POTCOVA vs. ROMANIA - Lipsa unui avocat in timpul interogatoriului din arestul politiei aduce atingere iremediabil dreptului la aparare atunci cand probele obtinute in acest mod sunt folosite pentru condamnarea persoanei in cauza. Incalcarea Art. 6.1 si Art. 6.3 lit. c) din Conventie

In cauza Ioan Nicolet Potcova contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca au fost incalcate Art. 6.1 si Art. 6.3 lit. c) din Conventie.

Curtea a constatat ca reclamantului Ioan Nicolet Potcova i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare intrucat instantele nationale au folosit la condamnarea acestuia o declaratie data, in lipsa unui avocat, la sediul politiei.

Judecatorii europeni au apreciat ca atat asistenta asigurata ulterior de un avocat, cat si natura in contradictoriu a procedurilor ulterioare nu au putut remedia deficientele aparute pe durata retinerii reclamantului la politie.

>>Hotararea CEDO in cauza Potcova contra Romaniei (cererea nr. 27945/07; Sectia a III-a, 17 decembrie 2013)

Extras din hotarare:

"a. Principii generale:

25. Curtea face trimitere la principiile stabilite in cauza Salduz c. Turciei (Marea Camera), in special la concluziile privind dreptul la aparare caruia ii este adusa atingere in mod grav cand declaratiile de incriminare facute in timpul interogatoriului politiei si fara a avea acces la un avocat sunt folosite pentru condamnare.

26. Se reaminteste ca admisibilitatea probelor reprezinta o chestiune de reglementat de catre legislatia nationala si singura preocupare a instantelor nationale si a Curtii este sa examineze daca procedurile s-au desfasurat echitabil (a se vedea Al-Khawaja si Tahery c. Regatului Unit, Marea Camera, par. 118).

b. Aplicarea acestor principii in prezenta cauza

27. In cauza aflata in examinare, reclamantul a marturisit in arestul politiei, cand nu era asistat de un avocat, si a repetat marturisirea la parchet, in prezenta unui avocat desemnat din oficiu. Ulterior, acesta si-a schimbat declaratiile in fata instantei.

28. Reclamantul a fost condamnat pe baza probelor de la dosar, inclusiv pe baza primelor sale declaratii, dar acestea nu au fost luate in considerare de Curtea de Apel Targu Mures in decizia definitiva din 17 octombrie 2003 (a se vedea par. 8 si 9).

29. In plus, la retrimiterea cauzei, tribunalul a constatat ca probele din dosar nu erau suficiente pentru a conduce la condamnarea reclamantului (a se vedea par. 12). In motivarea tribunalului nu se facea trimitere la primele declaratii. Totusi, tribunalul s-a bazat pe acele probe, concluzionand in sensul vinovatiei reclamantului (a se vedea supra par. 13). Nu s-a sustinut ca restul probelor nu ar fi fost suficiente pentru condamnarea reclamantului.

30. Astfel, in prezenta cauza, reclamantului i s-a adus atingere fara tagada prin restrictionarile accesului sau la un avocat prin aceea ca declaratia sa data politiei a fost folosita la condamnarea sa. Nici asistenta asigurata ulterior de un avocat si nici natura in contradictoriu a procedurilor nu au putut sa remedieze deficientele care au aparut pe durata retinerii sale la politie (a se vedea Salduz, citata anterior, par. 58).

31. In concluzie, desi reclamantul a avut ocazia sa conteste probele impotriva sa, lipsa unui avocat in timpul interogatoriului din detentia la sediul politiei a adus atingere iremediabil dreptului sau la aparare in masura in care probele obtinute in acest mod, desi declarate nelegale prin decizia definitiva a instantei, au fost folosite in continuare in etapele ulterioare ale procedurii pentru condamnarea reclamantului".