Neconstitutionalitati in NCPP si in Legea nr. 72/2013

Curtea Constitutionala a decis, in sedinta de marti 3 noiembrie 2015, cu majoritate de voturi, ca dispozitiile art. 222 alin. (10) din Codul de procedura penala, care prevad ca durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale, sunt neconstitutionale.

Curtea a retinut ca masura arestului la domiciliu este similara masurii arestului preventiv, atat sub aspectul includerii sale de catre legiuitor in categoria masurilor preventive, cat si sub aspectul naturii sale privative de libertate.

Judecatorii constitutionali au conchis ca dispozitiile art. 23 alin. (5) din Constitutie, care fac referire doar la arestarea preventiva, atunci cand stabilesc o durata maxima a acestei privari de libertate (180 de zile), vizeaza toate masurile preventive privative de libertate prevazute de normele procesual penale in vigoare. Prin urmare, dispozitia criticata care prevede ca durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive contravine normei constitutionale mentionate.

In aceeasi sedinta, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.21 din Legea nr.72/2013, privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante, si a constatat ca si a constatat ca sintagma "cu exceptia prevederilor art. 15" din cuprinsul acestor dispozitii este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca art.21 din Legea nr.72/2013 aduce atingere principiului neretroactivitatii legii prevazut de art.15 alin.(2) din Constitutie, intrucat dispozitiile privind sanctiunea nulitatii absolute a clauzelor abuzive prevazute de art.15 din lege se aplica si clauzelor inserate in contractele aflate in curs de desfasurare la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.72/2013, respectiv la data de 5 aprilie 2013, pentru incalcarea unor cerinte neprevazute de legea in vigoare la data incheierii contractelor.

Comunicatul CCR:

"I. In ziua de 3 noiembrie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.222 alin.(10) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: 'Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale'.

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.222 alin.(10) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca masura arestului la domiciliu este similara masurii arestului preventiv, atat sub aspectul includerii sale de catre legiuitor in categoria masurilor preventive, cat si sub aspectul naturii sale privative de libertate. De asemenea, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor doua masuri preventive cu privire la cauzele si conditiile in care acestea pot fi dispuse sau prelungite. Asadar, avand in vedere ca masura arestului la domiciliu a fost reglementata, prin dispozitiile Legii nr.135/2010, la o data ulterioara revizuirii Constitutiei si ca la data revizuirii Legii fundamentale singura masura preventiva privativa de liberate, in afara retinerii, era arestarea preventiva, Curtea a conchis ca dispozitiile art.23 alin.(5) din Legea fundamentala, care fac referire doar la arestarea preventiva, atunci cand stabilesc o durata maxima a acestei privari de libertate (180 de zile), vizeaza toate masurile preventive privative de libertate prevazute de normele procesual penale in vigoare. Prin urmare, dispozitia criticata care prevede ca durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive contravine normei constitutionale mentionate.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalul Dolj – Sectia penala.

II. In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.21 din Legea nr.72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante. Dispozitiile legale criticate, au urmatorul cuprins: 'Dispozitiile prezentei legi, cu exceptia prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante inainte de data intrarii in vigoare a prezentei legi'.

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma 'cu exceptia prevederilor art. 15' cuprinsa in dispozitiile art.21 din Legea nr.72/2013 este neconstitutionala. Curtea a retinut ca art.21 din Legea nr.72/2013 aduce atingere principiului neretroactivitatii legii prevazut de art.15 alin.(2) din Constitutie, intrucat dispozitiile privind sanctiunea nulitatii absolute a clauzelor abuzive prevazute de art.15 din lege se aplica si clauzelor inserate in contractele aflate in curs de desfasurare la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.72/2013, respectiv la data de 5 aprilie 2013, pentru incalcarea unor cerinte neprevazute de legea in vigoare la data incheierii contractelor.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoria Cluj-Napoca – Sectia civila.

Argumentatiile retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I".

Cititi si:

>>Decizia CCR nr. 361/2015

foto: Augustin Zegrean, presedinte al CCR

sursa foto: caleaeuropeana.ro