuta de act este evident ca este suspendata de drept emiterea titlului de despagubire, urmand ca dupa expirarea termenului prevazut de lege sa fie reluata procedura de emitere a titlului.

Pentru aceste considerente, vazand ca nu sunt motive de modificare sau casare a sentintei atacate, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, Inalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat".

In acelasi dosar:

>>Sentinta nr. 67/F-Cont./22.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti-Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal