NAIDIN vs. ROMANIA - Interdictia de a ocupa functii publice impusa persoanelor care au colaborat cu Securitatea in timpul regimului comunist este nediscriminatorie si justificata, intrucat urmareste scopuri legitime precum protejarea sigurantei publice si a drepturilor si libertatilor altora. Neincalcarea Art. 8 in conjunctie cu Art. 14 din Conventie

In cauza Petre Naidin contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea Art. 8 in conjunctie cu Art. 14 din Conventie.

Curtea a stabilit ca tratamentul diferit aplicat reclamantului Petre Naidin, fost colaborator al politiei politice in timpul regimului comunist, respectiv eliminarea oricarei posibilitati a acestuia de a fi angajat intr-o functie publica, a urmarit scopuri legitime, precum protejarea securitatii nationale, a sigurantei publice si a drepturilor si libertatilor altora.

Judecatorii europeni au retinut ca interdictia aplicata reclamantului a fost o masura proportionala in raport cu scopul legitim al statului de a asigura loialitatea persoanelor responsabile pentru protejarea interesului general.

>>Hotararea CEDO in cauza Naidin contra Romaniei (cererea nr. 38162/07; Sectia a III-a, 21 octombrie 2014)

Extras din hotarare:

"46. Curtea reaminteste ca o diferenta de tratament este discriminatorie daca 'ii lipseste justificarea obiectiva si rezonabila', adica daca nu urmareste un 'scop legitim' sau daca nu exista un 'raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit' (Sidabras si Dziautas vs. Lituania, par. 51).

47. In speta, Curtea observa ca art. 50 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici introduce o distinctie intre persoanele care doresc sa se integreze sau reintegreze in serviciul public, intemeiata pe trecutul acestora. La fel ca in cazul restrictiilor instituite in numeroase tari postcomuniste, persoanele care au colaborat cu Securitatea nu pot fi integrate sau reintegrate in functia publica (pentru dispozitiile anumitor sisteme juridice nationale referitoare la restrictiile privind accesul la un loc de munca pentru motive politice, a se vedea Sidabras si Dziautas, citata anterior, par. 30 si urm.).

48. Curtea ia act de decizia Curtii Constitutionale din 24 ianuarie 2006, conform careia interdictia privind accesul la functia publica al fostilor colaboratori cu politia politica este justificata de loialitatea care se doreste din partea tuturor functionarilor fata de regimul democratic.

49. In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca, din principiu, statele au interes legitim de a reglementa conditiile de angajare in serviciul public. Un stat democratic are dreptul de a impune ca functionarii acestuia sa fie loiali principiilor constitutionale care stau la baza sa (Vogt vs. Germania, par. 59; Sidabras si Dziautas, citata anterior, par. 52).

50. In speta, Curtea trebuie sa tina seama in special de situatia Romaniei sub regimul comunist si de faptul ca, pentru a evita repetarea experientei trecute, statul trebuie sa se intemeieze pe o democratie care se poate apara prin ea insasi (Vogt, citata anterior, par. 59; Sidabras si Dziautas, citata anterior, par. 54; Bester vs. Germania - decizie; Knauth vs. Germania - decizie).

51. Avand in vedere considerentele precedente, Curtea admite ca diferenta de tratament aplicata reclamantului, si anume eliminarea oricarei posibilitati a acestuia de a fi angajat in functia publica, viza scopuri legitime, in speta, protejarea securitatii nationale, a sigurantei publice si a drepturilor si libertatilor altora (a se vedea, mutatis mutandis, Rekvenyi vs. Ungaria – Marea Camera, par. 41; Sidabras si Dziautas, citata anterior, par. 55).

52. Ramane sa se stabileasca daca masura in litigiu era proportionala.

53. Reclamantul denunta caracterul absolut al interdictiei si neluarea in considerare a naturii nesemnificative, in opinia acestuia, a actiunilor sale.

54. In ceea ce priveste primul argument al reclamantului, Curtea observa ca perspectivele profesionale ale reclamantului nu au fost eliminate decat in ceea ce priveste functia publica. Functionarii publici, in special cei care ocupa posturi cu un grad inalt de raspundere, de natura celor in care doreste sa se reintegreze reclamantul, exercita o parte din suveranitatea statului. Interdictia aplicata reclamantului nu este asadar disproportionata in raport cu scopul legitim al statului de a asigura loialitatea persoanelor responsabile pentru protejarea interesului general.

55. Curtea subliniaza, de asemenea, ca nu exista nicio restrictie impusa de stat in ceea ce priveste perspectivele reclamantului de angajare in sectorul privat, chiar si in cadrul unor intreprinderi care pot prezenta o anumita importanta pentru interesele statului in domeniul economic, politic sau in materie de securitate. De asemenea, reclamantului nu i se interzice sa ocupe un post in alt domeniu al sectorului public, care nu implica exercitarea puterii publice".