Reforma dreptului francez in materie contractuala

Proiectul de reforma al dreptului contractual francez, prevazut de Ordonanta nr. 2016-131 din 10 februarie 2016^[1], vizeaza in principal modernizarea unei materii de drept ce dateaza inca din anul 1804, urmarind in acelasi timp adaptarea reglementarilor franceze la evolutia dreptului international si european in materie de contracte.

In acest sens, proiectul presupune un dublu obiectiv, asa cum este el definit de Parlamentul francez, cautand:

- pe de o parte, sa modernizeze dreptul contractual, reechilibrandu-l din punct de vedere al continutului juridic,

- iar pe de alta parte, sa introduca o serie de inovatii juridice, considerate ca fiind necesare pentru atingerea scopului propus, acela de adaptare la normele de drept international si european in materie contractuala.

Sunt astfel avute in vedere, ca si principale inovatii prevazute de proiectul de reforma, eliminarea cauzei ca si conditie de fond, esentiala de validitate a contractului civil, largirea campului de aplicabilitate al bunei-credinte in materia formarii contractului civil, precum si promovarea echilibrului juridic in materie de drept civil contractual.

1. Eliminarea „cauzei”, conditie esentiala pentru validitatea contractului

In mod traditional, articolul 1108 din Codul civil francez prevede, in materie de conditii de indeplinit pentru incheierea valabila a unui contract, pe langa capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor si un obiect determinat, un al IV-lea element, acela al cauzei licite. Totodata, potrivit articolului 1131, „obligatia lipsita de cauza, ori bazata pe o cauza falsa sau ilicita, nu poate produce niciun efect”. Aceasta din urma perspectiva, potrivit obiectivelor reformei, reflecta o stare de fragilitate legislativa in momentul in care este pusa in contextul jurisprudentei franceze, ce ezita in a cunoaste in mod cert daca, intr-o astfel de situatie, se impune atragerea nulitatii absolute ori relative a contractului in cauza.

Prin urmare, atat timp cat Codul civil francez nu defineste in mod clar notiunea de cauza, jurisprudenta se vede nevoita a adopta decizii diferite in solutionarea spetelor deduse judecatii.

In aceste conditii, proiectul de reforma are in vedere suprimarea de ordin formal a cauzei, element component al validitatii unui contract, fara insa a uita sa aduca, in contrapartida, o componenta noua, aceea de scop al contractului.

Astfel, este inserata in cadrul articolului 1162 din proiect notiunea de scop al contractului, ca efect al eliminarii cauzei, scop al carui continut insa nu poate deroga de la normele de ordine publica, lipsa sa fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului.

2. Largirea campului de aplicabilitate a bunei credinte in materie de contracte

Pana in prezent, principiul bunei credinte nu a primit, in mod explicit, o definire in cadrul Codului civil francez in vigoare, reprezentand doar un principiu director al dreptului contractual. In acest sens, singura prevedere ce are in vedere campul de aplicabilitate a principiului bunei credinte este reprezentat de materia executarii contractelor care, asa cum reiese din articolul 1134 Cod civil francez, prevede obligatia partilor de a executa cu buna-credinta conventiile incheiate intre acestea.

Raportat la aceste prevederi, ceea ce proiectul de reforma isi propune este intarirea imperativului bunei credinte in materia obligatiilor si a contractelor, dispunand, potrivit articolului 1104 din acelasi text de lege, obligatia partilor de a actiona cu buna credinta atat la negocierea contractelor, cat si la incheierea si pe parcursul executarii acestora. De asemenea, pentru a sublinia forta juridica pe care principiul bunei credinte il presupune in materie contractuala, paragraful 2 al articolului 1102 precizeaza ca dispozitiile referitoare la campul de aplicabilitate a bunei credinte sunt de ordine publica si, in consecinta, incalcarea acestora ar conduce la nulitatea convetiei incheiate de parti.

3. Evolutia echilibrului juridic in dreptul contractual

Una dintre inovatiile majore aduse de proiectul de reforma in dreptul civil contractual este reprezentata de echilibrul juridic ce se incearca a se restabili prin intermediul normelor propuse in proiect, realizand in acest sens o contrabalansare a raportului dintre consensualism si unilateralism, pe de o parte, iar de pe de alta parte, a securitatii contractuale si interventionismului judiciar.

Se regasesc astfel in proiectul reformei referinte explicite la notiunea de libertate contractuala si forta obligatorie a contractelor, menite la adapatarea cat mai facila a regulilor ce se impun a fi aplicate la un numar cat mai mare de eventuale situatii deduse judecatii.

In concluzie, legiuitorul francez, prin reforma in materie contractuala propusa, incearca sa nu ramana pasiv la schimbarile intervenite odata cu dezvoltarea mediului economic, atat prin raportare la situatia nationala cat si in concordonta cu evolutia normelor de drept international si european. Sunt astfel acoperite intr-o proportie ridicata lacunele normative aparute in vechea reglementare, oferindu-se in acest sens instantelor de judecata un sprijin legal, apt sa reprezinte un raspuns jurisprudentei franceze ce apare ca fiind oscilanta in solutionarea cauzelor ce au ca obiect materia dreptului contractual.

Lucian Nituleasa (foto), jurist

^[1]https://www.legifrance.gouv.fr/affichTexte.do?cidTexte=JORFTEXT000032004939&categorieLien=id

sursa text: Baroul Dolj