Obiectie de neconstitutionalitate formulata de presedintele Romaniei, admisa. Neconstitutionalitati la Legea fondului funciar nr. 18/1991 si in OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica

Curtea Constitutionala a admis, in sedinta de miercuri 4 noiembrie 2015, cu unanimitate de voturi, obiectia de neconstitutionalitate formulata de presedintele Romaniei referitoare la Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, precum si ale unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.

In aceeasi sedinta, judecatorii constitutionali au luat in dezbatere si admis doua exceptii de neconstitutionalitate, vizand unele dispozitii din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv, din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica.

Comunicatul CCR:

"I. In ziua de 4 noiembrie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.a) din Constitutia Romaniei si al art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, s-a intrunit pentru a solutiona, in cadrul controlului anterior promulgarii, obiectia de neconstitutionalitate formulata de Presedintele Romaniei referitoare la Legea privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr.215/2001, precum si ale unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile Legii privind completarea unor prevederi ale Legii administratiei publice locale nr.215/2001, precum si a unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si institutia prefectului sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca, desi legea cuprinde prevederi care tin de competenta decizionala a Camerei Deputatilor, Senatul este Camera care a adoptat legea criticata, in calitate de Camera decizionala. Potrivit procedurilor parlamentare privind legiferarea, legea trebuia intoarsa la prima Camera sesizata, respectiv Camera Deputatilor, pentru a decide definitiv, ceea ce nu s-a intamplat. In consecinta, Curtea a stabilit ca procesul legislativ care a condus la adoptarea legii analizate nu a tinut cont de criteriile de partajare a competentelor celor doua Camere ale Parlamentului si nici de modalitatea de solutionare a conflictelor de competente dintre acestea, contrar art.61 si art.75 alin.(1) si (5) coroborate cu cele ale art.123 alin.(3) din Constitutie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si prim-ministrului.

II. In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.35 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991. Dispozitiile legale criticate au urmatorul cuprins: 'Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajamentele silvice.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.35 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991 sunt constitutionale in masura in care nu conditioneaza dobandirea dreptului de proprietate publica prin expropriere de inscrierea acestuia in cartea funciara. Curtea a retinut ca prin conditionarea recunoasterii efectului exproprierii - respectiv dobandirea dreptului de proprietate publica asupra terenurilor - de inregistrarea ca atare a acesteia in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajamentele silvice se incalca art.136 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia 'Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale'. Curtea a apreciat ca statul a dobandit dreptul de proprietate publica asupra acelor terenuri prin efectul legii, inscrierea in cartea funciara neavand efecte constitutive de drepturi, ci de opozabilitate. De asemenea, Curtea a retinut ca dispozitiile art.35 alin.(1) din Legea fondului funciar nr.18/1991 contravin si art.126 alin.(2) din Constitutie, in sensul ca legea nu poate limita competenta instantelor judecatoresti cu privire la stabilirea titularului dreptului de proprietate intr-un mod care sa nesocoteasca esenta exproprierii realizate.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoria Hateg - Sectia civila.

III. In cadrul aceleiasi sedinte, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.271/1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii. Dispozitiile legale criticate, au urmatorul cuprins: '(1) in scopul de a proteja autoritatea contractanta de riscul unui eventual comportament necorespunzator, contestatorul are obligatia de a constitui garantia de buna conduita pentru intreaga perioada cuprinsa intre data depunerii contestatiei/ cererii/ plangerii si data ramanerii definitive a deciziei Consiliului/ hotararii instantei de judecata de solutionare a acesteia.

(2) Contestatia/ Cererea/ Plangerea va fi respinsa in cazul in care contestatorul nu prezinta dovada constituirii garantiei prevazute la alin. (1).

(3) Garantia de buna conduita se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis in conditiile legii de o societate bancara ori de o societate de asigurari si se depune in original la sediul autoritatii contractante si in copie la Consiliu sau la instanta de judecata, odata cu depunerea contestatiei /cererii/ plangerii.

(4) Cuantumul garantiei de buna conduita se stabileste prin raportare la valoarea estimata a contractului ce urmeaza a fi atribuit, astfel:

a) 1% din valoarea estimata, daca aceasta este mai mica decat pragurile valorice prevazute la art. 55 alin. (2) lit. a) si b);

b) 1% din valoarea estimata, daca aceasta este mai mica decat pragurile valorice prevazute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decat echivalentul in lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garantiei;

c) 1% din valoarea estimata, daca aceasta este egala sau mai mare decat pragurile valorice prevazute la art. 55 alin. (2) lit. a) si b), dar nu mai mult decat echivalentul in lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garantiei;

d) 1% din valoarea estimata, daca aceasta este egala sau mai mare decat pragurile valorice prevazute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decat echivalentul in lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garantiei.

(5) Garantia de buna conduita trebuie sa aiba o perioada de valabilitate de cel putin 90 de zile, sa fie irevocabila si sa prevada plata neconditionata la prima cerere a autoritatii contractante, in masura in care contestatia/ cererea/ plangerea va fi respinsa.

(6) In cazul in care, in ultima zi de valabilitate a garantiei de buna conduita, decizia Consiliului sau hotararea instantei de judecata nu este ramasa definitiva, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garantiei de buna conduita in aceleasi conditii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractanta va retine garantia de buna conduita. Prevederile art. 2712 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.

(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplica in mod corespunzator si in situatia in care plangerea impotriva deciziei Consiliului este formulata de o alta persoana decat autoritatea contractanta sau contestator, conform art. 281.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.271/1 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006 si a constatat ca sintagma 'si sa prevada plata neconditionata la prima cerere a autoritatii contractante, in masura in care contestatia/ cererea/ plangerea va fi respinsa', este neconstitutionala. Solutia pronuntata are in vedere considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr.5 din 15 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.188 din 19 martie 2015, potrivit carora retinerea neconditionata a garantiei de buna-conduita in cazul respingerii contestatiei/ cererii/ plangerii ingradeste accesul liber la justitie, prevazut de art. 21 alin. (1) din Constitutie, prin descurajarea contestatorului de a formula o contestatie/cerere/plangere, considerandu-se de plano ca orice respingere se converteste intr-o sanctiune pentru un comportament necorespunzator. De asemenea, prin retinerea neconditionata a acestei garantii de buna-conduita este afectat si dreptul de proprietate privata prevazut de art. 44 din Constitutie, diminuarea patrimoniului autorilor contestatiilor/ cererilor/ plangerilor neputand fi consecinta directa a exercitarii unui drept sau libertati fundamentale, respectiv a unui drept procesual.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantelor care au sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Argumentatiile retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I".

sursa foto: antena3.ro