O tara in cadere libera, impinsa discret de la spate. Asta suntem

Cu manecile camasii albe suflecate, deschisa la primii nasturi, pe model Obama, politicianul roman munceste din greu, pentru binele tau, al meu, al nostru.

Pe vremuri, cominternistul facea legea, imbracat in haina tip Mao Tzedun. Avea si el idei de reformare a societatii. Cu mainile “batatorite” de munca, iesea in mijlocul multimii care ii sorbea cuvintele, promitand marea si sarea, un altfel de paradis, in care domneau egalitatea deplina, uniforma si bunastarea. Si, mai ales, linistea.

Oamenii politici moderni sunt tot timpul ingandurati, preocupati. Par a fi tot timpul pe fuga. intre doua santiere, au timp de un corn, pe marginea drumului. De cafea nu poate fi vorba.

Au o tara pe mana, ce Dumnezeu! Un popor de scos din ghearele obscurantismului religios. O natiune de colorat in culorile veseliei date de, eventual, prafuri.

Cand lectura ta se rezuma la textele scurte de pe net e firesc sa nu vezi cumplita asemanare dintre cele doua personaje.

Cand, desi ai in portofoliu diplome la institutii de prestigiu, nu ai iesit din casa nici macar sa cumperi paine, e firesc sa fii complet rupt de realitate.

Cand parintii si bunicii tai primeau salamul de Sibiu, atat de visat de popor, adus de masina casei de comenzi direct in batatura, in timp ce “prostimea” se calca in picioare pentru o paine, este normal sa nu ai habar ce mananca azi oamenii de rand.

Romania este la marginea prapastiei, cu un picior atarnand, deja, in gol.

Si pentru asta suntem toti vinovati.

Strazile nu sunt murdare doar pentru ca avem politicieni de “mare angajament”, ci si pentru ca noi facem mizerie.

Spitalele sunt focare de infectie nu doar pentru ca niciun manager de spital nu este cocotat acolo pe criterii de competenta, ci si pentru ca unii din noi sunt certati cu apa si sapunul.

Scoala e in cadere libera pentru ca parintii au pretentia sa ii invete pe profesori cat fac 2+2, dar si pentru ca dascalii sunt platiti in batjocura.

Societatea se prabuseste sub ochii nostri.

Pare ca ne-am obisnuit cu ideea.

Stam si ne vaicarim ca ne fura austriecii padurile, americanii gazul, rusii aerul.

Nu, nimeni nu ne pune arma la tampla si nimeni nu ne talhareste.

Noi ne vindem pe nimic.

Din dorinta de a ciupi ceva, de la vladica la opinca, toti sau aproape toti incalcam reguli si legi, pentru ca la noi merge si asa.

Apoi iesim maniosi pe facebook si ne certam.

Clasa politica e oglinda noastra.

In timp ce ne scuipam virtual, ne taiem capetele si ne injuram, de 30 de ani ei dezmembreaza tara si o scot pe sest la mezat.

Ei stiu ca suntem “ocupati”.

Vara, cu gratarele si concediul in imensa mare devenita latrina publica, din vina noastra, mancand alimente alterate si zacand pe plaje pline de gunoaie.

Iarna, cu “sfintele sarbatori”, devenite, prin grija celor care ne scapa de “povara” Credintei, chiolhanuri aducatoare de salvare si internare, come alcoolice si o gramada de accidente.

Suntem un popor ocupat cu veselia, hazul de necaz si bancurile.

Cu matul plin si mintea goala si odihnita.

Pentru ca o natiune educata ar ridica cu adevarat probleme, ii lasam sa cumpere arme la mana a doua, alimente de plastic si apoi ne plangem ca nu sunt bani pentru scoala. Dar nu prea tare, ce drac sa faci acum cu prea multa carte?

Taranii isi arunca recolta pe camp in timp ce noi ne inghesuim sa cumparam mere din China.

Le luam copiilor telefoane smechere sa poata, dragii de ei, sa butoneze linistiti in “toaleta” din fundul curtii.

O tara in cadere libera, impinsa discret de la spate. Asta suntem.

Si nu, nu e doar vina politicienilor.

E, in primul rand, vina noastra.