PROCEDURA SIMPLIFICATA DE JUDECATA - “Instanta are obligatia legala de a respinge cererea de judecata”

Prin Decizia 4/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat in discutie recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie cu nr. 3.078/1/2018, in care s-a aratat ca in practica instantelor nationale nu exista un punct de vedere unitar cu privire la "Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala vizand posibilitatea pronuntarii unei solutii de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. b) si c) din acelasi cod, in ipoteza admiterii de catre instanta a procedurii simplificate de judecata".

Judecatori:

Ilie Iulian Dragomir - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Daniel Gradinaru - presedintele Sectiei penale
Laura-Mihaela Ivanovici - presedintele Sectiei I civila
Eugenia Voicheci - presedintele Sectiei a II-a civila
Corina Alina Corbu - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Marius Dan Foitos - judecator la Sectia penala
Dan Andrei Enescu - judecator la Sectia penala
Oana Burnel - judecator la Sectia penala
Simona Elena Cirnaru - judecator la Sectia penala
Lucia Tatiana Rog - judecator la Sectia penala
Francisca Maria Vasile - judecator la Sectia penala
Silvia Cerbu - judecator la Sectia penala
Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala
Sandel Lucian Macavei - judecator la Sectia penala
Stefan Pistol - judecator la Sectia penala
Rodica Aida Popa - judecator la Sectia penala
Andrei Claudiu Rus - judecator la Sectia penala
Valentin Horia Selaru - judecator la Sectia penala
Ioana Alina Ilie - judecator la Sectia penala
Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila
Carmen Elena Popoiag - judecator la Sectia I civila
Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila
Roxana Popa - judecator la Sectia a II-a civila
Luiza Maria Paun - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Marius Ionel Ionescu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Minuta Inaltei Curti:

“Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, in interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala, stabileste ca:

  In ipoteza in care instanta a admis cererea inculpatului de judecare in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii, iar cauza a fost judecata potrivit acestei proceduri, nu este posibila pronuntarea unei hotarari de achitare intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a si lit. c) din Codul de procedura penala.
  Obligatorie, conform dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

“Chiar daca acuzatul recunoaste integral si neconditionat faptele retinute in sarcina sa, instantei ii este interzis sa incuviinteze cererea acestuia de urmare a procedurii abreviate in situatia in care constata ca probele stranse in cursul urmaririi penale, in baza carora inculpatul a solicitat sa fie judecat, nu sunt satisfacatoare, indestulatoare, lamuritoare pentru clarificarea tuturor aspectelor necesare pentru rezolvarea corespunzatoare a cauzei, in acord cu principiul legalitatii si cel al aflarii adevarului, intr-o atare ipoteza revenindu-i obligatia de a parcurge procedura obisnuita si de a administra, la propunerea procurorului, a partilor, a persoanei vatamate sau din oficiu, toate dovezile necesare pentru justa solutionare a procesului.

Reprezentand elementul central al oricarei proceduri judiciare penale, probele furnizeaza elementele de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor indispensabile pentru corecta rezolvare a conflictului de drept penal, astfel incat administrarea lor potrivit dreptului comun, in conditii de oralitate si contradictorialitate, in situatia in care instanta constata insuficienta celor stranse in cursul anchetei penale, constituie o garantie fundamentala a respectarii dreptului la un proces echitabil, precum si a principiului aflarii adevarului in cauza dedusa judecatii, astfel incat orice acuzat care a comis o infractiune sa fie pedepsit potrivit legii si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, indiferent daca, din diverse motive, a recunoscut invinuirea formulata impotriva sa.

Ca atare, obligatia instantei de a respinge solicitarea de urmare a procedurii simplificate de judecata in cazul in care nu este indeplinita conditia de admisibilitate prevazuta de art. 349 alin. (2) teza a III-a din Codul de procedura penala, chiar daca inculpatul a acceptat integral si neconditionat faptele retinute in sarcina sa, are menirea de a asigura tocmai lamurirea, prin administrarea de probe, a tuturor aspectelor ce privesc cauza dedusa judecatii, astfel incat sa se stabileasca dincolo de orice indoiala rezonabila ca persoana trimisa in judecata a savarsit infractiunea ce i-a fost imputata sau, dimpotriva, sa se constate ca dovezile stranse pe parcursul procesului nu confirma ori nu demonstreaza cu certitudine ca aceasta este autorul faptei ce formeaza obiectul acuzatiei penale, caz in care devin incidente dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala.

 Daca insa cererea de judecare in procedura recunoasterii invinuirii este incuviintata, considerandu-se astfel ca sunt indeplinite toate cerintele de admisibilitate prevazute de art. 349 alin. (2) si art. 374 alin. (4) din Codul de procedura penala, inclusiv recunoasterea integrala si neconditionata a faptelor (atat sub aspectul elementelor de natura obiectiva, cat si al celor de factura subiectiva) si caracterul indestulator al probelor administrate in cursul urmaririi penale pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, instanta, la finalul cercetarii judecatoresti realizate potrivit art. 377 alin. (1)-(4) din acelasi cod, nu va putea pronunta o hotarare de achitare intemeiata pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, din moment ce inculpatul a acceptat fara rezerve comiterea actelor de conduita ce i-au fost imputate, iar organul judiciar, dispunand parcurgerea judecatii prescurtate, a apreciat, implicit, ca exista probe suficiente ca persoana care a recunoscut in totalitate faptele este autorul acestora.

 In situatia in care, in pofida atitudinii inculpatului de asumare integrala si neconditionata a invinuirii, se apreciaza ca mijloacele de proba din faza anchetei penale nu ofera informatii satisfacatoare, indestulatoare, pentru corecta solutionare a conflictului de drept penal si aflarea adevarului in speta, existand dubii/indoieli ca acesta ar fi autorul faptelor, instanta, asa cum s-a aratat si anterior, are obligatia legala de a respinge cererea de judecata in procedura abreviata si de a aplica dispozitiile privind procedura de drept comun sau, dupa caz, de a repune cauza pe rol si a efectua cercetarea judecatoreasca, in conditiile art. 395 alin. (2) din Codul de procedura penala, in situatia in care, anterior, incuviintase solicitarea de aplicare a prevederilor art. 374 alin. (4) din acelasi cod, urmand ca, in final, raportat la probele administrate cu respectarea principiilor contradictorialitatii si oralitatii, sa dispuna fie achitarea, in baza art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, fie una dintre celelalte solutii reglementate de art. 396 din acelasi cod, iar, in caz de condamnare, aplicarea unei pedepse in limitele prevazute de alin. (10) al textului de lege mentionat, daca situatia de fapt retinuta este aceeasi cu cea recunoscuta de catre inculpat.

 Intre procedura in cazul recunoasterii invinuirii si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala exista o incompatibilitate evidenta, ce rezulta chiar din modul de edictare a normelor ce reglementeaza aceasta institutie si, respectiv, cazul de impiedicare a exercitarii in continuare a actiunii penale indicat, deoarece, in privinta celui din urma, textul de lege stipuleaza ca este incident atunci cand 'nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea', in timp ce procedura abreviata poate fi urmata numai daca, printre altele, inculpatul 'recunoaste in totalitate faptele retinute in sarcina sa', iar 'instanta apreciaza ca probele sunt suficiente pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei', cu alte cuvinte, in ipoteza in care exista probe ca persoana care a recunoscut in totalitate faptele este autorul acestora, iar probele au caracter suficient.

 Intr-adevar, asa cum s-a aratat in dezvoltarile anterioare, din interpretarea dispozitiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedura penala rezulta ca noua codificare procesual penala nu exclude de plano pronuntarea de catre instanta a unei hotarari de achitare in cazul in care judecata s-a efectuat in procedura simplificata a recunoasterii invinuirii, insa cazurile in care aceasta se poate dispune sunt limitate chiar de conditiile de admisibilitate ale cererii de parcurgere a unei atare proceduri (cu referire, in special, la recunoasterea in totalitate a faptelor si aprecierea caracterului suficient al probelor pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei), asa incat, daca se considera ca acestea sunt indeplinite si se face aplicarea art. 375 alin. (2) din Codul de procedura penala, o eventuala solutie de achitare nu va putea depinde de evaluarea pe fond a probatoriului administrat (altfel decat prin prisma suficientei probelor in stabilirea existentei faptei si a vinovatiei inculpatului in comiterea ei), ci exclusiv de interventia unor cauze evidente care impiedica exercitarea, in continuare, a actiunii penale, cum ar fi, spre exemplu, intrarea in vigoare a unei legi de dezincriminare, declararea neconstitutionalitatii normei de incriminare si neinterventia legiuitorului in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, absenta discernamantului in comiterea faptei, lipsa calitatii speciale prevazute de lege pentru subiectul activ al infractiunii etc. (in acelasi sens, Mihail Udroiu si colaboratorii, 'Codul de procedura penala', Comentariu pe articole, editia a 2-a, Editura C.H. Beck, 2017, pag. 1539)”.
>>Decizia Inaltei Curti