RASPUNDEREA DELICTUALA. LIPSA DOVEDIRII FAPTEI ILICITE - TMB, sentinta nr. 672/03.06.2015, cauza Dan Voiculescu vs. B1TV, Sorin Oancea si Robert Turcescu: „Jurnalistul a actionat cu buna credinta... Scopul nu a fost de a denigra reclamantul, ci de a prezenta publicului un mod de a administra bunurile statului, caracterizat ca 'increngatura aproape mafiota intre politic, afaceristi, fosti securisti'... A prezentat teme de interes general si de actualitate pentru societatea romaneasca”

Prin sentinta civila nr. 672/03.06.2015 pronuntata in dosarul nr. 26443/3/2014, Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila a respins ca nefondata actiunea in raspundere delictuala formulata de reclamantul Dan Voiculescu in contradictoriu cu paratii B1TV Channel SRL, Sorin Oancea si Robert Nicolae Turcescu.

Sentinta nr. 672/03.06.2015. Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila

pres. Cristina Daniela COMAN

Obiectul dosarului: actiune in raspundere delictuala.

Solutia: „Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Oancea Sorin, ca nefondata. Respinge exceptia lipsei de interes invocata de paratii SC B1 TV Channel SRL si Oancea Sorin, ca nefondata. Respinge actiunea formulata de reclamantul Dan Voiculescu impotriva paratilor SC "B1 TV Channel" SRL, Oancea Sorin si Turcescu Robert Nicolae, ca nefondata. Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotarari, la Curtea de Apel Bucuresti”.

>>Sentinta nr. 672/03.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, in dosarul nr. 26443/3/2014

Nota: In cazul hotararilor nedefinitive, Juri.ro actualizeaza articolele in momentul redactarii solutiilor pronuntate in caile de atac.

UPDATE - Minuta deciziei nr. 452/10.06.2016 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila: „Respinge apelul principal si apelul indicent, ca nefondate. Obliga pe apelantul principal sa plateasca intimatului-parat Turcescu Robert Nicolae suma de 4.500 lei cheltuieli de judecata. Cu recurs in 30 de zile de la comunicare la Inalta curte de Casatie si Justitie”.

Extras din sentinta:

„Analizand probele aflate la dosar, tribunalul retine urmatoarele:

Prezentul demers judiciar a fost initiat, la data de (...) 2014, de reclamantul (...), o persoana publica, (...), implicat in viata publica si politica, astfel cum este caracterizat de parati, aspecte care nu au fost contestate de catre reclamant.

Aceste demers judiciar are ca scop atragerea raspunderii civile delictuale a paratilor (...) - (...) al emisiunii '(...)' in perioada (...) 2014, (...) - furnizorul de servicii media audiovizuale, respectiv al editiilor emisiunii '(...)' difuzate in zilele de (...) 2014, (...) – (...) al (...) in perioada sus-mentionata.

In esenta, reclamantul sustine ca dreptul sau la imagine, onoare si reputatie a fost prejudiciat prin difuzarea repetata, in cadrul editiilor emisiunii '(...)' difuzate de postul de televiziune (...) in zilele de (...) 2014 a informatiei ca raporturile contractuale, in baza carora o serie de terenuri sunt folosite de societati comerciale, au fost incheiate pe cai ilegale si oculte, reclamantul fiind nu doar beneficiarul foloaselor materiale pe care aceste fapte ilegale le-au produs, ci si cel care le-a savarsit; totodata, publicului i-a fost prezentata ca o realitate indubitabila ipoteza ca incheierea contractelor s-a realizat sub forma unor favoruri si concesii pentru reclamant, de catre persoane care fie ii erau subordonate, fie ii erau complici.

Considera reclamantul ca respectivele informatii, difuzate repetat, se circumscriu unei veritabile campanii de denigrare a sa, in conditiile in care acesta este judecat intr-un proces penal, respectiv dosarul nr. (...), in care are calitatea de inculpat si care se afla in ultima faza procesuala pe rolul (...), in care Ministerul Public cere condamnarea acestuia la inchisoare. Astfel, reclamantul apreciaza ca diseminarea prin presa a unor acuzatii precum cele prezentate de (...), precum si invocarea cu exacerbare a caracterului penal al faptelor reclamantului au ca efect direct incalcarea drepturilor sale nepatrimoniale, deoarece generarea unei presiuni mediatice impotriva unei persoane inculpate intr-un proces penal are un efect vatamator asupra acesteia.

A sustinut reclamantul ca difuzarea repetata a informatiei ca, prin mijloace infractionale, a incheiat contracte de arendare si de inchiriere, fara a fi prezentata o proba in acest sens, nu reprezinta o nevoie sociala presanta, un interes legitim intr-o societate democratica, astfel incat sa justifice depasirea limitelor exercitarii dreptului la libera exprimare si sa atraga posibilitatea infrangerii drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, printre care dreptul la imagine, la onoare si la reputatie, respectiv dreptul de a fi prezumat nevinovat.

In concluzie, reclamantul (...) sustine ca, in cadrul editiilor emisiunii '(...)' difuzate de postul de televiziune (...) in zilele de (...) 2014, paratul (...), (...) al acestei emisiuni, a exercitat abuziv, cu rea-credinta, dreptul la exprimare si informare. Pe de alta parte, reclamantul sustine ca parata (...) si paratul (...), (...) al acestui furnizor de servicii media, au incalcat obligatia de coordonare si control a activitatii jurnalistice in cadrul programelor sus-mentionate.

Tribunalul observa ca, in ceea ce priveste probele administrate in acest dosar, doar paratul (...) a propus si a depus inscrisuri. In aceste conditii, solutionarea cauzei se va face pe baza inscrisurilor depuse la dosar de paratul (...) si a afirmatiilor facute de parti in cererile lor de la dosar, necontestate de partea adversa.

Paratii au sustinut ca cererea de chemare in judecata este informa, pentru ca reclamantul nu a aratat dovezile pe care sprijina fiecare capat de cerere si nici nu a anexat copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca in proces. in legatura cu acest aspect, tribunalul observa ca reclamantul a solicitat prin cererea sa de chemare in judecata proba cu inscrisuri si inregistrarea emisiunilor la care a facut referire. Pe de alta parte, reclamantul a inteles sa se foloseasca de inscrisurile depuse la dosar de paratul (...) si de recunoasterile facute de parati prin intampinarile depuse la dosar, renuntand implicit la depunerea la dosar a inregistrarilor respectivelor emisiuni. in acest context, tribunalul apreciaza ca aspectul invocat de catre parati tine de probarea pretentiilor reclamantului, nefiind incidenta sanctiunea anularii cererii sale de chemare in judecata. Conform art. 257 alin. (1) NCPC, daca o parte renunta la o proba propusa, cealalta parte si-o poate insusi. Pe de alta parte, doar partea care depune inscrisurile la dosar este obligata sa respecte dispozitiile art. 150 NCPC.

Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul va retine ca nu s-a contestat de catre reclamant faptul ca inainte si dupa promovarea prezentei actiuni a fost parte in mai multe dosare penale, avand calitatea de inculpat. De altfel, referitor la dosar (...), aflat in ultima faza procesuala, pe rolul (...), la momentul promovarii prezentei actiuni, aceasta calitate a fost invocata chiar de catre reclamant, pentru a sustine vatamarea sa prin afirmatiile facute in cadrul emisiunii '(...)'. Faptul ca reclamantul avea calitatea de (...) in respectivele dosare coroborat cu 'rivalitatea' de notorietate existenta intre posturile de televiziune (...) si (...) si cu situatia litigioasa in care se afla (...) al paratei, paratul (...), cu (...) atat in calitatea acestuia de (...), cat si de (...) intre aceste parti existand zeci de dosare, au fost invocate de parati pentru a dovedi ca actiunea de fata este lipsita de interes legitim, motivand ca scopul urmarit la promovarea sa este discreditarea magistratilor implicati in instrumentarea si solutionarea dosarului (...) si a modului de functionare a sistemului judiciar in ansamblul sau, precum si inducerea ideii unei functionari anormale si incorecte a acestuia, in sensul ca dosarul ar fi fost instrumentat intr-un alt cadru decat cel prevazut de legislatia penala, precum si discreditarea acelei parti a mass-media care prezentau o pozitie diferita de cea pe care o prezentau publicatiile/ televiziunile/ societatile care fac parte din (...)

Exceptia lipsei de interes legitim va fi analizata de Tribunal prin raportare la practica CEDO in care au fost analizate limitele libertatii de exprimare atunci cand se discuta aspecte privind administrarea justitiei. Astfel, in cauza Sunday Times c. Regatului Unit, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in sensul ca intr-o societatea democratica este necesar a se admite discutarea intr-un ziar a unei cauze pe rolul unei instante judecatoresti, atunci cand aceasta priveste un interes general. Totodata, s-a aratat ca tribunalele constituie organele apropiate pentru a determina 'drepturile si obligatiile juridice' si a statua cu privire la diferendele in aceasta materie, pe care publicul larg le considera ca atare, iar aptitudinea lor de a-si indeplini aceasta atributie ii inspira respect si incredere. 'Agitarea la lumina zilei' a datelor unui proces, in asa fel incat publicul sa dea inaintea pronuntarii instantei competente propriul verdict, risca sa conduca la pierderea respectului pentru tribunale si a increderii necesare in activitatea acestora.

Tribunalul apreciaza ca in cauza nu s-a dovedit ca, prin promovarea prezentei actiuni, reclamantul a incercat sa discrediteze magistrati sau institutii mass-media. In calitatea sa de parte intr-un dosar (...), la momentul promovarii actiunii, acesta se bucura de prezumtia de nevinovatie, care opera, in temeiul art. 6 CEDO, indiferent de eventuale procese penale, anterioare sau concomitente, privind alte fapte. In continutul prezentei cereri de chemare in judecata nu se fac afirmatii cu privire la modul de functionare a sistemului judiciar, nici cu privire la activitatea magistratilor care au instrumentat sau instrumentau dosarele penale in care era implicat reclamantul. Astfel, concluzia tribunalului este ca se impune respingerea ca nefondata a exceptiei lipsei de interes invocata prin intampinarile depuse de paratii (...) si (...).

Totodata, Tribunalul apreciaza ca se impune respingerea ca nefondata a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului (...), invocata prin intampinarea depusa de acesta la dosar si motivata prin aceea ca, in calitate de (...)al (...)., acesta nu a savarsit nicio fapta ilicita in prezenta cauza, intrucat nu a participat sub nicio forma la editiile emisiunii „(...)’ din zilele de (...), iar pe de alta parte, (...) al unei televiziuni nu poate cenzura independenta editoriala, independenta editoriala fiind garantata si de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului. La solutionarea acestei exceptii, ca si la analizarea existentei raportului de prepusenie intre parata (...) si paratul (...), moderatorul si realizatorul emisiunii '(...)', tribunalul are in vedere prevederile art. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, conform caruia: 1) Prin difuzarea si retransmisia serviciilor de programe se realizeaza si se asigura pluralismul politic si sociale, diversitatea culturala, lingvistica si religioasa, informarea, educarea si divertismentul publicului, cu respectarea libertatilor si a drepturilor fundamentale ale omului; 3) Raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicarilor comerciale audiovizuale, revine, in conditiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale.Conform art. 1 pct. 12 din aceeasi lege, furnizor de serviciu media este persoana fizica sau juridica avand responsabilitatea editoriala pentru alegerea continutului audiovizual al serviciului media audiovizual si care stabileste modul de organizare a acestuia.Tribunalul apreciaza ca aceste prevederi din dreptul intern, relevante pentru analizarea reglementarii interne a exercitarii libertatii de exprimare consacrata de art. 10 CEDO, trebuie interpretate prin prisma practicii CEDO in materia art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, potrivit art. 11 alin. (1) din Constitutia Romaniei, Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile care ii revin din tratatele la care este parte, ceea ce inseamna ca si legislatia interna corespunde Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretata de Curtea Europeana de la Strasbourg. Or, in cauza Ozturk contra Turciei, hotararea din 28.09.1999, instanta europeana a aratat, in ceea ce priveste raportul dintre indatoririle si responsabilitatile editorului sau ale directorului publicatiei pentru continutul unui articol pus in discutie si cele ale ziaristului care l-a scris, ca, daca este adevarat ca editorul nu se asociaza intotdeauna, in mod obligatoriu, opiniilor exprimate in lucrarea sau in articolul publicat, nu mai putin, prin punerea la dispozitia autorului a suportului publicarii unui text, el participa la exercitiul libertatii de exprimare, incat, indirect, editorul este tinut de aceleasi indatoriri si responsabilitati pe care insusi autorul si le asuma, prin difuzarea opiniilor sale publicului. In consecinta, pe baza practicii CEDO sus-mentionate, tribunalul va interpreta dispozitiile nationale in sensul ca sunt dovedite in speta si calitatea procesuala pasiva a paratului (...), dar si raportul de prepusenie intre parata (...) si (...), deoarece, in virtutea legii interne interpretate conform practicii CEDO, (...) si (...) exercita controlul si coordonarea activitatii moderatorului de televiziune, caruia ii pune la dispozitie mijlocul de comunicare a informatiilor, tocmai pentru ca are aceleasi indatoriri si responsabilitati.

Pentru analizarea fondului pretentiilor, tribunalul retine ca paratul (...) nu a contestat ca, in calitate de (...) al emisiunii '(...)', in editiile difuzate in zilele de... 2014, a facut afirmatiile indicate in cererea de chemare in judecata de catre reclamant.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in numeroase cauze, inclusiv in cauze impotriva Romaniei, cu privire la interpretarea art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare. In cauza Niculescu-Dellakeza c. Romaniei (26 martie 2013), instanta europeana a avut in vedere ca subiectul, ziarist, a comunicat publicului informatii privind un subiect de interes pentru comunitatea locala; instanta europeana a aratat ca protectia oferita de art. 10 persoanelor care, ca si ziaristul, se implica intr-o dezbatere publica, este subordonata conditiei ca ele sa actioneze cu buna credinta, incat sa ofere informatii exacte si demne de incredere, fiind permis sa se recurga la o anumita doza de exagerare, chiar de provocare (Mamere c. Frantei). Pentru a aprecia existenta unei nevoi sociale imperioase, capabile sa justifice o ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare, trebuie sa se faca o distinctie clara intre aceste fapte si judecatile de valoare.Daca materialitatea faptelor poate fi dovedita, exactitatea judecatilor de valoare nu poate fi demonstrata (De Haes si Gijels c. Belgia, 24.02.1997, Harlanova c. Letonia, 03.04.2003). Chiar o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este total lipsita de fundament faptic (Jerusalem c. Austria). Desi anumiti termeni utilizati pot fi considerati ca putin adecvati, Curtea a acordat importanta faptului ca cel care i-a folosit a facut anumite cercetari, a incercat sa isi justifice acuzatiile cu privire la faptele reprosate si ca, procedand astfel, a actionat cu buna credinta. Existenta antecedentelor penale impotriva celui vizat de acuzatii confirma ca afirmatiile nu erau cu totul lipsite de fundament. In cauza Cuc Pascu c. Romaniei (16 septembrie 2008), instanta europeana a aratat ca in considerarea indatoririlor si responsabilitatilor inerente exercitiului libertatii de exprimare, protectia conferita jurnalistilor de art. 10 din Conventie este subordonata conditiei ca cei interesati sa actioneze cu buna credinta, in sensul de a furniza informatii exacte si credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice. Reclamantul, in calitatea sa de jurnalist, in lipsa unei baze factuale, ar fi trebuit sa dea dovada de mai multa rigoare si de o prudenta sporita inainte de a publica articolul, cu atat mai mult cu cat informatiile publicate, provenit de la un tert, fara sa le fi verificat continutul, erau contrazise de probele administrate in fata instantelor. Pe de alta parte, jurnalistul nu a furnizat vreo explicatie obiectiva pentru afirmatiile prin care ii atribuia unui om politic o conduita infractionala, respectiv faptele imputate nu erau notorii, necontestate, acesta nefiind urmarit penal, iar expresiile cu caracter injurios apar in contextul unui atac la persoana.in aceeasi speta, Curtea Europeana a avut in vedere ca articolele in presa avusesera ca obiect teme de interes general si, mai ales, de actualitate pentru societatea romaneasca, respectiv coruptia alegata a oamenilor politici care ocupa functii importante in diverse institutii publice. A aratat Curtea ca art. 10 alin. 2 din Conventie nu ingaduie nicio limitare a libertatii de exprimare, in special atunci cand aceasta vizeaza chestiuni de interes general. Totodata, s-a aratat ca limitele unei eventuale critici sunt mai largi in cazul omului politic, in aceasta calitate a sa, decat in cazul unui particular. Spre deosebire de cel de al doilea, primul se expune in mod inevitabil si constient unui control atent al faptelor si gesturilor sale, atat din partea jurnalistilor, cat si a intregii mase a cetatenilor, iar prin urmare, omul politic trebuie sa dea dovada de mai multa toleranta. In baza rolului atribuit presei intr-o societate democratica, daca jurnalistul are datoria de a preveni publicul cu privire la eventuale abuzuri din partea autoritatilor publice, faptul de a introduce direct in cauza pe MI-politician, implica pentru ziarist obligatia de a prezenta o baza care sa sprijine acuzatiile.in cauza Dalban c. Romaniei, instanta europeana a retinut ca articolele incriminate tratau un subiect de interes public, respectiv administrarea patrimoniului statului si modul in care oamenii politici isi indeplinesc mandatul. Curtea a precizat ca trebuie sa se tina seama de rolul esential jucat de presa intr-o societate democratica; daca presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, indeosebi in ceea ce priveste reputatia si drepturile celorlalti, sarcina sa este, totusi, comunicarea informatilor si ideilor referitoare la orice problema de interes general. Libertatea in domeniul presei include si recurgerea la o anume doza de exagerare, chiar de provocare. Este inadmisibil ca un ziarist sa nu poata formula critici de valoare decat sub conditia administrarii veridicitatii (hot. Lingens c. Austria, 08.07.1986). In speta, nu s-a facut dovada ca faptele descrise erau in totalitate false si ca ar fi servit alimentarii unei campanii de defaimare a senatorului, pentru ca articolele nu se refereau la aspecte ale vietii particulare a acestuia, ci la comportamentul si atitudinea sa in calitate de ales al poporului. In cauza Cumpana si Mazare c. Romaniei, instanta europeana a criticat publicarea de catre un jurnalist si redactorul sef al unui ziar local a unor informatii neverificate. In cauza Stangu si Scutelnicu c. Romaniei (31.01.2006), instanta europeana a avut in vedere ca articolul incriminat se referea la o tema de interes general si de actualitate pentru societatea romaneasca, anume coruptia existenta la inalti functionari, iar in cazul lor, ca si in cazul oamenilor politici, limitele criticilor admisibile sunt mai largi. In speta, in baza rolului care este atribuit presei intr-o societatea democratica, reclamantii, ziaristi, aveau efectiv obligatia de a alerta opinia publica asupra presupuselor deturnari ale puterilor publice. Garantia pe care o ofera jurnalistilor articolul 10 este subordonata conditiei ca cei in cauza sa actioneze cu buna credinta, in sensul de a furniza informatii exacte si demne de credit cu respectarea deontologiei jurnalistice (Cumpana si Mazare c. Romaniei, sus citat par. 101-102). Este cert ca textele reclamantilor erau formulate in principal sub o forma interogativa, care putea conduce la ideea ca este vorba numai de suspiciuni de coruptie in cazul referitor la P.S. Totusi atunci cand se examineaza aceste texte in lumina articolului ca ansamblu, reiese ca acesta continea imputatii faptice si ca reclamantii intentionau sa transmita opiniei publice un mesaj putin echivoc (vezi, mutatis mutandis, Cumpana si Mazare, sus citat par. 100 si Perna sus citat, par. 47). Ziaristii nu au incercat in nici un fel de a face dovada faptica a scrierilor lor. Curtea nu a fost convinsa de argumentul reclamantilor referitor la buna lor credinta, din contra, a apreciat ca, preluand declaratiile atribuite unei terte persoane, ei trebuia sa dovedeasca cu mai multa rigoare si intr-un mod special (vezi mutatis mutandis, Stangu c. Romaniei, dec. nr. 57551/00, 9 noiembrie 2004). In consecinta, in absenta bunei credinte si prin faptul ca articolul litigios s-a inscris in contextul unei dezbateri mai largi si actuale ale societatii romanesti, adica coruptia functionarilor, Curtea nu considera ca articolul reclamantilor poate fi considerat a fi expresia 'doza de exagerare' sau 'provocare' de care si-au permis a face uz in cadrul exercitarii libertatii jurnalistice (vezi, mutatis mutandis, Dalban c. Romaniei, Marea Camera, nr. 28114/95 par. 49 Recurs 1999- VI).

Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca, in editiile emisiunii '(...)', din zilele de (...) 2014, jurnalistul (...) a prezentat teme de interes general si de actualitate pentru societatea romaneasca, respectiv coruptia oamenilor politici si a inaltilor functionari, administrarea patrimoniului statului si modul in care oamenii politici isi indeplinesc mandatul.

Discutiile il vizau in mod special pe reclamantul (...), persoana publica, implicata in viata politica, cercetat in mai multe dosare in perioada difuzarii emisiunilor indicate in cererea de chemare in judecata. In acest context, apreciaza tribunalul ca limitele unei critici admisibilie erau mai largi in privinta reclamantului.

In esenta, jurnalistul (...) sustinea in emisiunea moderata de acesta ca reclamantul era adevaratul beneficiar al contractelor de arendare privind suprafete importante din terenul statului (...).

Reclamantul nu a contestat ceea ce au sustinut paratii prin intampinarile lor, anume ca nu a inteles sa solicite dreptul la replica.

Cu inscrisurile depuse la dosar, paratul (...) a dovedit ca afirmatiile sale din cadrul emisiunilor care fac obiectul prezentei cauze au fost prezentate publicului cu mult timp inainte de publicarea lor in cadrul emisiunilor, respectiv ca, premergator difuzarii acestor emisiuni de catre postul de televiziune (...), au fost publicate in cadrul altor platforme online alte asemenea articole: (...).

Paratul jurnalist (...) a depus la dosar inscrisuri pentru a dovedi ancheta efectuata de acesta in legatura cu subiectul discutat in emisiunile indicate in cererea de chemare in judecata. Astfel, jurnalistul a depus extrase de pe portalul instantelor de judecata, privind situatia litigiilor existente intre (...) date de la (...), raspunsurile autoritatilor competente la sesizari privind nerespectarea procedurii de arendare, anterioare emisiunilor in discutie, precum si declaratia de avere a (...), din data de (...), urmarind sa dovedeasca legatura intre acesta si reclamant.

In opinia tribunalului, toate aceste demersuri dovedesc faptul ca jurnalistul a actionat cu buna credinta, incercand sa isi demonstreze afirmatiile din emisiunile reclamate. Respectivele afirmatii apar, astfel, ca si concluzii analitice proprii ale jurnalistului (...) cu privire la activitatea reclamantului (...), activitatea jurnalistului constand in comentarea sau tragerea unor concluzii pe baza unor informatii deja publice, obtinute de la terti sau de la institutii publice, astfel ca respectivele afirmatii se inscriu in categoria judecatilor de valoare, a caror exactitate nu poate fi demonstrata, jurnalistul actionand cu buna credinta. In sprijinul acestei concluzii, are in vedere si practica instantei supreme, care a aratat ca diferenta dintre situatiile factuale si judecatile de valoare este greu de realizat, dar a apreciat ca acuzarea unei persoane de savarsirea unei fapte de natura sa atraga cel putin raspunderea disciplinara a acesteia reprezinta o situatie factuala, iar nu o judecata de valoare (decizia nr. 64/ 16.01.2014, I.C.C.J.-Sectia I Civila).

In speta, jurnalistul s-a referit la reclamant astfel: (...)

Aplicand rationamentul instantei europene din cauza Niculescu Dellakeza c. Romaniei (26 martie 2013), tribunalul va retine ca, desi anumiti termeni utilizati pot fi considerati ca putin adecvati, trebuie acordata importanta faptului ca cel care i-a folosit a facut anumite cercetari si a incercat sa isi justifice acuzatiile cu privire la faptele reprosate; procedand astfel, a actionat cu buna credinta, incercand sa atraga atentia publicului asupra subiectului dezbatut si sa dea o 'pata de culoare' discursului. Totodata, va retine ca scopul nu a fost de a denigra reclamantul, ci de a prezenta publicului un mod de a administra bunurile statului, caracterizat ca '(...) increngatura aproape mafiota, ca nici nu stiu cum s-o denumesti, intre politic, afaceristi, fosti securisti' si care poate actiona ca totul sa fie '(...) perfect legal'.

In concluzie, in raport de practica CEDO in materia libertatii de exprimare, reglementata de art. 10 CEDO, prin prisma careia va fi interpretata legislatia interna invocata ca temei juridic al prezentului demers judiciar, tribunalul va retine ca reclamantul nu a dovedit ca paratul (...), in calitate de jurnalist, a exercitat ilicit dreptul lui la exprimare si informare, respectiv nu a dovedit incalcarea de catre parata (...) si paratul (...) a obligatiei de coordonare si control a activitatii jurnalistice in cadrul programelor postului de televiziune (...).

Nefiind dovedita fapta ilicita a paratilor, ca element al raspunderii civile delictuale, prezenta actiunea va fi respinsa ca nefondata, in baza art. 249 NCPC”.

Nota: anonimizarea hotararii apartine instantei emitente.