PRETENTII. TRIMITERE CU REJUDECARE – ICCJ, decizia nr. 900/24.03.2015: „Instanta de apel nu a facut o analiza judicioasa si coroborata a intregului material probator... In decizia pronuntata nu se regasesc, sub nici o forma, considerentele pentru care au fost inlaturate toate apararile recurentilor cu privire la persoanele vatamate corporal sau cei vatamati grav, unii dintre ei ramanand cu infirmitati pentru tot restul vietii”. Art. 304 pct. 7 CPC

Prin decizia nr. 900/24.03.2015 pronuntata in dosarul nr. 7196/114/2011** avand ca obiect „pretentii”, Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Sectia a II-a civila a admis recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 369/22.10.2014 a Curtii de Apel Ploiesti-Sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a casat hotararea recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control judiciar a apreciat ca fiind fondata critica subsumata de recurenti motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 Cpc, retinand ca din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanta de apel nu a facut o analiza judicioasa si coroborata a intregului material probator administrat in cauza.

Obiectul dosarului: pretentii.

Solutia: "Admite recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 369 din 22 octombrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o caseaza si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante. Irevocabila".

>>Decizia nr. 900/24.03.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitiei-Sectia a II-a civila, in dosarul nr. 7196/114/2011**

Extras din decizie:

"Analizand criticile aduse deciziei atacate in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte constata ca acestea sunt fondate, urmand ca recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. sa fie admis, pentru urmatoarele considerente:

Inalta Curte apreciaza ca fiind fondata critica subsumata de recurenti motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., retinand ca din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanta de apel, formandu-si convingerea in sensul solutiei pronuntate, nu a facut o analiza judicioasa si coroborata a intregului material probator administrat in cauza.

In speta, Inalta Curte, verificand considerentele hotararii atacate, constata ca aceasta era datoare sa procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar daca si-a insusit sau nu concluziile si motivele instantei a carei hotarare este atacata, fiind obligata sa verifice ori sa dea o apreciere proprie materialului probator.

In acest sens, se constata faptul ca in decizia pronuntata nu se regasesc, sub nici o forma, considerentele pentru care au fost inlaturate toate apararile recurentilor cu privire la persoanele vatamate corporal sau cei vatamati grav, unii dintre ei ramanand cu infirmitati pentru tot restul vietii.

Sub acest aspect, Inalta Curte constata ca instanta de apel nu a avut in vedere probele din dosar, declaratiile martorilor, expertizele efectuate in cauza pentru fiecare reclamant, respectiv intervenient, precum si actele medicale depuse de catre acestia.

In acest context, se constata ca motivarea instantei de apel este una extrem de lacunara, aceasta limitandu-se la a face aprecieri abstracte fara niciun examen concret cu privire la criteriile de raportare continute de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Astfel, considerentele instantei de apel au caracter general si nu reprezinta un raspuns punctual la motivele de apel, nefiind evaluata situatia particulara a fiecarei parti, intrucat cauza nu presupune un examen global, ci analiza situatiei personale a tuturor partilor, a valorilor lezate, a consecintelor, gravitatii si duratei, a modului in care se repercuteaza in viata personala, sociala, profesionala, medicala a tuturor dintre acestea, a nevoilor de adaptare si a eforturilor pe care acestea le fac pentru viata lor, a posibilitatilor efective de vindecare si recuperare.

In aceasta situatie, Inalta Curte apreciaza ca nu s-au analizat toate argumentele partilor, instanta de apel considerand caracterul just al sumelor acordate, fara a detalia modul in care a raportat aceste reparatii la anumite criterii doctrinare sau jurisprudentiale, sens in care se constata ca lipseste silogismul judiciar care da consistenta hotararii, aspect ce echivaleaza cu o neanalizare efectiva a cauzei.

Subsumat motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentii au sustinut ca instanta de apel a facut referire la aplicarea dispozitiilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ce cuprind criterii orientative, fara insa a indica temeiurile de drept la care s-a raportat.

Potrivit dispozitiilor art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, ce dispun ca in caz de vatamare corporala, de deces, daunele morale se acorda in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania, se constata ca instanta de apel nu a aratat temeiul legal avut in vedere pentru evaluarea prejudiciului, aceasta nefacand o evaluare proprie si corecta a prejudiciului moral suferit de recurenti.

In considerentele hotararii recurate se face referire la judecata in echitate, iar aceasta ar fi trebuit privita prin prisma consecintelor accidentului pentru persoanele vatamate.

Din analiza deciziei atacate reiese foarte clar ca aceasta nu cuprinde argumente clare si fara echivoc referitoare la decizia de respingere a apelului, aceasta rezumandu-se la a enunta criteriile ce ar trebui avute in vedere raportat la legislatie, doctrina si practica judiciara, fara insa a motiva explicit in ce mod a inteles sa faca aplicarea acestor criterii retinute.

Repararea daunelor morale este si trebuie sa fie inteleasa intr-un sens mai larg, nu atat ca o compensare materiala, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de masuri nepatrimoniale si patrimoniale, al caror scop este acela ca, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare, pentru suferintele indurate.

Aceasta despagubire trebuie sa fie totusi efectiva si rezonabila, compensarea prejudiciului neefectuandu-se prin faptul obligarii la plata in sine, ci prin chiar suma de bani acordata, care trebuie sa aiba o capacitate de a diminua intrucatva suferintele sau frustrarile traite de victime.

In acest context, se retine ca in pronuntarea hotararii recurate Curtea de Apel Ploiesti a facut referire la judecata in echitate, instanta de apel enuntand o serie de principii fara a face o evaluare efectiva a prejudiciului suferit de catre parti.

In acest sens se constata, din considerentele deciziei atacate, ca aceasta nu cuprinde argumentele referitoare la decizia de respingere a apelului, Curtea de Apel Ploiesti rezumandu-se la a enunta criteriile care ar fi trebuit avute in vedere raportat la legislatie, doctrina si practica judiciara, fara insa a reda explicit modul in care a inteles sa faca aplicarea acestor criterii retinute.

Motivarea hotararii judecatoresti justifica echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul partilor de a fi convinse ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de acestea si, pe de alta parte, prin dreptul partilor de a cunoaste oportunitatea promovarii caii de atac.

Astfel, hotararea atacata, pronuntata in apel, cale de atac devolutiva, cuprinde lapidar argumentele care au format convingerea instantei in sensul solutiei pronuntate, rezultand fara echivoc ca, in speta, situatia de fapt dedusa judecatii nu a fost pe deplin stabilita, hotararea fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., care consacra chiar caracterul devolutiv al caii de atac.

Asa fiind, se constata ca, instanta de apel nu a administrat probatoriile necesare stabilirii situatiei de fapt reale si aflarii adevarului in cauza in raport de normele legale incidente, atragand astfel incidenta motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ., astfel incat pentru toate argumentele ce preced, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (2), alin. (3) si alin. (5) C. proc. civ., Inalta Curte urmeaza sa admita recursul declarat de reclamantii A.E., A.G., B.A., B.T., B.R., D.P.I., M.R., P.A. si de intervenientii in nume propriu A.N. si A.V. impotriva deciziei civile nr. 369 din 22 octombrie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, pe care o va casa si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, care, cu ocazia rejudecarii urmeaza a se preocupa de remedierea deficientelor aratate cu respectarea dispozitiilor legale mentionate".

sursa: scj.ro