PROCES CU ANI - „Suspendarea din functiile detinute anterior, presupunea obligatia reclamantei de a nu mai exercita aceste functii”

Prin Decizia 1953/2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul declarat de A impotriva Sentintei 185 din 13 octombrie 2015 a Curtii de Apel Suceava – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, ca nefondat.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Suceava – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, sub nr. 674/39/14.08.2015, reclamanta A a formulat, in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Integritate Bucuresti, contestatie impotriva raportului de evaluare nr. 28773/G/II/24.07.2015 emis de A.N.I., prin care s-a constatat existenta unei stari de incompatibilitate a reclamantei, solicitand, pe cale de exceptie, constatarea intervenirii sanctiunii decaderii privind dreptul paratei de a emite raportul de evaluare, ca urmare a depasirii termenului imperativ prevazut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 pentru desfasurarea activitatii de cercetare si evaluare, cu consecinta anularii raportului de evaluare nr. 28773/G/II/24.07.2015, ca fiind tardiv emis, iar, pe fondul cauzei, anularea raportului de evaluare nr. 28773/G/II/24.07.2015, pentru motivul inexistentei vreunei stari de incompatibilitate.

Solutia instantei de fond

Prin sentinta nr.185 din 13 octombrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Suceava – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a respins ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta A in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Integritate - Inspectia de Integritate.

Cererea de recurs

Impotriva hotararii pronuntate de instanta de fond, reclamanta A a formulat recurs, criticand solutia instantei de fond ca netemeinica si nelegala, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si, in rejudecare, admiterea contestatiei formulate de catre reclamanta impotriva raportului de evaluare nr. 28773/G/II/24.07.2015, in sensul anularii acestuia, pentru inexistenta vreunui motiv de incompatibilitate. in drept au fost invocate dispozitiile art. 488 alin.(1) pct. 8 din Codul de procedura civila si art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a sustinut in esenta ca, asa cum a aratat in contestatia depusa, precum si in raspunsul la intampinare, articolul de lege pe care ANI si-a intemeiat concluziile raportului de evaluare, respectiv art. 288 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, in forma in vigoare la data de la 23.12.2010, reglementeaza institutia suspendarii de drept a oricaror alte functii detinute de Directorul General al CAS, la momentul numirii sale in functie.

A aratat ca astfel, cauza de suspendare de drept prevaleaza asupra oricaror alte manifestari de vointa (cum este manifestarea de vointa privind demisia din calitatea de consilier judetean, formulata de contestatoare in temeiul art. 9 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali), aplicandu-se prioritar, intrucat efectele acesteia opereaza ex lege, in mod automat, independent de manifestarea de vointa a uneia din partile raportului juridic.

Prin urmare, neputand fi vorba de o manifestare de vointa expresa a vreuneia din partile raportului juridic, nici contestatoarea, nici Consiliul Judetean X nu aveau vreo obligatie in sensul suspendarii raportului juridic care conferea contestatoarei calitatea de consilier judetean.

Minuta ICCJ:

„Respinge declarat de A impotriva Sentintei nr.185 din 13 octombrie 2015 a Curtii de Apel Suceava – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, ca nefondat”.

Extras din decizia ICCJ:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției