POPOVICIU vs. ROMANIA – Incalcarea dreptului la libertate si la siguranta garantat de Art. 5.1 din Conventie. Privare nelegala de libertate prin mentinerea reclamantului in custodia procurorului, timp de 8 ore si jumatate, intre momentul executarii mandatului de aducere la sediul parchetului si momentul emiterii ordonantei de retinere. Neincalcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie, privind libertatea de circulatie

In cauza Gabriel Aurel Popoviciu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Art. 5.1 din Conventie, privind dreptul la libertate si la siguranta, si neincalcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventie, privind libertatea de circulatie.

Curtea a stabilit ca privarea de libertate a reclamantului timp de 8 ore si jumatate, in intervalul cuprins intre momentul aducerii acestuia cu mandat la sediul parchetului anticoruptie si momentul emiterii pe numele sau a ordonantei de retinere, nu a fost o masura prevazuta de Codul de procedura penala in vigoare.

Totodata, judecatorii europeni au notat ca mandatul de aducere din 23 martie 2009, emis pe numele reclamantului in baza art. 183 alin. (2) Cpp, a incalcat dispozitiile procesual penale, intrucat procurorul a omis sa precizeze in cuprinsul actului un motiv care sa justifice masura dispusa.

>>Hotararea CEDO in cauza Gabriel Aurel Popoviciu contra Romaniei (cererea nr. 52942/09; Sectia a IV-a, 1 martie 2016)

Extras din hotarare:

"63. Curtea observa ca, in prezenta cauza, masura privarii reclamantului de libertatea sa a fost intemeiata pe dispozitiile art. 183 si art. 184 din codul roman de procedura penala in vigoare la acea data.

64. Potrivit art. 183 alin. (1), o persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere daca, fiind anterior citata, nu s-a prezentat, iar audierea sau prezenta sa este necesara. Reclamantul a sustinut ca a respectat fiecare citatie emisa de parchet inainte de 29 martie 2009, in timp ce Guvernul nu a prezentat nicio proba care sa demonstreze contrariul. In acest sens, Curtea noteaza ca reclamantul a fost citat de parchet si a dat declaratie in acelasi dosar cu numai 12 zile inainte ca procurorul sa emita pe numele sau mandatul de aducere (a se vedea paragraful 10).

65. Curtea observa in continuare ca, potrivit art. 183 alin. (2) din acelasi cod, un invinuit sau un inculpat poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

66. In acest sens, Curtea observa ca mandatul de aducere din 23 martie 2009 emis de procuror in baza art. 183 alin. (2) din codul roman de procedura penala nu continea nici un motiv care sa justifice masura. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca, prin omisiunea precizarii motivelor pe care s-a intemeiat, mandatul procurorului a incalcat dispozitiile procesual penale interne aplicabile (a se vedea Ghiurau vs. Romania, 55421/10, par. 85., 20 noiembrie 2012).

67. Mai mult decat atat, Curtea are dubii ca privarea reclamantului de libertate si aducerea sa la sediul parchetului sub escorta politiei au fost necesare pentru asigurarea luarii unei declaratii in calitate de acuzat. In aceasta privinta, Curtea observa ca dosarul penal privindu-l pe reclamant a fost deschis in 2008, iar acesta s-a conformat citatiilor eliberate de politie pe numele sau pentru a fi audiat. In plus, Curtea noteaza ca judecatorul Curtii de Apel Bucuresti care, la 25 martie 2009, a dispus eliberarea de indata a reclamantului a retinut ca aducerea cu mandat la sediul DNA nu a fost o masura justificata printr-un refuz initial al reclamantului de a se prezenta la parchet (a se vedea paragraful 27 de mai sus).

68. Mai mult, Curtea noteaza ca, la momentul la care procurorul a emis mandatul de aducere, reclamantul dobandise deja calitatea oficiala de suspect pentru abuz in serviciu si dare de mita (a se vedea paragrafele 11 si 12). Potrivit Guvernului, in momentul cand reclamantul a sosit la sediul DNA, acesta a fost informat cu privire la cele doua anchete penale deschise impotriva sa si i s-a adus la cunostinta ca are dreptul de a fi asistat de un aparator ales.

69. Intrucat este indiscutabil ca reclamantul a fost considerat a fi suspect, legalitatea privarii sale de libertate trebuie examinata pe terenul Art. 5.1 din Conventie.

70. Potrivit legislatiei romane, exista doar doua masuri privative de libertate: retinerea preventiva si arestul preventiv (a se vedea Creanga vs. Romania, citata supra, par. 107; Valerian Dragomir vs. Romania, nr. 51012/11, par. 79, 16 septembrie 2014). In prezenta cauza, insa, niciuna dintre aceste masuri nu au fost luate fata de reclamant inainte de ora 23:30, pe 23 martie 2009.

71. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca procurorul a avut motive suficient de puternice pentru a justifica privarea de libertate a reclamantului in scopul anchetei si ca legea romana prevedea masurile care trebuiau luate in aceasta privinta, si anume, plasarea in custodia politiei sau arestul preventiv (a se vedea Creanga, citata mai sus, par. 109). Cu toate acestea, procurorul a decis sa il tina pe reclamant la dispozitia sa in vederea audierii, pe baza unui ordin de aducere, si sa nu il plaseze in detentia politiei pana la ora 23:30.

72. Curtea este constienta de constrangerile care apar intr-o ancheta penala si nu neaga complexitatea procedurii instituite in prezenta cauza. Cu toate acestea, lupta impotriva coruptiei nu poate justifica recurgerea la samavolnicie si la faradelege atunci cand in discutie este privarea de libertate a oamenilor (a se vedea Creanga, citata mai sus, par. 108).

73. Prin urmare, Curtea considera ca circumstantele de mai sus dezvaluie faptul ca reclamantul nu a fost privat de libertate in conformitate cu o procedura prevazuta de legislatia interna, ceea ce face ca privarea de libertate a reclamantului de la ora 15:00 la ora 23:30, in data de 24 martie 2009, sa fie incompatibila cu exigentele Art. 5.1 din Conventie".

Cititi si:

>>CREANGA vs. ROMANIA