PROCES CU AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - „Isi pastreaza caracterul aditional dobandit prin formularea sa”

Data: 24 April 2020, 11:28 | autor: | 0 comentarii | 172 afisari

Prin Decizia 1147/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis cu privire la competenta instantei de judecata.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila la 10 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, in contradictoriu cu paratele Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor urmatoarele:

sa se constate calitatea sa de persoana indreptatita la masuri reparatorii in echivalent pentru SAD 2, din imobilul situat in jud. Timis, inscris in CF nr. x Timisoara, aflat in administrarea operativa a SC B. SA Timisoara, compus din teren in suprafata de 349/1042 mp si constructie (in prezent demolata);

in principal, sa i se acorde masuri reparatorii in echivalent (compensarea cu bunuri sau prin puncte), pentru imobilul mai sus mentionat, conform Legii nr. 165/2013; in subsidiar, sa fie obligata parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unei decizii de acordare catre reclamant a masurilor reparatorii in echivalent (compensarea cu bunuri sau prin puncte), pentru imobilul in cauza, conform Legii nr. 165/2013.

La 12 ianuarie 2018, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare a cererii de chemare in judecata, prin care a solicitat urmatoarele: sa se constate calitatea sa de persoana indreptatita la masuri reparatorii in echivalent pentru SAD 2 din imobilul situat in jud. Timis si terenul aferent, inscris in CF nr. x Timisoara, aflat in administrarea operativa a SC B. SA Timisoara, compus din teren in suprafata de 349/1042 mp si constructie (in prezent demolata);

-sa i se acorde masuri reparatorii in echivalent (compensarea cu bunuri sau prin puncte), pentru imobilul anterior mentionat;

-in subsidiar, sa fie obligat paratul Municipiul Timisoara, prin primar, la inaintarea dosarului catre parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, in vederea emiterii deciziei de acordare a masurilor reparatorii in echivalent (compensarea cu bunuri sau prin puncte), pentru imobilul in discutie, conform Legii nr. 165/2013.

Prin Sentinta civila nr. 970 din 17 mai 2018, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, a respins actiunea formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind prematur formulata. A respins actiunea fata de paratele Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca neintemeiata.

A disjuns cererea formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Timisoara, prin primar, si a dispus formarea unui dosar separat, a carui solutionare a declinat-o in favoarea Tribunalului Timis.

Urmare disjungerii, la 17 mai 2018, pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila a fost inregistrat dosarul nr. x/2018.

Prin Sentinta nr. 971 din 17 mai 2018, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, a disjuns cererea formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu paratul Municipiul Timisoara, prin primar, si a dispus formarea unui nou dosar, a carui solutionare a declinat-o in favoarea Tribunalului Timis.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bucuresti a retinut ca cererea completatoare a cererii de chemare in judecata a fost disjunsa la 17 mai 2018 si urmeaza a fi declinata, spre competenta solutionare, Tribunalului Timis, avand in vedere ca, in ceea ce priveste competenta de solutionare a cererilor formulate in contradictoriu cu entitatile notificate, Legea nr. 10/2001 a stabilit o competenta exclusiva in sarcina tribunalelor in a caror raza teritoriala se afla aceste entitati.

Cum prin cererea modificatoare reclamantul a formulat pretentii fata de paratul Municipiul Timisoara, prin primar, in ceea ce priveste solutionarea si parcurgerea procedurii vizand notificarea, Tribunalul Bucuresti a apreciat ca, potrivit art. 22 si urmat. si art. 26 din Legea nr. 10/2001 competenta de solutionare a acesteia revine Tribunalului Timis.
Urmare declinarii, dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Timis, sectia I civila, la 12 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentinta nr. 410 din 20 martie 2019, Tribunalul Timis, sectia I civila, a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei, in contradictoriu cu paratul Municipiul Timisoara, prin primar, in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila. A constatat ivit conflictul negativ de competenta, a suspendat judecata cauzei si a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia I civila, in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

Minuta Inaltei Curti:

„Stabileste competenta de solutionare a cererii de chemare in judecata formulate de reclamantul A., in contradictoriu paratul Municipiul Timisoara, avand ca obiect "Legea nr. 165/2013", in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a III-a civila. Definitiva”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

„Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judeca de instanta investita cu solutionarea cererii principale, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti, cu exceptia cererilor prevazute la art. 120 din acelasi act normativ (cereri in materia insolventei sau concordatului preventiv, care sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul).

Dispozitiile legale mai sus evocate reglementeaza un caz de prorogare legala a competentei, in sensul ca instanta competenta sa solutioneze cererea principala ramane competenta sa solutioneze si cererile accesorii, aditionale si incidentale formulate in aceeasi cauza, chiar daca acestea nu ar fi fost, in mod obisnuit, in competenta sa materiala sau teritoriala.

Aceste prevederi legale, care reglementeaza o prorogare de competenta in ceea ce priveste judecata cererilor accesorii, aditionale si incidentale in favoarea instantei investite cu solutionarea cererii principale, se aplica prin derogare de la normele generale de competenta materiala sau teritoriala exclusiva.

In cauza, cererea completatoare a cererii de chemare in judecata, formulata la 12 ianuarie 2018, prin care reclamantul a solicitat sa se constate, in contradictoriu cu paratul Municipiul Timisoara, prin primar, calitatea sa de persoana indreptatita la masuri reparatorii in echivalent pentru SAD 2 din imobilul situat in municipiul Timisoara, jud. Timis, si terenul aferent, precum si acordarea masurilor reparatorii in echivalent pentru acest imobil, iar in subsidiar, obligarea acestui parat la inaintarea dosarului catre parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, in vederea emiterii deciziei de acordare a masurilor reparatorii in echivalent, a fost disjunsa din dosarul nr. x/2017, prin Sentinta nr. 970 din 17 mai 2018, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, formandu-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2018 al aceleiasi instante, in care a fost pronuntata Sentinta nr. 971 din 17 mai 2018, prin care a fost declinata competenta de solutionare a acesteia in favoarea Tribunalului Timis, in baza art. 22 si urmat. si art. 26 si urmat. din Legea nr. 10/2001, care atribuie in competenta teritoriala exclusiva a sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., cererea modificatoare a cererii de chemare in judecata reprezinta o cerere aditionala, prin care reclamantul modifica pretentiile sale anterioare, solicitand in plus fata de ceea ce a cerut initial ori cerand ceea ce nu a pretins. Astfel, una dintre particularitatile cererii aditionale consta in faptul ca presupune existenta unei cereri prin care, anterior, a fost sesizata instanta de judecata cu solutionarea unui litigiu.

Conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cerere se judeca de instanta competenta sa solutioneze cererea principala, chiar daca ar fi fost in competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti, in ipoteza in care ar fi fost promovata intr-un litigiu distinct, ca cerere principala.

Astfel, desi dupa disjungere cererea completatoare urmeaza sa se judece separat, aceasta isi pastreaza caracterul aditional dobandit prin formularea sa, in conditiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., neputand fi considerata o cerere introductiva de instanta, in sensul art. 30 alin. (3) din acest act normativ, care sa permita verificarea competentei, conform art. 131 alin. (1) din cod.

Intrucat competenta instantei se determina la momentul sesizarii acesteia, instanta competenta sa solutioneze cererea principala ramane investita sa solutioneze cererea aditionala, chiar si dupa disjungerea in vederea solutionarii separate, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste dispozitii legale, in cauza, judecarea cererii completatoare este de competenta instantei sa solutioneze cererea principala, respectiv Tribunalul Bucuresti, intrucat opereaza prorogarea legala de competenta”.


>>Decizia Inaltei Curti




 

Adauga comentariu

*
*
laugh.giflol.gifsmile.gifwink.gifcool.gifnormal.gifwhistling.gifredface.gifsad.gifcry.gifsurprised.gifconfused.gifsick.gifshocked.gifsleeping.giftongue.gifrolleyes.gifunsure.gif

*

DISCLAIMER

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate. Atentie! Postati pe propria raspundere!

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii

rominvent.ro Harta avocati romania Harta avocati romania Lege5
PORTAL JURISPRUDENTA RELEVANTA
ULTIMELE ACTE NOUTATI
ABONEAZA-TE!

Introdu-ti adresa de email pentru a te abona la Lumea Juridica si vei primi notificari cu cele mai noi stiri si articole.