PROCES CU FONDUL NATIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR - “Instanta de apel nu si-a depasit limitele investirii”

Prin Decizia 616/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-parat Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN.
 
Reclamanta A. S.A. a chemat in judecata paratul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratului la executarea obligatiei de plata a sumei de 560.000 RON reprezentand garantia aferenta Contractului de credit nr. x din 19.07.2011 cu Actele aditionale nr. x si nr. x/20.07.2012, incheiate in baza Conventiei cadru plafon garantare nr. 152/20.09.2011, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin Sentinta civila nr. 5600 din 23.09.2016, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a respins exceptia inadmisibilitatii pentru neindeplinirea procedurii prealabile, ca neintemeiata, a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta A. S.A., in contradictoriu cu paratul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN si a obligat pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 560.000 RON, reprezentand garantie. A fost obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 9.205 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva sentintei civile mentionate a declarat apel paratul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN prin care a solicitat modificarea in totalitate a sentintei apelate si respingerea cererii formulate de A. S.A. ca neintemeiata.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, prin Decizia civila nr. 1638/A/2017 din 12 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul paratului Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN impotriva Sentintei civile nr. 5600 din 23.09.2016 a Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-parat Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A.- IFN.

Recurentul solicita in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea in tot a deciziei recurate si trimiterea cauzei spre o noua judecata, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constand in taxa judiciara de timbru.

Minuta Inaltei Curti:

“Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-parat Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii S.A. - IFN impotriva Deciziei civile nr. 1638/A/2017 din 12 octombrie 2017, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila. Definitiva”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

“Recurentul-parat critica decizia instantei de apel sub aspectul interpretarii gresite de catre instanta de apel a prevederilor Conventiei cadru - plafon de garantare nr. 152/13.09.2011, incheiata de parti, sustinand ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea garantiei intrucat Banca nu a respectat prevederile art. 9.2 lit. f) si h) din conventie. Astfel, sustine ca intimata-reclamanta nu a transmis extrasul din Buletinul procedurilor de insolventa din care sa rezulte indeplinirea conditiei de exigibilitate de la art. 3.1.1 lit. a3) si nici rezultatul consultarii CIP din care sa reiasa indeplinirea conditiei de eligibilitate de la art. 3.1.1 lit. d) din conventie.

Contrar sustinerilor recurentului-parat, in mod judicios instanta de apel a analizat natura si intelesul clauzelor contractuale prevazute la art. 9.2 lit. f) si h) raportate la art. 3.1.1 lit. a3) si d) din cuprinsul conventiei partilor, dand, astfel, corect eficienta juridica acestora in conformitate cu vointa interna a partilor contractante, dat fiind faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 969 C. civ. (de la 1864), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
In cuprinsul clauzelor, a caror interpretare este contestata de recurent, partile contractante au stipulat ca, cererea de plata transmisa Fondului va fi insotita de un extras din Buletinul Procedurilor de Insolventa din care sa rezulte indeplinirea la data aprobarii finantarii a criteriilor de eligibilitate si anume, nu este subiect al unei proceduri de insolventa si nu are interdictia de a emite cecuri, analiza acestor conditii facandu-se prin verificarea de catre Banca a site-ului Buletinul insolventei, efectuata la momentul aprobarii respectivului credit.

Or, situatia de fapt retinuta in cauza, ce nu mai poate fi reevaluata fata de structura actuala a caii de atac a recursului, denota imprejurarea ca instanta de apel a analizat clauzelor contractuale din perspectiva scopului instituirii conditiilor evocate pentru acordarea garantiei avut in vedere de ambele parti.

Prin urmare, fata de dispozitiile contractuale si efectele urmarite de parti, corelat cu normele legale aplicabile in cauza, instanta de apel a retinut corect ca Banca este indreptatita la obtinerea garantiei de la recurentul-parat, cat timp indeplinirea conditiilor de eligibilitate referitoare la cerinta ca beneficiarul finantarii sa nu se afle intr-o procedura de insolventa si nici in interdictie de a emite cecuri, a fost verificata anterior aprobarii finantarii si a subzistat si la data aprobarii acesteia.

Solicitarea recurentului-parat in sensul de a califica afirmatia intimatei-reclamante potrivit careia nu a efectuat consultarile CIP si Buletinul Procedurilor de Insolventa la data aprobarii creditului drept o marturisire judiciara in intelesul art. 349 C. proc. civ. nu poate face obiect al controlului judiciar in recurs, intrucat, acest argument vizeaza probatoriul care tine de temeinicia hotararii si nu de legalitatea acesteia.
In consecinta, analizand probatoriul administrat in cauza si interpretand vointa comuna a partilor expusa in cadrul conventiei, instanta de apel a apreciat in mod legal ca este relevanta indeplinirea conditiilor de fond enuntate mai sus, iar nu aspectul formal al efectuarii verificarilor din chiar ziua aprobarii finantarii, chiar daca intimata-reclamanta nu a anexat cererii de plata dovada verificarilor efectuate din chiar ziua aprobarii finantarii.

Astfel, nu poate fi retinuta nici sustinerea potrivit careia au fost incalcate dispozitiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., intrucat instanta de apel nu si-a depasit limitele investirii, ci a analizat cauza sub toate aspectele invocate, in baza rolului activ si cu respectarea principiului disponibilitatii si al aflarii adevarului in cauza”.

>> Decizia Inaltei Curti