Motivarea Deciziei CCR nr. 244 din 6 aprilie 2017 – Curtea a constatat ca, in materia protectiei dreptului constitutional la viata privata, legiuitorul are obligatia de a reglementa o cale de atac efectiva, care sa permita persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica sa obtina repararea apropriata a urmarilor incalcarii contestate. CCR admite exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.145 Cpp

Curtea Constitutionala a Romaniei a dat publicitatii joi, 6 iulie 2017, motivarea deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala, care nu permite contestarea legalitatii masurii supravegherii tehnice de catre persoana vizata de aceasta, care nu are calitatea de inculpat. Curtea a retinut ca supravegherea tehnica se poate dispune in cursul urmaririi penale, indiferent de etapa acesteia, fata de orice persoana, independent de calitatea pe care o are in cadrul urmaririi penale. Plecand de la aceste premise, Curtea a constatat ca in materia masurilor de supraveghere tehnica, ce constituie o ingerinta in viata privata a persoanelor, este necesar ca persoana vizata sa poate exercita control pentru a verifica indeplinirea conditiilor de legalitate a masurii respective.

Iata fragmente din motivarea CCR:

”20. Astfel, din dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala rezulta ca, din momentul informarii persoanei despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa, caracterul secret al hotararii judecatoresti si al datelor obtinute prin aceasta procedura este inlaturat in ceea ce priveste subiectii vizati de aceasta. Acest caracter poate fi mentinut si fata de aceste subiecte, numai cu respectarea dispozitiilor art.145 alin.(4), si cel mai tarziu pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei. Astfel, cu privire la subiectii vizati de mandatul de supraveghere tehnica, inlaturarea caracterului secret este independenta de inceperea procedurii in contradictoriu, putand coincide cu aceasta doar in anumite cazuri.

21. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea apreciaza ca analiza indeplinirii obligatiei pozitive a statului, in sensul instituirii unui recurs efectiv, nu poate fi raportata la acele etape procedurale din materia supravegherii tehnice care sunt caracterizate de specificul secret pe care aceste masuri le presupun la momentul respectiv, ci trebuie raportata la momentul procedural care se delimiteaza de celelalte prin pierderea acestui caracter. Cu alte cuvinte, in contextul etapelor procedurale din materia supravegherii tehnice care sunt caracterizate de specificul secret al acestor masuri, dispozitiile art.140 alin.(7) din Codul de procedura penala isi gasesc justificarea tocmai prin caracterul anterior relevat.

Astfel, Curtea constata ca justificarea ce intervine in primele etape procedurale si care determina insasi justetea caracterului definitiv al incheierii judecatoresti este inlaturata chiar de legiuitor in etapa procedurala reglementata de dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala...

24. Prin urmare, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:

(1) Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, in scris, in cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata in privinta sa.

(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale in care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.

(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute la alin.(1).

(4) Procurorul poate sa amane motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor-verbale de redare, daca aceasta ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale in cauza;

b) punerea in pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c) dificultati in supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate in cauza.

(5) Amanarea prevazuta la alin.(4) se poate dispune cel mai tarziu pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea cauzei.

25. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textul criticat contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art.21 referitor la accesul liber la justitie. De asemenea, sunt invocate prevederile art.6 si art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale...

45. In contextul celor expuse, Curtea urmeaza sa analizeze continutul normativ al dispozitiei criticate pentru a determina sfera sa de incidenta in raport cu drepturile fundamentale invocate de autorul exceptiei. Astfel, Curtea retine ca, potrivit art.138 alin.(1) lit.a)—d) si alin.(13) din Codul de procedura penala, constituie metode speciale de supraveghere tehnica: interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice.

46. Curtea retine ca, potrivit art.138 alin.(2) din Codul de procedura penala, prin interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare se intelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau inregistrarea comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare. In acest sens, Curtea constata ca instanta de la Strasbourg a retinut ca sunt cuprinse in notiunile de „viata privata” si „corespondenta”, in sensul art.8 paragraful 1 din Conventie, convorbirile telefonice, interceptarea acestora, memorarea datelor astfel obtinute si eventuala utilizare a acestora in cadrul urmaririi penale declansate impotriva unei persoane, interpretandu-se ca fiind o „ingerinta a unei autoritati publice” in exercitarea dreptului garantat de art.8 (Hotararea din 21 aprilie 2009, pronuntata in Cauza Raducu impotriva Romaniei, paragraful 91). Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca toate comunicatiile telefonice, cele prin facsimil si cele prin e-mail intra in sfera de acoperire a notiunilor de „viata privata” si „corespondenta”, in sensul art.8 paragraful 1 din Conventie (Hotararea din 1 iulie 2008, pronuntata in Cauza Liberty si altii impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 56).

47. Curtea observa ca, potrivit art.138 alin.(4) din Codul de procedura penala, prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Curtea constata ca, prin Decizia nr.17 din 21 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.79 din 30 ianuarie 2015, a inclus aceasta notiune in conceptul de viata privata.

48. In continuare, Curtea retine ca, potrivit art.138 alin.(6) din Codul de procedura penala, prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se intelege fotografierea persoanelor, observarea sau inregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca instanta europeana a statuat ca inregistrarile video intra in sfera notiunii de viata privata (Hotararea din 17 iulie 2003, pronuntata in Cauza Perry impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 43). De asemenea, intra in sfera notiunii de viata privata inregistrarile audiovideo (Hotararea din 5 noiembrie 2002, pronuntata in Cauza Allan impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragrafele 35—36; Hotararea din 12 mai 2000, pronuntata in Cauza Khan impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 25).

49. Totodata, Curtea constata ca, potrivit art.138 alin.(7) din Codul de procedura penala, prin localizare sau urmarire prin mijloace tehnice se intelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care sunt atasate. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca instanta europeana a constatat ca localizarea si supravegherea prin intermediul GPS constituie o ingerinta in viata privata (Hotararea din 2 septembrie 2010, pronuntata in Cauza Uzun impotriva Germaniei, paragraful 52).

50. Avand in vedere cele expuse anterior, Curtea constata ca notiunea de viata privata include elementele la care art.138 alin.(1) lit.a)—d) din Codul de procedura penala face referire, acestea putand face obiectul unor metode speciale de supraveghere. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca, atat in jurisprudenta sa, cat si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a retinut ca, nefiind un drept absolut, exercitiul dreptului la respectarea vietii private poate fi supus unor restrangeri. Astfel, paragraful 2 al art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si alin.2 al art.53 din Constitutie prevad conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca restrangerea exercitiului acestui drept sa fie conforma dispozitiilor constitutionale si conventionale...

53. Curtea retine ca, potrivit art.21 alin.(1) din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar, potrivit art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale...

56. Din considerentele anterior expuse, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, a statuat cu valoare de principiu ca, ori de cate ori se aduce o atingere unui interes legitim al unei persoane, aceasta persoana trebuie sa aiba posibilitatea sa se poata adresa instantei cu o actiune in care sa puna in discutie incalcarea astfel suferita si sa obtina, daca este cazul, reparatia corespunzatoare, chiar daca, in unele cazuri, actiunea exercitata imbraca forma unei cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti.

57. Curtea apreciaza ca cele constatate anterior sunt cu atat mai pertinente in situatia in care salvgardarea interesului legitim intr-o anumita cauza se confunda, in fapt, cu ocrotirea exercitiului unui drept sau al unei libertati fundamentale... Jurisprudenta instantei de contencios constitutional si a celei europene impun o obligatie pozitiva din partea statului ce are ca obiect reglementarea, in cadrul legislatiei interne, a unui „recurs efectiv” care sa permita inlaturarea eventualei incalcari a drepturilor si libertatilor fundamentale. Curtea apreciaza ca absenta unui asemenea recurs in dreptul intern constituie o incalcare a acestei obligatii, deci a dispozitiilor constitutionale ale art.21 si a celor conventionale ale art.13.

68. Or, avand in vedere ansamblul elementelor anterior expuse, Curtea constata ca in ceea ce priveste persoanele supuse masurilor de supraveghere tehnica, altele decat inculpatul, statul nu si-a respectat obligatia pozitiva de a reglementa o forma de control a posteriori, pe care persoana in cauza sa il poata accesa in scopul verificarii indeplinirii conditiilor si, implicit, a legalitatii acestei masuri. Acest fapt determina incalcarea prevederilor art.26 si art.53 din Constitutie, precum si a celor ale art.8 si art.13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

69. Pentru aceste motive, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art.145 din Codul de procedura penala care nu permite contestarea legalitatii masurii supravegherii tehnice de catre persoana vizata de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstitutionala...

71. Avand in vedere aceste elemente esentiale sub aspectul protectiei dreptului constitutional la viata privata, Curtea constata ca, pe langa obligatia pozitiva de a reglementa o forma de control a posteriori, pe care persoana in cauza sa il poata accesa in scopul verificarii indeplinirii conditiilor si, implicit, a legalitatii masurii supravegherii tehnice, legiuitorul are obligatia de a reglementa si procedura aplicabila conservarii si/sau distrugerii datelor interceptate prin punerea in executare, a masurii contestate.

72. Totodata, Curtea constata ca din examinarea coroborata a celor retinute de instanta europeana in Hotararea din 16 iulie 2013, pronuntata in Cauza Balteanu impotriva Romaniei, si Decizia din 17 ianuarie 2012, pronuntata in Cauza Patriciu impotriva Romaniei, rezulta ca eficienta caii de atac exercitate impotriva masurilor de supraveghere tehnica se analizeaza in functie de posibilitatea petentului de a solicita, pe de o parte, declararea interceptarii ca nelegala, iar, pe de alta parte, acordarea de despagubiri pentru ingerinta suferita.

73. Astfel, Curtea constata ca, in materia protectiei dreptului constitutional la viata privata, legiuitorul are obligatia de a reglementa o cale de atac efectiva, care sa permita persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica sa obtina repararea apropriata a urmarilor incalcarii contestate...”

*Cititi aici integral motivarea Deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2017 a CCR