NECONSTITUTIONALITATE IN LEGEA MAPN - “Nu prevede expres conditiile prelungirii mandatului sefului Statului Major al Apararii si procedura de urmat”

Lumea Juridica prezinta motivarea Deciziei 391/2019 privind obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.39 alin.(5) din Legea nr.346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, exceptie ridicata de instanta de judecata, din oficiu, in Dosarul nr.180/2/2019 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, instanta de judecata se refera mai intai la admisibilitatea acesteia, apreciind, in esenta, ca in cauza nu este in discutie 'numai o chestiune de interpretare' a textului criticat, sens in care sunt sustinerile partilor, ci 'inclusiv imprecizia acestuia cu conotatie neconstitutionala'. De asemenea, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate are legatura cu solutionarea cauzei, 'date fiind obiectul cauzei si textele legale incidente, pe care partile si-au bazat argumentele'. In continuare, instanta sustine ca art.39 alin.(5) din Legea nr.346/2006 este neconstitutional, in sensul ca tinde sa limiteze atributiile constitutionale ale Presedintelui Romaniei, in ceea ce priveste calitatea sa de comandant suprem al fortelor armate romane, potrivit art.92 alin.(1) teza intai din Constitutie. Se sustine ca, prin prisma acelorasi prevederi constitutionale, textul de lege criticat incalca si prevederile art.80 alin.(1) din Constitutie, intrucat 'ii limiteaza sefului statului rolul esential de garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii, deoarece induce solutia partajarii atributiilor sefului statului cu detinatorii altor functii publice inalte, dar care nu sunt mentionati in aceste texte constitutionale, anume ministrul apararii nationale'. Potrivit motivarii instantei, calitatea de comandant al fortelor armate, respectiv atributia constitutionala a Presedintelui Romaniei de comandant suprem militar, conferita de art.92 alin.(1) din Constitutie, nu sunt circumscrise de textul constitutional niciunei intermedieri sau limitari, nu sunt conditionate de actiunile sau inactiunile altor actori politici, indiferent de pozitionarea acestora in stat. Acolo unde legiuitorul constituant a dorit 'sa supuna decretul presedintelui unei cenzuri', prin contrasemnarea sa de catre prim-ministru, a prevazut expres aceste ipoteze, cum sunt cele enumerate in art.100 alin.(2) din Constitutie. Similare sunt si cazurile in care presedintele isi exercita anumite atributii pe baza propunerilor altor autoritati publice sau formulate de inalti demnitari, cand decretul presedintelui nu poate fi emis in absenta propunerilor respective (de exemplu, art.125 si art.134 din Constitutie, referitoare la numirea in functie a magistratilor definitivi, inclusiv a judecatorilor inamovibili). De asemenea, art.92 alin.(1) din Constitutie nu are nici o trimitere la vreo lege ('potrivit legii'), care sa detalieze ulterior modul de organizare si functionare a fortelor armate. Se conchide astfel ca presedintele Romaniei ”isi poate exercita aceasta atributie constitutionala esentiala pentru fiinta statului de management al fortelor armate” in cadrul normativ creat de art.92 alin.(1), anume exercita direct atributia si calitatea de comandant al fortelor armate.

Extras din decizia CCR:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției