Presedintele Iohannis a returnat modificarile la Legea 304/2004 privind organizarea judiciara (Cererea)

Data: 15 June 2018, 16:24 | autor: L.J. | 0 comentarii | 1016 afisari

Presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, a trimis vineri, 15 iunie 2018, Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

In cererea de reexaminare se arata ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara vizeaza interventii legislative de substanta ale unuia dintre cele mai importante acte normative ce reglementeaza activitatea autoritatii judecatoresti: “Prin continutul lor normativ, unele dintre aceste dispozitii sunt neclare, lipsite de coerenta si previzibilitate, putand afecta exigentele constitutionale si standardele europene si internationale in materie de independenta si buna functionare a sistemului judiciar, motiv pentru care se impune reexaminarea acestora de catre Parlament”.


Textul integral al Cererii de reexaminare asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

Domnului Nicolae - Liviu Dragnea

Presedintele Camerei Deputatilor

In temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constitutia Romaniei, republicata,

formulez urmatoarea

CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara vizeaza interventii legislative de substanta ale unuia dintre cele mai importante acte normative ce reglementeaza activitatea autoritatii judecatoresti. Prin continutul lor normativ, unele dintre aceste dispozitii sunt neclare, lipsite de coerenta si previzibilitate, putand afecta exigentele constitutionale si standardele europene si internationale in materie de independenta si buna functionare a sistemului judiciar, motiv pentru care se impune reexaminarea acestora de catre Parlament.

1. Art. I pct. 3 din legea transmisa la promulgare introduce un nou alineat, alin. (3) la articolul 7 din Legea nr. 304/2004, cu urmatorul cuprins: '(3) Configuratia salii de judecata trebuie sa reflecte principiul egalitatii de arme in ceea ce priveste asezarea judecatorului, procurorilor si avocatilor.'

In primul rand, dispozitia nou introdusa este una neclara si lipsita de previzibilitate, contrar cerintelor constitutionale de calitate a legii. Din formularea textului, nu este clar in ce masura pozitia fizica a partilor in sala de judecata afecteaza principiul egalitatii de arme, iar prin formularea generala, nu se deduce cu exactitate care este continutul sintagmei 'configuratia salii de judecata' si ce presupune o reconfigurare a salilor de judecata folosite in prezent de instantele din Romania astfel incat acestea sa respecte principiul egalitatii de arme.

Principiul egalitatii de arme este o componenta a dreptului la un proces echitabil consacrat prin art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar acesta nu se refera la pozitiile fizice pe care judecatorii, procurorii, avocatii, partile si ceilalti participanti la procedurile judiciare le ocupa in salile de judecata, ci la justul echilibru procedural intre parti, care trebuie sa existe atat in procesele civile, cat si in cele penale.

Acest lucru a fost retinut si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. In decizia pronuntata in cauza Trailescu c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca locul ocupat de procuror in sala de judecata nu incalca prevederile art. 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. in aceasta decizie, Curtea a reamintit ca impartialitatea in sensul art. 6 par. 1 din Conventie se defineste prin absenta prejudecatilor ori a parerilor preconcepute. Existenta acestora se analizeaza printr-un dublu demers: primul dintre acestea consta in incercarea de a determina care a fost convingerea interioara a judecatorului cauzei ori interesul sau personal in cauza respectiva; cel de-al doilea demers consta in luarea masurilor necesare asigurarii garantiilor pentru excluderea oricarui dubiu legitim asupra impartialitatii instantei. In consecinta, Curtea a statuat faptul ca 'situatia expusa referitoare la locul procurorului in sala de judecata nu este suficienta prin ea insasi pentru a pune in discutie principiul egalitatii armelor ori lipsa de impartialitate si independenta a judecatorului', in masura in care, chiar daca reprezentantul Ministerului Public avea o pozitie fizica privilegiata in sala de judecata, acest lucru nu plasa acuzatul intr-o situatie concreta dezavantajoasa pentru apararea intereselor sale.

In consecinta, apreciem ca formularea art. 7 alin. (3) este neclara si imprecisa, neputandu-se deduce in ce masura asezarea participantilor la proces in sala de judecata influenteaza posibilitatea partilor de a-si prezenta cauza sau probele si nici configuratia potrivita care ar asigura respectarea principiului egalitatii de arme, contrar exigentelor constitutionale de calitate a legii.

In al doilea rand, jurisprudenta CEDO se refera strict la parti, nu si la avocatii acestora. Dupa cum putem observa, textul art. 7 alin. (3) din legea transmisa la promulgare se refera la 'asezarea judecatorului, procurorilor si avocatilor', neexistand nicio trimitere la asezarea partilor. Astfel, reglementarea acorda drepturi suplimentare persoanelor asistate de avocati fata de cele care nu beneficiaza de aceasta asistenta, realizandu-se un regim juridic diferentiat pentru partile din proces.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat ca 'principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite' (Decizia nr.1/1994). De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, 'situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational' (Decizia nr. 573/2011).

Fata de jurisprudenta constitutionala mentionata, consideram ca aceste dispozitii introduc o discriminare intrucat, in lipsa unui criteriu obiectiv si rational, se instituie un tratament juridic diferit dupa cum partile sunt sau nu asistate/reprezentate de avocat.

2. La art. I pct. 4 din legea transmisa la promulgare, in urma punerii in acord a dispozitiilor legii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 33/2018, forma adoptata pentru art. 9 din Legea nr. 304/2004 este urmatoarea: 'Hotararile Sectiei pentru judecatori, respectiv ale Sectiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, in orice alte situatii decat cele prevazute la art. 134 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, in care Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, pot fi atacate la sectia de contencios administrativ a Curtii de apel competente, conform dreptului comun'.

Cu privire la modul in care Parlamentul a pus de acord legea de modificare a Legii nr. 304/2004 cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 33/2018, in Decizia nr. 250/2018 Curtea mentioneaza ca 'in indeplinirea atributiilor stabilite prin legea organica de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei, Sectiile pentru judecatori si procurori pronunta si hotarari cu caracter administrativ. Cu privire la aceste hotarari, legea supusa controlului de constitutionalitate vine si complineste vidul legislativ, statuand expres ca ele pot fi atacate la sectia de contencios administrativ a Curtii de apel competente', legea stabilind caracterul administrativ al acestor hotarari.

Cu toate acestea, textul de la art. I pct. 4 din lege este in contradictie cu art. I pct. 5 din legea de modificare si completare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii aflata in procedura legislativa, prin care se introduce alin. (9) la art. 7 din Legea nr. 317/2004, 'Hotararea sectiei corespunzatoare a CSM prevazuta la alin. 8, poate fi contestata de catre persoanele prevazute la alin. 7, la Sectia I civila a iCCJ. Contestatia se solutioneaza in termen de 7 zile de la inregistrare, cu citarea partilor. intampinarea nu este obligatorie, iar dispozitiile art. 200 si 201 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile ulterioare, nu sunt aplicabile. Hotararea pronuntata este definitiva'.

Chiar daca textul art. I pct. 5 din legea de modificare si completare a Legii nr. 317/2004 nu este inca un text in vigoare, raspunzand unor critici similare de neconstitutionalitate, Curtea a statuat chiar recent, prin Decizia nr. 250/2018 ca trimiterea la o norma care nu este aflata in vigoare 'a fost generata de faptul ca procedura de modificare a celor doua legi a fost declansata simultan', iar obiectul Comisiei speciale care a analizat aceste legi a fost cel de a sistematiza si 'trata in mod unitar solutiile legislative in domeniul dat in competenta'. In aceasta situatie, trimiterile nu se limiteaza la dispozitii aflate in vigoare, fiind evitata situatia ca in etapa ulterioara a publicarii si intrarii in vigoare a legii sa se opereze o noua modificare a acesteia pentru inlaturarea paralelismelor, necorelarilor sau erorilor din cuprinsul sau. Curtea a apreciat astfel ca legiuitorul a dat expresie 'principiului legalitatii, in componenta sa privind claritatea si previzibilitatea normei'.

Asadar, necorelarea art. I pct. 4 din legea transmisa la promulgare cu dispozitiile art. I pct. 5 din Legea de modificare si completare a Legii nr. 317/2004 genereaza o confuzie privind modul de aplicare a normei, fiind stabilite doua reguli diferite cu privire la instanta competenta de a judeca contestatia asupra unor hotarari ale sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, altele decat cele in materie disciplinara, contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa privind claritatea, precizia si predictibilitatea normei.

3. Art. I pct. 5 introduce un nou alineat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, respectiv alin. (3), cu urmatorul cuprins: 'Hotararile judecatoresti trebuie redactate in termen de cel mult 30 de zile de la data pronuntarii. In cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu cate 30 de zile, de cel mult doua ori'.

In Decizia nr. 33/2018, par. 107-108, Curtea Constitutionala a retinut ca sintagma ; cazuri temeinic motivate; nu este una imprevizibila, iar prelungirea termenului de redactare cu cel mult 60 de zile nu este de natura sa afecteze solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, 'identificarea si constatarea cazurilor temeinic motivate urmand a fi efectuate, de la caz la caz, de persoana competenta, potrivit legii, sa verifice respectarea obligatiei legale de redactare in termenul de 30 de zile de la pronuntarea hotararii judecatoresti”'.

Cu toate acestea, atat Codul de procedura penala (art. 406 alin. 1), cat si Codul de procedura civila (art. 426 alin. 5) precizeaza ca hotararea se redacteaza in cel mult 30 de zile de la pronuntare. Data fiind existenta acestor prevederi, apreciem necesara corelarea lor pentru respectarea normelor de tehnica legislativa referitoare la paralelismele legislative si cerintelor constitutionale de calitate a legii.

De asemenea, stabilirea unui termen maximal de 90 de zile in care hotararile judecatoresti pot fi redactate nu tine cont de criterii obiective precum complexitatea deosebita a unor cauze sau volumul de activitate al instantei. Astfel, se creeaza riscul ca in cazurile temeinic motivate, judecatorii sa nu fie in masura sa redacteze aceste hotarari in termenul prevazut de lege, consecinta directa fiind reducerea calitatii motivarilor.

4. Art. I pct. 8 din legea transmisa la promulgare prevede la 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 ca: 'Hotararea de respingere a cererii de inaintare a exceptiei de neconstitutionalitate, pronuntate de ultima instanta, este supusa caii de atac a recursului'.

Prin Decizia nr. 321/2017, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale sunt constitutionale 'in masura in care nu exclud posibilitatea formularii recursului impotriva hotararii judecatoresti de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale pronuntate de ultima instanta in ierarhia instantelor judecatoresti'.

Cu toate acestea, sintagma 'ultima instanta' folosita de legiuitor nu este una previzibila, nefiind clar si precis care este obiectul reglementarii, si anume daca ea se refera la ultima instanta aflata in ierarhia instantelor judecatoresti, asa cum a precizat Curtea Constitutionala in decizia invocata, sau la instanta care pronunta o decizie definitiva intr-un anume caz. De asemenea, sintagma 'se respinge cererea de inaintare a exceptiei' este diferita de termenii consacrati de Legea nr. 47/1992.

5. Art. I pct. 11 din legea transmisa la promulgare stabileste ca atat propunerile privind judecatorii care fac parte din comisiile de concurs pentru promovarea in functia de judecator la inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si propunerile privind numirea, promovarea, transferul, suspendarea si incetarea din functie a magistratilor-asistenti se inainteaza Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.) si nu Plenului acestuia.

Art. 125 alin. (2) din Constitutie stabileste ca 'Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.' Asadar, legiuitorul constituant a prevazut competenta C.S.M. in componenta sa plenara, doar conditiile fiind cele stabilite prin legea sa organica. Sintagma 'in conditiile legii' presupune faptul ca Legea fundamentala lasa posibilitatea legiuitorului organic sa detalieze procedurile in vederea realizarii acestor atributii, nu sa transfere insesi atributiile privind cariera magistratilor din competenta C.S.M. ca organism colegial in competenta sectiilor C.S.M.

Conform art. 134 alin. (2) din Constitutie, cu exceptia atributiei referitoare la indeplinirea rolului de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor care se realizeaza prin sectiile sale, C.S.M. actioneaza ca un intreg, respectiv in Plenul sau de 19 membri, in ceea ce priveste adoptarea hotararilor in general, atat pentru propunerea catre Presedintele Romaniei a numirii in functie a judecatorilor si procurorilor, cu exceptia celor stagiari, cat si pentru alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei. Este de mentionat faptul ca dispozitiile referitoare la componenta Plenului C.S.M. care nu cuprinde doar membri alesi din randul magistratilor, ci si membri de drept sau reprezentanti ai societatii civile sunt de natura sa intareasca acest argument, componenta Plenului C.S.M. fiind o garantie in plus pentru exercitarea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii in realizarea misiunii sale de garant al independentei justitiei.

Norma criticata mentioneaza ca destinatar al propunerilor Colegiului de Conducere al inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia pentru judecatori in ambele cazuri mai sus enuntate, contrar rolului constitutional al C.S.M. prevazut de art. 133 alin. (1) din Constitutie.

Or, prin lege organica nu se pot modifica rolul si atributiile stabilite de Constitutie pentru C.S.M. ca organism colegial, respectiv pentru sectiile sale, ca structuri cu atributii in domeniul raspunderii disciplinare. Cel mult, se pot stabili doar pentru C.S.M. ca organism colegial alte atributii pentru realizarea rolului de garant al independentei justitiei. Rearanjarea rolurilor si atributiilor intre Plenul C.S.M. si Sectiile C.S.M. conduce la afectarea rolului constitutional al C.S.M. si la depasirea atributiilor constitutionale specifice Sectiilor, contrar art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1), precum si art. 134 alin. (2) si (4) din Constitutie.

6. La art. I pct. 13 din legea transmisa la promulgare se modifica art. 301 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, in sensul ca: 'Raportul intocmit cu ocazia verificarilor va fi facut public, prin afisare pe site-ul oficial al inaltei Curti de Casatie si Justitie.'

Dispozitia introdusa obliga la publicarea unui astfel de raport in mod integral, fara a face o distinctie intre categoriile de informatii continute de acest raport. Din coroborarea dispozitiilor art. 92 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a inaltei Curti de Casatie si Justitie, ale art. 8 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii si ale art. 301 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara rezulta ca aceste verificari vizeaza chiar modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala.

Publicarea in mod automat a informatiilor din respectivele procese-verbale califica, de fapt, respectivele informatii (constatarile, masurile si autoritatile sau institutiile sesizate) drept informatii de interes public. Cu toate acestea, informatiile respective vizeaza proceduri judiciare aflate in curs sau finalizate.

In Decizia nr. 45/2018, Curtea Constitutionala a retinut ca o calificare 'tale quale drept informatii de interes public a informatiilor care privesc procedurile judiciare, cu exceptia celor pentru care Codul de procedura penala prevede caracterul nepublic, incalca art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 26 alin. (1) din Constitutie referitor la obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata'. Mai mult, art. 12 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatii excepteaza de la liberul acces la informatii de interes public 'informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare'.

Conform Titlului IV, Capitolul IV al Codului de procedura penala, supravegherea tehnica reprezinta o metoda speciala de supraveghere sau cercetare dispusa in baza unei proceduri reglementate de lege, in cursul urmaririi penale, iar inregistrarile rezultate pot constitui mijloace de proba. Asadar, informatiile care vizeaza punerea in aplicare a acestor masuri si constatarile verificarii acestui lucru fac parte tot din categoria informatiilor privind procedura derulata in timpul anchetei penale, motiv pentru care acestea sunt exceptate de la regimul informatiilor de interes public.

Asa cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 45/2018, conferirea regimului de informatii de interes public procedurilor judiciare, 'fragilizeaza regimul de protectie acordat atat informatiilor/datelor clasificate/private, cat si unor categorii de persoane, drept care incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. 3 privind statul de drept, art. 26 alin. 1 referitor la obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata'.

In plus, contradictia dintre aceasta prevedere si cea a art. 12 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 544/2001 genereaza o confuzie in aplicarea dispozitiilor, contrar exigentelor art. 1 alin. (5) din Constitutie.

7. Art. I pct. 14 din lege modifica lit. b) a alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 304/2004 in sensul ca introduce completuri de doi judecatori pentru judecarea contestatiilor impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel. In Decizia nr. 33/2018, par. 117, Curtea Constitutionala a retinut ca 'optiunea legiuitorului cu privire la aceste aspecte nu constituie o problema de constitutionalitate, care sa poata fi cenzurata pe calea controlului efectuat de Curte'. Introducerea acestei modificari are un impact direct asupra bunei functionari a instantelor si a gradului de incarcare a acestora. Instituirea unor completuri de doi judecatori la solutionarea contestatiilor impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel presupune o reducere importanta a timpului alocat judecatorilor pentru motivarea hotararilor, in conditiile in care numarul de judecatori de la aceste instante ramane acelasi, ceea ce indirect afecteaza solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

In plus, in lipsa unui studiu de impact privind efectul unei astfel de prevederi asupra resurselor umane ale instantelor si asupra solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil si mai ales asupra gradului de incarcare al instantelor, apreciem ca solutia legislativa trebuie reanalizata dat fiind si riscul de blocaj la care sunt supuse instantele judecatoresti prin instituirea acestei prevederi.

8. Art. I pct. 21 modifica alin. (1) al art. 41 din Legea nr. 304/2004 in sensul ca transfera competenta de infiintare a sectiilor curtilor de apel si ale instantelor din circumscriptia acestora de la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la Sectia pentru judecatori a acestuia.

Aceasta masura este una de ordin organizatoric, care vizeaza buna functionare a justitiei si garantarea independentei sistemului judiciar, referindu-se la componenta institutionala a independentei justitiei, in sensul existentei unor conditii de munca adecvate si a unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv.

Asa cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 33/2018, din coroborarea normelor constitutionale rezulta ca independenta justitiei, principiu fundamental consacrat de Constitutie, care, potrivit art. 152 alin. (1), 'constituie una dintre limitele materiale ale revizuirii Legii fundamentale, are doua componente: componenta institutionala, care se refera la autoritatea care infaptuieste justitia - instanta judecatoreasca si componenta individuala, care se refera la persoana care este investita cu puterea de a spune dreptul, jurisdictio, respectiv judecatorul. Ambele componente implica existenta unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri in activitatea de judecata, faptul ca niciun alt organ decat instantele nu poate decide asupra competentelor lor specifice prevazute prin lege, existenta unei proceduri prevazute de lege referitoare la caile de atac ale hotararilor judecatoresti, existenta unor fonduri banesti suficiente pentru desfasurarea si administrarea activitatii de judecata, procedura de numire si promovare in functie a magistratilor si, eventual, perioada pentru care sunt numiti, conditii de munca adecvate, existenta unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv si pentru a permite finalizarea proceselor intr-un termen rezonabil, remunerare proportionala cu natura activitatii, repartizarea impartiala a dosarelor, posibilitatea de a forma asociatii ce au ca principal obiect protejarea independentei si a intereselor magistratilor etc. (Decizia nr. 873 /2010).

Astfel, infiintarea de sectii ale curtilor de apel si ale instantelor din circumscriptia acestora sunt masuri care vizeaza componenta institutionala a independentei justitiei, asa cum aceasta a fost dezvoltata in jurisprudenta Curtii Constitutionale. Transferul acestei atributii de la Plenul C.S.M. la Sectia pentru judecatori a acestuia este de natura sa contravina chiar rolului dat de legiuitorul constituant Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independentei justitiei. O astfel de operatiune poate fi contrara si art. 134 alin. (2) si (4) cu privire la rolul constitutional al sectiilor C.S.M. si la faptul ca numai C.S.M., in ansamblul sau poate indeplini si alte atributii prevazute de lege.

9. Art. I pct. 25 si 26 din legea transmisa la promulgare instituie si posibilitatea Sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii de a convoca adunarile generale ale instantei, respectiv de a solicita puncte de vedere adunarilor generale ale judecatorilor. Conform argumentelor mai sus prezentate, instituirea altor atributii Sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii fata de cele strict prevazute de art. 134 alin. (2) din Constitutie este de natura sa incalce rolul C.S.M. prevazut de art. 133 alin. (1) si atributiile acestuia, in componenta sa plenara.

In plus, aceste modificari fac dificila aplicarea dispozitiilor legale. Astfel, instituirea competentei Sectiei pentru judecatori de a convoca adunarile generale ale judecatorilor, in timp ce competenta Plenului C.S.M. este mentinuta prin lege nu face altceva decat sa diminueze rolul Plenului C.S.M. si sa creeze confuzie in aplicarea acestei norme. in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca 'de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia 447/2013). Asadar, aceasta dublare de competenta afecteaza claritatea normei in dimensiunea sa referitoare la calitatea legii.

Totodata, formularea punctelor de vedere de catre adunarile judecatorilor la solicitarea C.S.M. 'sau, dupa caz, a sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii' ar permite, spre exemplu, Sectiei pentru procurori sa solicite puncte de vedere adunarilor generale ale judecatorilor, acestea din urma fiind obligate sa dea curs solicitarilor, conform dispozitiilor legale. Modul in care norma este formulata poate conduce la depasirea rolului constitutional al Sectiilor C.S.M., asa cum acesta este prevazut de art. 134 alin. (2) si (4) din Constitutie.

10. Art. I pct. 27 din lege introduce un nou alineat la art. 53 din Legea nr. 304/2004, respectiv alin. (3), care prevede ca auditarea sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor pe complete de judecata se realizeaza sub conducerea Ministerului Justitiei si cu implicarea societatii civile si a organizatilor profesionale ale magistratilor. In prezent 'repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat'.

In Decizia nr. 33/2018, par. 121 – 123, Curtea Constitutionala a retinut ca 'auditarea sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor' se refera la verificarea sistemului informatizat in baza caruia se realizeaza repartizarea aleatorie a cauzelor pe complete de judecata.

Data fiind importanta domeniului reglementat si a faptului ca repartizarea aleatorie reprezinta una dintre garantiile legale ale impartialitatii justitiei, apreciem ca aceasta precizare trebuie sa se regaseasca in mod expres in textul legii pentru a conferi dispozitiilor un grad suficient de precizie si claritate. in plus, pentru asigurarea unei proceduri transparente si obiective, este necesara includerea in textul legii a unor minime elemente privind regulile de desfasurare a acestei proceduri si actul, respectiv emitentul actului infralegal prin care se detaliaza regulile de desfasurare a procedurii propriu-zise.

11. Art. I pct. 28 din lege modifica alin. (1) si alin. (11) ale art.54 din Legea nr. 304/2004. Prin trimiterea de la alin. (1) la alin. (11) al art. 23 din Legea nr. 303/2004, norma ce nu se regaseste in forma aflata in vigoare, ci numai in Legea de modificare a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, aflata in procedura legislativa, norma este neclara.

Recent, prin Decizia nr. 250/2018 Curtea Constitutionala a aratat ca trimiterea la o norma care nu este aflata in vigoare 'a fost generata de faptul ca procedura de modificare a celor doua legi a fost declansata simultan', iar obiectul Comisiei speciale care a analizat aceste legi a fost cel de a sistematiza si 'trata in mod unitar solutiile legislative in domeniul dat in competenta'. In aceasta situatie, trimiterile nu se limiteaza la dispozitii aflate in vigoare, fiind evitata situatia ca in etapa ulterioara a publicarii si intrarii in vigoare a legii sa se opereze o noua modificare a acesteia pentru inlaturarea paralelismelor, necorelarilor sau erorilor din cuprinsul sau.

Avand in vedere ca in data de 19.04.2018, Curtea Constitutionala a respins obiectia de neconstitutionalitate privind Legea de modificare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si a admis, in aceeasi zi, prin Decizia nr. 252/2018, obiectia de neconstitutionalitate care viza Legea de modificare si completare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, semnalam ca parcursul celor doua legi nu mai este unul simultan. in urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 252/2018, decizie de admitere a obiectiilor de neconstitutionalitate in privinta Legii de modificare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, aceasta a fost retrimisa Parlamentului pentru reluarea procedurii de punere in acord. In urma adoptarii ei de catre Parlament dupa punerea de acord, aceasta se afla in prezent in control al constitutionalitatii, ca urmare a sesizarilor formulate de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de un numar de 97 deputati.

Astfel, parcursul celor doua initiative legislative nu mai este unul simultan, motiv pentru care trimiterea realizata de Legea de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 la o dispozitie al carui orizont de intrare in vigoare este unul incert, incalca in mod evident principiul legalitatii consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, asa cum acesta a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Asadar, chiar daca procedura de modificare a celor doua legi a fost declansata simultan, numai publicarea lor in aceeasi zi si intrarea lor in vigoare concomitent ar putea fi varianta in care principiul legalitatii este respectat. Pentru evitarea intrarii in vigoare a unei legi ce contine referiri la o norma inexistenta este necesar ca legiuitorul sa realizeze modificarile ce se impun cu privire la art. I pct. 28 din legea transmisa la promulgare.

La art. 54 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 se introduc completurile de 2 judecatori pentru solutionarea contestatiilor impotriva hotararilor pronuntate in materie penala de judecatorii de drepturi si libertati si judecatorii de camera preliminara de la judecatorii si tribunale, cat si pentru contestatiile, dar si pentru contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate in timpul judecatii in materie penala, de judecatorii si tribunale, in prima instanta. in acelasi timp, la art. I pct. 30 se instituie regula generala conform careia apelurile si recursurile se judeca in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Asa cum s-a aratat si anterior cu privire la modificarile aduse prin art. I pct. 14 din legea transmisa la promulgare, efectul combinat al acestor dispozitii semnifica, in fapt, reducerea numarului completurilor de judecata si prelungirea termenelor de solutionare a cauzelor. Semnalam ca in lipsa unui studiu de impact, astfel de dispozitii pot conduce la crearea unui blocaj in functionarea sistemului de justitie, prin raportare la resursele umane existente si incarcatura actuala a instantelor.

12. Art. I pct. 35 transfera competenta de solutionare a contestatiilor referitoare la interventia procurorilor ierarhic superiori in activitatea procurorilor de caz de la Plenul C.S.M la Sectia pentru procurori a acestuia. in plus, se introduce posibilitatea infirmarii solutiilor date de catre procurorul ierarhic superior nu doar pentru nelegalitate, ci si pentru netemeinicie. Potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutie referitor la statutul procurorilor, 'Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justitiei'.

Potrivit art. 6 pct.2 din Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, adoptata la New York la 31 octombrie 2003, ratificata de Romania prin Legea nr.365/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.903 din 5 octombrie 2004 'Fiecare stat parte acorda organismului sau organismelor mentionate la paragraful 1 al prezentului articol independenta necesara, conform principiilor fundamentale ale sistemului sau juridic, pentru a permite exercitarea eficienta a functiilor lor la adapost de orice influenta nedorita.'

Prin transferarea competentei de solutionare a contestatiilor referitoare la interventia procurorilor ierarhic superiori in activitatea procurorilor de caz, de la Plenul C.S.M. (format nu doar din membri alesi ai corpului magistratilor, ci si din membri de drept sau din reprezentanti ai societatii civile) la Sectia pentru procurori a C.S.M. se diminueaza o garantie pentru functionarea independenta a procurorilor, altfel spus „pentru exercitarea functiilor lor la adapost de orice influenta nedorita”. in acest fel, se aduce atingere art. 11 alin. (1) din Constitutie prin care statul roman se obliga sa isi indeplineasca cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Totodata, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, ca o garantie a respectarii principiilor legalitatii si impartialitatii, Constitutia a consacrat si principiul unitatii de actiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic. 'Prin aplicarea principiului controlului ierarhic, se asigura indeplinirea de catre toti procurorii din sistemul Ministerului Public a functiei lor de reprezentare a intereselor intregii societati, altfel spus, exercitarea atributiilor de autoritate publica de catre acesta, fara discriminare si fara partinire. in virtutea acestui principiu, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, in care masurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce confera substantialitate principiului exercitarii ierarhice a controlului in cadrul acestei autoritati publice' (Decizia nr. 345/2006).

Posibilitatea prevazuta pentru procurori de a contesta la Consiliul Superior al Magistraturii o infirmare realizata de catre un procuror ierarhic superior reprezinta, de fapt, expresia principiilor statuate de art. 132 alin. (1) din Constitutie. Curtea a statuat in jurisprudenta sa, ca in forma actuala, 'principiul subordonarii ierarhice, specific Ministerului Public, nu contravine principiului constitutional al impartialitatii' in cazul in care procurorul participa la judecarea plangerilor formulate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor date de superiorul sau ierarhic (Decizia nr. 1273/2010).

Cu toate acestea, introducerea unui nou caz de infirmare a solutiei procurorului, cel al netemeiniciei, presupune o apreciere subiectiva asupra unor aspecte de oportunitate din partea procurorului ierarhic superior, realizata in lipsa unor criterii obiective. Daca in cazul evaluarii legalitatii solutiilor adoptate de procuror, procurorul ierarhic superior trebuie sa se raporteze de fiecare data la norme aflate in vigoare, in cazul in care procurorul ierarhic superior realizeaza o evaluare a temeiniciei unei masuri, modificarea adusa textului de lege nu instituie niciun criteriu obiectiv care ar putea ghida aceasta evaluare. Asa cum a retinut Curtea Constitutionala, principiul unitatii de actiune si subordonarea ierarhica reprezinta o garantie a respectarii celorlalte doua principii care guverneaza activitatea procurorilor, cel al legalitatii si al impartialitatii. (Decizia nr. 1.503/2010).

Potrivit art. 328 alin. (1) din Codul de procedura penala 'rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand a fost intocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior'. Un alt caz in care solutia dispusa de procuror poate fi verificata din punctul de vedere al netemeiniciei este solutia de renuntare la urmarirea penala, conform art. 318 alin. (10) din Codul de procedura penala. Or, modificarea a carei reexaminare se solicita are o formulare generica, facand referire la 'solutiile adoptate de procuror', ce implica o sfera mai larga a actelor procurorilor de caz si afecteaza o garantie a independentei acestora.

Distinct de aceste aspecte de neconstitutionalitate, in Raportul cu privire la Standardele Europene referitoare la sistemul judiciar adoptat de Comisia de la Venetia in anul 2010, la pct. 31 se arata ca in sistemul ierarhic al organizarii activitatii procurorilor, independenta acestora se traduce prin faptul ca in exercitarea atributiilor prevazute de lege, acestia nu trebuie sa obtina o aprobare a superiorului, nici o confirmare a acestuia. Lipsa unei interferente din partea procurorului ierarhic superior reprezinta o garantie pentru indeplinirea corespunzatoare a atributiilor prevazute de lege pentru procurorul de caz, asa cum si Comisia de la Venetia sustine in documentul anterior amintit. in pct. 32 din acelasi raport, Comisia de la Venetia arata ca 'lipsa oricarei interferente in activitatea procurorului pe toata durata procedurilor implica o absenta a oricarei presiuni externe, cat si a presiunilor venite chiar din interiorul Ministerului Public'. Se apreciaza ca astfel de garantii includ si aspectele privind managementul cauzelor sau procesul de luare a deciziilor. Prin urmare - pentru consolidarea independentei functionale a procurorilor si a progresului facut de Romania, prin prisma angajamentelor sale internationale cu privire la independenta justitiei - consideram ca principiul subordonarii ierarhice nu poate fi dezvoltat in contra spiritului legii si a intentiei legiuitorului constituant, prin stabilirea posibilitatii infirmarii solutiilor pentru motive de netemeinicie, fara a aduce atingere art. 132 alin. (1) si art. 131 alin. (1) referitor la statutul procurorilor si la rolul Ministerului Public.

Asadar, pentru consolidarea progresului facut de Romania in ceea ce priveste independenta justitiei, dar mai ales pentru a evita posibilitatea exercitarii unor influente politice asupra procurorilor, apreciem necesara renuntarea la aceasta solutie legislativa.

13. Art. I pct. 38 din legea transmisa la promulgare transfera competenta C.S.M. de a solicita ministrului justitiei exercitarea controlului asupra procurorilor, de la Plenul acestuia la Sectia pentru procurori. Asa cum am subliniat anterior, solicitarea de exercitare a controlului asupra procurorilor este strans legata de rolul de garant al independentei justitiei conferit organului colectiv al C.S.M.

In acelasi timp, prin acordarea posibilitatii ministrului justitiei, care este membru al Guvernului, numit si sustinut de un partid politic, de a da indrumari scrise cu privire la masurile ce trebuie luate 'pentru prevenirea si combaterea eficienta a criminalitatii' (art. 69 alin. 3 teza finala), dar in special prin punerea procurorilor sub controlul ministrul justitiei (69 alin. 1), fara a defini in niciun fel aceste atributii, se creeaza posibilitatea intervenirii in activitatea judiciara a procurorilor intr-o maniera care sa aduca atingere independentei functionale a acestora. Acest efect este unul sustinut si de introducerea posibilitatii ca solutiile procurorului de caz sa fie infirmate de catre procurorul ierarhic superior pentru netemeinicie.

Aceste dispozitii vin in contradictie cu dispozitiile art. 64 alin. (2) teza I din legea a carei reexaminare se solicita, ce prevad ca 'in solutiile dispuse, procurorul este independent, in conditiile prevazute de lege'. insa, 'conditiile prevazute de lege' nu pot sa anuleze aceasta independenta functionala a procurorului, fara ca in acest fel sa se aduca atingere prevederilor art. 131 alin. (1) si art. 132 alin. (1) din Constitutie.

In plus, in jurisprudenta sa recenta (Decizia nr. 358/2018, par. 92), Curtea a aratat ca 'activitatea judiciara pe care un procuror o desfasoara in concret, intr-o anumita cauza penala nu are legatura cu autoritatea ministrului justitiei, acestea fiind doua probleme distincte'. In aceeasi decizie, Curtea a retinut, prin raportare la standardele Comisiei de la Venetia ca 'aplicarea unei politici nu presupune in niciun caz existenta unor ordine precise date personal procurorilor intr-un anumit dosar. Fiecare dintre acestia isi mentine libertatea deciziei, dar in cadrul circularelor ministeriale care determina principalele orientari ale politicii judiciare a statelor'. De asemenea, in aceste considerente s-a aratat ca 'in aprecierea modului in care aceasta trebuie sa se aplice cazurilor individuale, fiecare procuror trebuie sa fie independent [Avizul Comisiei de la Venetia nr. 169/2001 privind legea de revizuire a Constitutiei Romaniei, adoptat la cea de-a 51-a sa reuniune plenara din 5-6 iulie 2002, paragraful 62]'.

Prin aceeasi decizie, Curtea a subliniat ca 'actele procurorului in situatii individuale/concrete ale activitatii sale judiciare nu sunt supuse niciunui control al ministrului justitiei, ci procurorului ierarhic superior sau instantei judecatoresti competente, dupa caz, tocmai pentru ca autoritatea ministrului justitiei nu vizeaza si se delimiteaza de aceasta ipoteza'.

Prin raportare la aceste considerente, in lumina recentei jurisprudente a Curtii Constitutionale si dat fiind faptul ca art. I pct. 38 din legea transmisa la promulgare nu detaliaza ce presupune 'exercitarea controlului' de catre ministrul justitiei si nici nu realizeaza distinctia intre indrumarile scrise date de ministrul justitiei si libertatea procurorilor de a aprecia modul in care respectivele indrumari 'pentru prevenirea si combaterea eficienta a criminalitatii' sunt aplicabile unui caz concret. Prin faptul ca norma in cauza confera o marja larga de apreciere a sferei actelor pe care le ministrul justitiei le poate dispune in exercitiul autoritatii sale, apreciem necesara reexaminarea textului in discutie, astfel incat sa se garanteze independenta procurorilor, precum si conformitatea cu cele statuate de Curtea Constitutionala.

14. Art. I pct. 40 din lege reglementeaza o crestere a vechimii necesare unui procuror sau judecator pentru a putea fi numit intr-o functie de procuror in cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT), de la 6 la 8 ani. in conditiile in care, conform modificarilor aduse Legii nr. 303/2004, magistratii vor putea sa se pensioneze chiar inainte de implinirea varstei de 60 ani, daca au o vechime de 20 de ani in magistratura, cresterea conditiilor de vechime pentru a ocupa o functie de procuror in cadrul DIICOT nu este o masura oportuna. Acest lucru va afecta in mod direct baza de selectie pentru aceasta structura specializata a Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cu consecinte asupra volumului de activitate aferent fiecarui procuror. Aceleasi argumente sunt valabile si pentru art. I pct. 43, potrivit caruia vechimea pentru numirea in functia de procuror la Directia Nationala Anticoruptie (DNA), creste de la 6 ani la 8 ani.

In acelasi timp, masuri precum cresterea duratei cursurilor de formare profesionala a auditorilor de justitie de la 2 la 4 ani sau cresterea duratei stagiului de la 1 la 2 ani contribuie la amplificarea acestui efect, respectiv de crestere a deficitului de procurori care indeplinesc conditiile legale pentru a putea fi numiti intr-o functie de procuror DNA sau DIICOT, aspect ce poate conduce la un blocaj in functionarea acestor institutii.

15. Art. I pct. 43 din legea transmisa la promulgare introduce, la modificarile aduse art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, avizul conform al Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii in ceea ce priveste revocarea procurorilor numiti in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor specifice functiei sau in cazul aplicarii unei sanctiuni disciplinare.

Conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei. Conform art. 64 din acelasi act normativ, 'Dispozitiile procurorului ierarhic superior, date in scris si in conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine'. Introducerea avizului conform al Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii poate conduce la situatii in care, desi unui procuror DNA i-au fost aplicate sanctiuni disciplinare sau si-a exercitat in mod necorespunzator atributiile specifice functiei, Sectia pentru procurori sa decida mentinerea lui in functie, in dezacord cu intentia de revocare a acestuia, prin ordin al procurorului-sef DNA. O astfel de solutie ar fi contrara legii si ar lasa fara continut dispozitiile referitoare la cazurile de revocare, creand chiar disfunctionalitati manageriale in cadrul DNA. O astfel de solutie afecteaza si principiul subordonarii ierarhice a procurorilor, dar fiind faptul ca procurorul-sef al DNA este cel mai in masura sa cunoasca exercitarea corespunzatoare sau nu a atributiilor de serviciu.

16. Art. I pct. 45 introduce dupa articolul 88 o noua sectiune ce reglementeaza Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie - cuprinzand art. 881-889. Prin Decizia nr. 33/2018, Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiate, criticile de neconstitutionalitate referitoare la: (i) efectele pe care instituirea acestei noi structuri de parchet o are asupra competentelor altor structuri deja existente, (ii) reglementarea unor norme care tin de statutul procurorului, (iii) crearea unui regim discriminatoriu, neintemeiat pe criterii obiective si rationale, (iv) modul de reglementare a institutiei procurorului sef al acestei sectii sau (v) competenta procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie de a solutiona conflictele de competenta ivite intre structurile Ministerului Public. Totodata, instanta constitutionala a aratat ca legiuitorul a instituit o serie de dispozitii derogatorii de la statutul judecatorilor si procurorilor prevazut de Legea nr. 303/2004, iar normele de drept care prezinta caracter de specificitate 'nu afecteaza constitutionalitatea acestei din urma legi, care este, deopotriva, o lege organica, deci cu aceeasi forta juridica cu legea care constituie dreptul comun in materie'.

Articolul 131 alin. (1) din Constitutie a consacrat rolul Ministerului Public, in sensul ca acesta „reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”. Conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, rolul Ministerului Public implica un rol esential al procurorului in activitatea judiciara, cel de reprezentant al intereselor generale ale societatii, de aparator al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

In Decizia nr. 76/2015, Curtea Constitutionala a detaliat formele concrete prin care Ministerul Public isi poate indeplini rolul de reprezentant al interesului social, general si public, aratand ca acestea 'constau, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, in: efectuarea urmaririi penale in cazurile si in conditiile prevazute de lege, conducerea si supravegherea activitatii de cercetare penala a politiei judiciare, precum si conducerea si controlul altor organe de cercetare penala, sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii, exercitarea actiunii civile, in cazurile prevazute de lege, participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata, exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege, apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii, actionarea pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea ministrului justitiei, pentru realizarea unitara a politicii penale a statului, studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, sens in care elaboreaza si prezinta ministrului justitiei propuneri in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei in domeniu, verificarea respectarii legii la locurile de detinere preventive, precum si in exercitarea oricaror altor atributii prevazute de lege'.

Data fiind competenta Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, pentru atingerea acestor obiective de ordine publica si respectarea rolului Ministerului Public, este necesar ca legiuitorul sa creeze conditiile optime pentru ca structurile de parchet din cadrul Ministerului Public sa fie functionale si sa isi poata indeplini misiunea. O situatie in care, desi formal, structurile de parchet exista, dar ele nu ar dispune de resursele necesare pentru a-si indeplini misiunea constitutionala ar incalca in mod evident rolul pe care legiuitorul constituant l-a prevazut pentru acestea, cu consecinte directe ce tin de drepturile si libertatile cetatenilor.

In situatia de fata, limitarea numarului de procurori la 15, prin lege, contravine chiar rolului Ministerului Public, legiuitorul creand o structura deosebit de supla prin raportare la competentele atribuite si prin raportare la importanta cauzelor pe care le instrumenteaza. in opinia noastra, limitarea, prin lege, a numarului de posturi la 15 procurori fragilizeaza chiar de la inceput buna functionare si chiar independenta functionala a Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie.

Chiar daca potrivit art. 882 alin. (4) numarul de posturi poate fi modificat, 'in functie de volumul de activitate, prin ordin al Procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie', adoptarea legii in aceasta forma contravine posibilitatii acestei structuri de a indeplini rolul constitutional al Ministerului Public.

In prezent, conform art. 134 din Legea nr. 304/2004, 'Numarul maxim de posturi pentru instante si parchete se stabileste prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii'. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii in cazul stabilirii numarului maxim de posturi pentru instante si parchete prin hotarare a Guvernului reprezinta o garantie de asigurare a unor conditii optime si a unui numar suficient de posturi pentru ca instantele sau parchetele sa isi poata desfasura in mod optim activitatea, conform dispozitiilor constitutionale. O consecinta a acestui aspect o reprezinta faptul ca se ajunge la imposibilitatea procurorilor de a se specializa in fiecare categorie de infractiuni reglementate de legislatia in vigoare. Specializarea presupune experienta profesionala, pe langa o cunoastere amanuntita a unei materii la nivel teoretic.

De asemenea, avand in vedere numarul mare de sesizari impotriva magistratilor, in care organele de cercetare penala trebuie sa efectueze minime cercetari, chiar si in cazul celor nefondate si faptul ca in prezent aceste sesizari sunt cercetate de catre un numar de peste 150 de procurori din cadrul a 19 unitati de parchet (Parchetele de pe langa Curtile de Apel, Parchetul de pe langa inalte Curte de Casatie si Justitie, DIICOT si DNA), este evident ca va fi afectata calitatea activitatii de urmarire penala a procurorilor din cadrul Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie si rolul constitutional al Ministerului Public.

Competenta Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie este una personala, vizand atat magistratii, cat si alte persoane cercetate alaturi de acestia in respectivele cauze. In plus, procurorii din aceasta sectie vor trebui sa instrumenteze orice tip de infractiune, atat timp cat aceasta este savarsita de o persoana avand calitatea mentionata de lege.

Dispunerea structurii unice in Municipiul Bucuresti, unde cei 15 procurori isi vor desfasura activitatea, presupune obligarea magistratilor cercetati la un efort mult mai mare fata de alte categorii de persoane: deplasarea pe distante mari la audieri in timpul programului de lucru, in alta localitate, suportarea de cheltuieli excesive, aspecte de natura sa afecteze chiar buna organizare a apararii de catre respectivul magistrat. Mai mult, modalitatea de numire a procurorului-sef, dar si cea a celorlalti 14 procurori pentru care proba interviului are o pondere de 60% nu prezinta suficiente garantii pentru un proces de selectie derulat intr-un mod impartial, aspect de natura sa se reflecte si in derularea activitatii acestei sectii.

Aceasta sectie are competenta exclusiva de a efectua urmarirea penala pentru infractiunile savarsite de judecatori si procurori, inclusiv judecatorii si procurorii militari si cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Crearea acestei sectii, motivata de initiatori prin necesitatea combaterii infractionalitatii in randul judecatorilor si procurorilor a declansat reactii importante din partea corpului magistratilor, a Consiliului Superior al Magistraturii, a partenerilor externi ai Romaniei si a societatii civile.

Rapoartele de activitate ale Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si cele ale Directiei Nationale Anticoruptie arata ca numarul infractiunilor savarsite de persoane care au calitatea de magistrat este unul redus. Din aceasta perspectiva apreciem ca nu exista un fundament obiectiv reprezentat de o problema speciala a infractionalitatii in randul magistratilor care sa justifice crearea unei structuri distincte avand o competenta personala in activitatea sa. Desi reglementarea normelor privind structura instantelor de judecata, sectiile si completurile specializate din cadrul acestora sau compunerea completurilor de judecata intra in marja legiuitorului de apreciere, iar aceste aspecte sunt aplicabile si in cazul structurilor de parchete, consideram ca aceasta masura nu este una oportuna prin raportare la progresele facute de Romania in lupta impotriva coruptiei, asigurarii unui cadru stabil si lipsit de ingerinte asupra activitatii judecatorilor si procurorilor.

Totodata, dispozitiile cuprinse in noua reglementare stabilesc norme derogatorii de la Legea nr. 303/2004 in ceea ce priveste statutul procurorilor, sub aspectul numirii procurorului sef de sectie, a delegarii sau detasarii procurorilor in aceasta sectie. Pentru respectarea normelor de tehnica legislativa consideram este ca astfel de prevederi ar trebui sa se regaseasca in Legea nr. 303/2004, dat fiind faptul ca potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa 'Reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ'. Acest aspect a fost retinut si de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 33/2018 par. 133 care, desi a stabilit ca nu este o problema de neconstitutionalitate, statueaza ca 'este preferabil ca normele privind statutul si cariera procurorilor sa se regaseasca in mod unitar cuprinse intr-un singur act normativ, respectiv Legea nr. 303/2004'. in consecinta, pentru respectarea unei unitati de reglementare este necesar ca dispozitiile care vizeaza elemente ce tin de statutul judecatorilor si procurorilor sa fie reglementate in actul normativ de baza, nu in legea organizarii judiciare.

Art. 881 genereaza o suprapunere de competente ale structurilor existente cu noile competente atribuite Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, ceea ce poate genera o serie de dificultati reale in buna desfasurare a activitatii acestor entitati. Conform art. 881 din legea transmisa la promulgare, Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie 'are competenta exclusiva de a efectua urmarirea penala pentru infractiunile savarsite de judecatori si procurori, inclusiv judecatorii si procurorii militari si cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii'. Astfel, noua sectie va prelua din atributiile Directiei Nationale Anticoruptie si din cele ale Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism. Aceasta preluare a activitatii de la cele doua structuri amintite va avea un efect direct si asupra calitatii desfasurarii activitatii de urmarire penala, dat fiind faptul ca procurorii din cele doua structuri ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt procurori specializati.

Un argument in plus este dat de faptul ca masura de infiintare a acestei sectii afecteaza in mod direct o structura cu rezultate notabile, recunoscute chiar de catre Comisia Europeana si alti parteneri externi. In ultimul sau raport privind progresele inregistrare de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (noiembrie 2017), Comisia Europeana arata ca 'in general, o evaluare pozitiva a progreselor realizate in cadrul obiectivului de referinta nr. 3 (combaterea coruptiei la nivel inalt) se bazeaza pe o Directie Nationala Anticoruptie independenta, care sa fie in masura sa isi desfasoare activitatile cu toate instrumentele pe care le are la dispozitie si sa continue sa inregistreze rezultate'. In acest raport se arata ca Directia Nationala Anticoruptie a continuat sa inregistreze rezultate in ciuda faptului ca s-a confruntat cu o presiune puternica. Mai mult, Comisia Europeana arata ca 'in cazul aparitiei unor presiuni cu efecte negative asupra luptei impotriva coruptiei, Comisia s-ar putea vedea obligata sa reevalueze aceasta concluzie'. Potrivit Deciziei nr. 33/2018, par. 128 'imprejurarea ca, in urma infiintarii acestei noi structuri cu competente proprii de investigare, o structura de parchet preexistenta pierde o parte dintre competentele sale legale nu constituie o problema de constitutionalitate'. Asadar, Curtea Constitutionala a aratat ca astfel de decizii sunt la latitudinea legiuitorului, insa eliminarea unor competente ale unei structuri a carei eficienta a fost dovedita si apreciata nu doar pe plan intern, ci si international nu se justifica.

Mai mult, faptul ca Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie isi pastreaza competenta de urmarire penala si in situatia in care alaturi de magistrati sunt cercetate si alte persoane poate crea premisele unor conflicte de competenta cu oricare dintre structurile de parchet din Romania.

Totodata, alin. (4) al art. 881 reglementeaza modalitatea de numire a procurorului-sef de sectie, respectiv de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, in urma unui concurs.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor: 'Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie, adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data'.

Art. 883 reglementeaza modalitatea si procedura de numire a procurorului sef al Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, care se realizeaza prin concurs. Concursul consta in prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atributiilor specifice functiei de conducere respective, depunerea unui CV si a altor documente relevante, precum si sustinerea unui interviu. Comisia de concurs este formata din 3 judecatori si un procuror dintre membrii Sectiei pentru judecatori, respectiv Sectiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru evitarea unor situatii de blocaj in luarea deciziilor, apreciem ca in derularea procedurii de selectie Comisia de concurs ar trebui sa fie formata dintr-un numar impar de membri.

Art. 885 reglementeaza conditiile pentru incadrarea procurorilor in cadrul Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, conditii care sunt aplicabile si procurorului sef al acestei sectii pentru inscrierea la concurs. Potrivit alin. (5) al acestui articol, acest concurs consta intr-un interviu, o evaluare a activitatii din ultimii 5 ani si o evaluare a unor acte profesionale intocmite de candidati in ultimii 3 ani de activitate. Dintre aceste trei componente ale concursului, proba interviului, cea care implica cele mai mari riscuri ale unor decizii subiective, are o pondere de 60% din punctajul final, motiv pentru care apreciem ca Parlamentul ar trebui sa diminueze aceasta pondere a interviului in procesul de selectie.

In acelasi timp, evaluarea activitatii din ultimii 5 ani este realizata de Inspectia Judiciara, iar din cele 20 de puncte maxime ce pot fi acordate pentru aceasta proba, punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 15 puncte, in timp ce pentru celelalte probe punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 25 de puncte din 60 in cazul interviului sau de 10 din 20 in cazul evaluarii unor acte profesionale intocmite de candidati in ultimii 3 ani. Asadar, exista o diferenta vizibila intre aceste praguri, motiv pentru care apreciem ca un candidat poate fi foarte usor descalificat din concurs de catre Inspectia Judiciara, dat fiind pragul minim ridicat necesar in proba de 'verificare a activitatii din ultimii 5 ani'.

In plus, formularea extrem de generala prin folosirea sintagmei 'verificarea activitatii' si perioada de 5 ani vizata in cadrul acestei probe lasa o marja mult prea mare de apreciere Inspectiei Judiciare in a stabili ce anume verifica si in ce mod, care sunt criteriile sau care este metodologia. Desi art. 885 alin. (7) arata ca 'punctajul se acorda in urma unei analize ce va avea in vedere inclusiv durata si complexitatea cauzelor lucrate de procuror, rata de achitari, restituiri, condamnari, eventualele sesizari facute din partea persoanelor cercetate si solutiile date la acestea', nu este clar care este ponderea acestora, toate detaliile procedurale ramanand la libera apreciere a celor 2 procurori si 2 judecatori desemnati de Plenul C.S.M. si propusi de inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare. In baza acestor argumente, apreciem ca este necesara o reexaminare a dispozitiilor amintite, in sensul reducerii elementelor subiective din aceasta procedura deosebit de importanta.

17. Art. I pct. 59 stabileste ca Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii avizeaza propunerea ministrului justitiei si a presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind numarul maxim de posturi pentru inalta Curte de Casatie si Justitie, numar ce se stabileste prin hotarare de Guvern.

Potrivit dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 24/2000: '(1) in cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii'.

Dispozitiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevad ca 'Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizeaza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti', iar conform art. 32 alin. (1) din aceeasi lege: „(1) in cazurile in care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Daca legea prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este obligatoriu.”

Asadar, atat normele de tehnica legislativa, cat si dispozitiile Legii nr. 317/2004 prevad faptul ca avizul este solicitat autoritatilor competente, in functie de obiectul reglementarii. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat ca „aceasta competenta a Consiliului Superior al Magistraturii este una legala, acordata prin vointa Parlamentului in temeiul textului constitutional al art. 134 alin. (4), potrivit caruia 'Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei' (Decizia nr. 3/2014). In aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a aratat ca 'indiferent ca este vorba de o competenta acordata prin lege sau direct prin textul Constitutiei, autoritatile sunt obligate sa o aplice si sa o respecte in virtutea art. 1 alin. (5) din Constitutie.'

Curtea Constitutionala a clarificat si sfera de cuprindere a sintagmei 'acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti', aceasta vizand numai 'actele normative care privesc in mod direct organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti, precum modul de functionare al instantelor, cariera magistratilor, drepturile si obligatiile acestora etc.' (Decizia nr. 901/2009).

Asadar, atat timp cat Consiliul Superior al Magistraturii, prin Plenul sau, are competenta legala ca in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei sa avizeze actele normative care vizeaza domeniul sau de competenta, atribuirea acestei competente Sectiei pentru judecatori in cazul hotararii de Guvern care stabileste numarul maxim de posturi pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie contravine rolului constitutional.

18. Art. I pct. 61 din legea transmisa la promulgare modifica art. 135 din Legea nr. 304/2004, eliminand avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii la stabilirea statelor de functii si de personal pentru curtile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii, in noua forma acestea stabilindu-se prin ordin al ministrului justitiei.

Independenta justitiei, in dimensiunea sa institutionala, presupune si asigurarea unor conditii optime pentru desfasurarea activitatii in cadrul instantelor, inclusiv sub aspectul schemelor de personal si asigurarea unui numar suficient de judecatori si personal auxiliar, raportat la volumul de activitate. in Decizia nr. 33/2018, par. 184, Curtea Constitutionala a mentionat ca 'legiuitorul nu a inlaturat controlul Consiliului Superior al Magistraturii asupra structurii de personal al instantelor si parchetelor, ca garantie a independentei functionale a judiciarului fata de executiv, ci, dimpotriva, a stabilit avizul conform al acestei autoritati cu privire la actul relevant din punctul de vedere al dimensionarii instantelor si parchetelor, respectiv schema de personal'. Asadar, chiar daca majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru aceste instante si parchete se aproba cu avizul conform al sectiilor corespunzatoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, apreciem ca este necesar ca si in stabilirea statelor de functii sa fie implicat C.S.M., avand in vedere rolul sau constitutional de garant al independentei justitiei.

19. Art. III alin. (2) din legea a carei reexaminare se solicita mentioneaza ca de indata ce Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie este operationala, cauzele de competenta sa inregistrate la orice structura de parchet si nesolutionate pana la data la care Sectia este operationala sunt transmise acesteia. Acelasi art. III, la alin. (1) prevede: 'Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie incepe sa functioneze in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi'. Apreciem ca legiuitorul trebuie sa clarifice momentul la care Sectia devine operationala, precum si modalitatea concreta de constatare a acestei imprejurari, avand in vedere obligatia structurilor de parchet de a inainta cauzele de competenta acestei Sectii din momentul prevazut de art. III alin. (2).

Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

PRESEDINTELE ROMANIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS”

Adauga comentariu

*
*
laugh.giflol.gifsmile.gifwink.gifcool.gifnormal.gifwhistling.gifredface.gifsad.gifcry.gifsurprised.gifconfused.gifsick.gifshocked.gifsleeping.giftongue.gifrolleyes.gifunsure.gif

*

DISCLAIMER

Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate. Atentie! Postati pe propria raspundere!

Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii

rominvent.ro Harta avocati romania Harta avocati romania Lege5
PORTAL JURISPRUDENTA RELEVANTA
ULTIMELE ACTE NOUTATI
ABONEAZA-TE!

Introdu-ti adresa de email pentru a te abona la Lumea Juridica si vei primi notificari cu cele mai noi stiri si articole.