Protocolul dintre SRI si Inspectia Judiciara completeaza imaginea unei justitii care singura a permis ingerinta Serviciului Roman de Informatii in activitatea sa

In perioada in care asociatiile profesionale ale magistratilor – UNJR, AMR si APR – faceau demersuri sustinute, incepute din 2015, pentru a lamuri implicarea serviciilor de informatii in justitie, dupa ce am aflat cu totii ca instantele au devenit “camp tactic” pentru SRI, Inspectia Judiciara semna in 2016, in dispretul judecatorilor si procurorilor, un protocol cu Serviciul Roman de Informatii, ce permitea acestuia verificarea judecatorilor si procurorilor care ar fi putut savarsi abateri disciplinare. Adica a oricarui judecator sau procuror.

In 2015 am fost primii care am atras atentia asupra pericolului amestecului serviciilor de informatii in justitie. UNJR a fost asociatia care, impreuna cu colegii din AMR si APR, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii sa apere independenta justitiei in raport de afirmatiile generalului Dumitru Dumbrava, ce vorbea intr-un interviu public, cu dezinvoltura, despre “camp tactic” in justitie, “mentinerea atentiei pana la finalizarea cauzei”, “patternuri” privind comportamentele judecatorilor si procurorilor.

Pentru noi erau chestiuni extrem de grave, pentru ca vorbeau despre lucruri care nu ar fi trebuit sa aiba vreo legatura cu infaptuirea justitiei. Modul in care CSM-ul de la acea vreme a tratat cererea noastra ne-a facut sa ne dam seama ca lucrurile sunt mai serioase decat ne imaginam, ca sunt chestiuni grave, tinute ascunse, care trebuie sa iasa la iveala.

Am mers mai departe si am facut nenumarate cereri, sesizari, actiuni in instanta. Am fost acuzati ca avem “reactii exagerate”, ca aducem atingere imaginii justitiei – acuzatii reluate recent cu o nonsalanta nemarginita de un fost membru CSM, Cristi Danilet –, ca fluturam o marota.

Ulterior au iesit la iveala decizii secrete ale CSAT, echipe mixte, protocoale secrete incheiate de SRI cu toate institutiile de la varful justitiei.

Protocolul dintre SRI si Inspectia Judiciara completeaza peisajul dezolant al unei justitii care si-a clamat neobosit independenta, dar a permis SRI sa patrunda in fiecare institutie fundamentala a sa, sa ii influenteze activitatea si, prin asta, sa compromita insasi ideea de justitie independenta.

Daca aceste institutii din justitie, pentru a functiona optim, trebuie sa semneze protocoale secrete cu SRI, atunci care mai e rolul lor? Ar fi mai simplu si mai putin costisitor pentru cetateni ca ofiterii SRI-ul sa si ancheteze, sa si judece si sa isi si verifice proprii “magistrati” procurori si judecatori.

Motivul pentru care exista Consiliul Superior al Magistraturii, pentru care exista o Inspectie Judiciara autonoma, compusa doar din judecatori si procurori, este acela de a asigura cetatenii ca nu exista instrumente de presiune asupra judecatorilor si procurorilor prin parghii ce le-ar afecta cariera sau le-ar angaja raspunderea, ca acestia sunt pe deplin liberi in solutiile si hotararile pe care le dau.

Legiuitorul nu a prevazut aceste garantii intru marirea magistratilor, ci a dat aceste garantii CETATENILOR. Nu ne-a dat nimeni dreptul sa renuntam la ele, caci ele nu ne apartin!

Cu toate astea, atat CSM, cat si Inspectia Judiciara au permis ceea ce era de nepermis: intruziunea unui alt organ al statului, mai grav, a unuia care actioneaza in secret, in cariera judecatorilor si procurorilor.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției