PEDEAPSA ACCESORIE IN SITUATIA SUSPENDARII – CAB, decizia nr. 592/23.04.2015: „In ipoteza in care ar interveni un caz de anulare sau de revocare a suspendarii si pedeapsa principala s-ar executa, s-ar executa si pedeapsa accesorie. Mentionarea aplicarii unei astfel de pedepse nu produce efecte asupra persoanei condamnate. Pe de alta parte, daca pedeapsa principala ar deveni executabila, nu exista temei legal pentru aplicarea unei pedepse accesorii. Art. 63 alin. (3) CP

Prin decizia penala nr. 592/23.04.2015 pronuntata in dosarul nr. 906/3/2014, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a I-a penala a respins ca nefondat apelul formulat de PICCJ-DNA impotriva sentintei penale nr. 297/20.02.2015 a Tribunalului Bucuresti. Instanta de control judiciar a apreciat, pe de o parte, ca situatia de fapt cu privire la infractiunea de luare de mita dedusa judecatii a fost stabilita in mod corect de instanta de fond, nefiind contestata in apelul inculpatului Petru Cioaba si in cel al Ministerului Public, si, pe de alta parte, a respins ca nefondate criticile de legalitate a solutiei formulate de parchet in sensul ca pedeapsa accesorie nu s-ar aplica in cazul pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere, stabilind ca pedepsele complementare se executa de la data ramanerii definitive a deciziei, conform art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal, asa cum in mod corect a retinut Tribunalul.

Obiectul dosarului: luarea de mita (art. 289 CP).

Faptele deduse judecatii: luarea de mita – art. 289 alin. (1) CP rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Solutia: "In baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cpp, respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DNA impotriva sentintei penale nr. 297/20.02.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti in dosarul cu numarul de mai sus. Constata ca pedepsele complementare se executa de la data ramanerii definitive a prezentei conform art. 68 alin. (1) lit. b) Cp. In baza art. 275 alin. (3) Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, din care suma de 50 lei onorariu partial aparator desemnat din oficiu se suporta din fondurile Ministerului Justitiei. Definitiva".

>>Decizia nr. 592/23.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a I-a penala, in dosarul nr. 906/3/2014 (938/2015)

Extras din decizie:

"Verificand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel si sub aspectul tuturor chestiunilor de fapt si de drept, Curtea considera apelul formulat de DNA neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Situatia de fapt cu privire la infractiunea dedusa judecatii a fost stabilita in mod corect de instanta de judecata, aceasta nefiind contestata de inculpat si nici de Ministerul Public, in cadrul apelul formulat. De asemenea, incadrarea juridica a acestei fapte este corecta, fiind realizata in mod corespunzator de organele judiciare.

Ca si aspect tinand de legalitate a solutiei, s-a criticat aplicarea pedepsei accesorii sustinandu-se ca in cazul pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere nu se poate aplica pedeapsa accesorie.

Curtea retine ca, intr-adevar, in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (3) Cp, pedeapsa accesorie… se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata, text din care rezulta legatura intre pedeapsa accesorie si pedeapsa principala privativa de libertate care ar trebui executata. in opinia Curtii insa, acest text nu exclude posibilitatea aplicarii pedepsei accesorii si in cazul pedepsei inchisorii in situatia in care s-a dispus suspendarea executarii acesteia sub supraveghere avand in vedere ca si aceasta este o pedeapsa apta de a fi executata. in ipoteza in care ar interveni un caz de anulare sau de revocare a suspendarii si pedeapsa principala s-ar executa, ar deveni aplicabile si prevederile legale la care s-a facut referire in motivarea apelului, respectiv s-ar executa si pedeapsa accesorie. Pana la acest moment, mentionarea aplicarii unei astfel de pedepse nu produce efecte asupra situatiei persoanei condamnate. Pe de alta parte, in situatia in care pedeapsa principala ar deveni executabila, nu exista nici un temei legal pentru aplicarea unei pedepse accesorii la acest moment.

Fata de acestea, Curtea considera ca in mod legal prima instanta a dispus aplicarea pedepsei accesorii constand in interzicerea unor drepturi inculpatului, facand de altfel in mod corect aplicarea prevederilor art. 65 alin. (3) Cp si mentionand ca aceasta pedeapsa se executa pe durata executarii pedepsei principale, in mod evident in situatia in care aceasta pedeapsa se va executa efectiv.

In ceea ce priveste interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) Cp ca si pedeapsa complementara, Curtea va avea in vedere dispozitiile art. 68 alin. (1) lit. b) Cp in conformitate cu care executarea acestei pedepse incepe de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, urmand a constata acest lucru.

In raport de acestea, se constata ca acest motiv de apel nu este intemeiat.

Cu referire la criticile vizand modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, Curtea va avea in vedere ca nu a fost contestat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanta – 3 ani inchisoare, ci doar modalitatea de executare aleasa de Tribunal, respectiv suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, solicitandu-se a se dispune executarea efectiva a acestei pedepse in regim de detentie.

Fata de acestea, Curtea se va raporta la dispozitiile legale care reglementeaza suspendarea sub supraveghere, respectiv art. 91 Cp. Conform acestui text legal, instanta poate dispune suspendarea daca sunt indeplinite urmatoarele conditii (inculpatul neregasindu-se in situatiile prevazute de alineatul 3 care exclud posibilitatea suspendarii)

a) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, este inchisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;

c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;

d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, insa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.

In speta, pedeapsa aplicata nu depaseste 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior si, de asemenea, si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

Prin raportare la criteriile prevazute la litera d), Curtea va avea in vedere, similar primei instante, persoana inculpatului si conduita acestuia anterior savarsirii faptei, respectiv nu numai lipsa antecedentelor penale, dar si gradul acestuia de integrare sociala concretizat in asumarea corespunzatoare a rolului sau in familie precum si in societate, tinand cont de desfasurarea constanta de activitati lucrative licite pentru obtinerea de venituri. Este adevarat ca aceasta este sau ar trebui sa constituie starea de normalitate a oricarei persoane insa la fel de evident este ca toate aceste elemente justifica concluzia necesitatii unor masuri coercitive mai putin severe impotriva unei persoane pentru ca aceasta, pe viitor, sa nu mai savarseasca infractiuni, scop urmarit prin aplicarea unei pedepse. in acelasi sens in mod corect s-a avut in vedere atitudinea inculpatului care, in fata instantei, si-a asumat responsabilitatea faptei sale, dovedind o intelegere si asumare a caracterului infractional al conduitei sale care, coroborata cu datele referitoare la persoana sa, conduc la existenta unor posibilitati ridicate de indreptare.

Fata de toate acestea, retinand si varsta si situatia familiala a inculpatului, respectiv problemele grave de sanatate ale sotiei sale care necesita ajutorul inculpatului, dar si perioada in care acesta a fost deja privat de libertate in prezenta cauza, Curtea constata ca in mod corect Tribunalul a concluzionat ca aplicarea pedepsei este suficienta si chiar fara executarea acesteia condamnatul nu va mai savarsi infractiuni, nefiind necesara executarea efectiva in regim de detentie.

Cu referire la critica privind mentionarea unei adrese la care inculpatul nu locuia la momentul pronuntarii hotararii, Curtea o considera de asemenea neintemeiata, inculpatul locuind in fapt la adresa respectiva, la data de 10.04.2015 depunand la dosar dovada stabilirii resedintei la adresa indicata. De asemenea, Curtea retine ca obligatia impusa de textul legal vizeaza anuntarea schimbarii locuintei, indiferent care ar fi aceasta, astfel ca mentionarea unei adrese nu reprezinta un element obligatoriu si de esenta solutiei pronuntate, cu atat cu cat pe parcursul termenului de supraveghere aceasta poate suferi schimbari repetate. in fapt, in raport cu reprezentantii organului insarcinat cu supravegherea – Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, urmeaza a se stabili care este locuinta condamnatului la momentul demararii supravegherii, ulterior acesta, conform obligatiei impuse de instanta, anuntand schimbarea acesteia si noua adresa.

Pe cale de consecinta, Curtea retine ca hotararea Tribunalului Bucuresti este legala si temeinica astfel ca, in baza 421 pct. 1 lit. b) Cpp, va respinge ca nefondat apelul formulat de DNA impotriva s.p. nr. 297/20.02.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti".

sursa: pna.ro