MOCANU SI ALTII vs. ROMANIA (Marea Camera) – Incalcarea sub aspect procedural a Art. 2 privind dreptul la viata si a Art. 6.1 din Conventie, pentru lipsa unei anchete efective in dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Actiunile sangeroase de reprimare a manifestatiilor din Piata Universitatii impotriva regimului Iliescu, catalogate „crime impotriva umanitatii” in opinia concordanta a judecatorilor Paulo Pinto de Albuquerque si Nebojsa Vucinic

In cauza Anca Mocanu si altii contra Romaniei, dupa o prima examinare in Camera de 7 judecatori a Sectiei a III-a, Marea Camera de 17 judecatori a Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit urmatoarele:

---

1. hotaraste, cu saisprezece voturi la unu, ca este competenta ratione temporis pentru a se pronunta cu privire la capetele de cerere invocate de doamna Anca Mocanu si de domnul Marin Stoica din perspectiva aspectului procedural al Art. 2 si 3 din Conventie, in masura in care aceste capete de cerere se raporteaza la ancheta penala desfasurata ulterior intrarii in vigoare a Conventiei in privinta Romaniei (20 iunie 1994, n.r.);

2. respinge, cu saisprezece voturi la unu, exceptia intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne, invocata de Guvern in ceea ce priveste reclamantii individuali;

3. respinge, cu paisprezece voturi la trei, exceptia intemeiata pe tardivitatea cererii domnului Marin Stoica;

4. hotaraste, cu saisprezece voturi la unu, ca a fost incalcat aspectul procedural al Art. 2 din Conventie in ceea ce priveste cererea doamnei Anca Mocanu;

5. hotaraste, cu paisprezece voturi la trei, ca nu a fost incalcat aspectul procedural al art. 3 din Conventie in ceea ce priveste cererea domnului Marin Stoica;

6. hotaraste, in unanimitate, ca a fost incalcat art. 6.1 din Conventie in ceea ce priveste cererea Asociatiei '21 Decembrie 1989';

Cu opinie concordanta a judecatorilor Paulo Pinto de Albuquerque (Portugalia) si Nebojsa Vucinic (Muntenegru).

Cu opinie partial disidenta a judecatorului Johannes Silvis (Olanda), la care a achiesat judecatorul Florin Streteanu (Romania).

Cu opinie partial disidenta a judecatorului Krzysztof Wojtyczek (Polonia).

>>Hotararea CEDO in cauza Mocanu si altii contra Romaniei (cererile nr. 10865/09, 45886/07 si 32431/08; Marea Camera, 17 septembrie 2014)

>>Hotararea CEDO in cauza Mocanu si altii contra Romaniei, pronuntata in Marea Camera (versiunea in limba romana, disponibila pe site-ul CSM)

>>Hotararea CEDO in cauza Mocanu si altii contra Romaniei (cererile nr. 10865/09, 45886/07 si 32431/08; Sectia a III-a, 13 noiembrie 2012)

Lipsa unei anchete efective in dosarul avand ca obiect infractiunile savarsite de autoritati cu scopul de a inabusi, cu ajutorul minerilor din Valea Jiului, manifestatiile din 13-15 iunie 1990 de la Bucuresti indreptate impotriva regimului provizoriu condus de Ion Iliescu. Printre victimele represiunii s-au numarat sotul reclamantei Anca Mocanu, Velicu Valentin Mocanu, ucis de un foc de arma tras din sediul Ministerului de Interne, si Marin Stoica, arestat alaturi de alte persoane si maltratat de agenti de politie in uniforma si de barbati imbracati civil in vecinatatea cladirii Televiziunii Romane si in subsolul acesteia.

Extras din hotararea Marii Camere:

Asupra incalcarii Art. 2 si Art. 3 din Conventie:

"i. Independenta anchetei

332. Curtea constata ca, intre 1997 – adica la cativa ani de la data intrarii in vigoare a Conventiei in privinta Romaniei – si pana la inceputul anului 2008, cauza a fost pendinte in fata Sectiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, devenita in 2003 Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta subliniaza, de asemenea, ca, in ceea ce o priveste pe doamna Anca Mocanu, ancheta ramane pendinte in fata Parchetului Militar, dupa declinarea competentei de catre parchetul de drept comun la 6 iunie 2013 (supra, par. 123).

333. In aceasta privinta, Marea Camera subscrie la constatarea Camerei, conform careia ancheta a fost incredintata unor procurori militari care, asemenea inculpatilor printre care se gaseau doi generali, erau ofiteri supusi principiului subordonarii ierarhice, constatare care a determinat deja Curtea sa concluzioneze ca a fost incalcat aspectul procedural al art. 2 si art. 3 din Conventie, in cauze anterioare indreptate impotriva Romaniei (Barbu Anghelescu vs. Romania, nr. 46430/99, par. 67, 5 octombrie 2004, Bursuc vs. Romania, nr. 42066/98, par. 107, 12 octombrie 2004, si, mai recent, Sandru si altii vs. Romania, citata anterior, par. 74, Asociatia '21 Decembrie 1989' si altii vs. Romania, citata anterior, par. 137, si Crainiceanu si Frumusanu vs. Romania, nr. 12442/04, par. 92, 24 aprilie 2012).

334. Numarul de incalcari constatate in cauze similare prezentei spete este deosebit de ingrijorator si ridica semne de intrebare serioase in ceea ce priveste obiectivitatea si impartialitatea anchetelor a caror realizare le este solicitata procurorilor militari (mutatis mutandis, Natchova si altii, citata anterior, par. 117). Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument susceptibil sa determine Curtea sa ia o alta hotarare in speta.

ii. Caracterul prompt si adecvat al anchetei

335. Curtea constata ca ancheta referitoare la doamna Anca Mocanu este pendinte de peste douazeci si trei de ani si la mai mult de nouasprezece ani de la ratificarea Conventiei de catre Romania. in cursul acestei perioade, trei din cei cinci inalti responsabili ai armatei, acuzati pentru omorul sotului reclamantei, au decedat.

336. In ceea ce il priveste pe domnul Marin Stoica, aceasta subliniaza, de asemenea, ca ancheta care il priveste a fost finalizata printr-o hotarare pronuntata la 9 martie 2011, la douazeci si unu de ani de la initierea investigatiilor si dupa zece ani de la depunerea oficiala a plangerii reclamantului si conexarea acesteia la dosarul anchetei.

337. Or, simpla trecere a timpului este de natura nu numai sa prejudicieze o ancheta, dar si sa compromita definitiv sansele sale de reusita (M.B. vs. Romania, nr. 43982/06, par. 64, 3 noiembrie 2011)

338. Desi admite ca prezenta cauza prezinta o complexitate indiscutabila, astfel cum a subliniat insusi Guvernul, Curtea apreciaza ca miza politica si sociala invocata de acesta din urma nu poate justifica un termen atat de lung. Dimpotriva, importanta acestei mize pentru societatea romaneasca ar fi trebuit sa determine autoritatile interne sa examineze dosarul prompt, pentru a preveni orice aparenta de tolerare a unor acte ilegale sau de complicitate la savarsirea lor (a se vedea, intre altele, Lapusan si altii vs. Romania, nr. 29007/06, 30552/06, 31323/06, 31920/06, 34485/06, 38960/06, 38996/06, 39027/06 si 39067/06, par. 94, 8 martie 2011, care privea o perioada de peste saisprezece ani de la deschiderea unei anchete, care viza identificarea si judecarea responsabililor pentru represiunea manifestatiilor anticomuniste din 1989, si de peste unsprezece ani de la intrarea in vigoare a Conventiei).

339. Or, Curtea observa ca ancheta desfasurata in prezenta cauza a fost marcata de perioade semnificative de inactivitate, atat in prima parte a acesteia, cat si in cursul ultimilor ani. Curtea constata in special ca ancheta nu a inregistrat progrese importante din 20 iunie 1994, data intrarii in vigoare a Conventiei, pana la 22 octombrie 1997, data la care a inceput conexarea numeroaselor dosare care fusesera deschise separat, dar care se inscriau in acelasi context factual ca si cel aflat la originea prezentelor cereri. Abia dupa aceasta data parchetul a inceput sa desfasoare o cercetare mai ampla privind ansamblul circumstantelor care au condus la recurgerea concertata la forta impotriva populatiei civile de catre agenti ai statului (a se vedea Al-Skeini si altii, citata anterior, par. 163).

340. In plus, Curtea constata ca rezolutia din 16 septembrie 1998 mentioneaza faptul ca, inainte de aceasta data, nu fusese realizata nicio masura de cercetare privind plangerile depuse de persoanele agresate la sediul televiziunii publice (supra, par. 100).

341. De asemenea, singurele acte de procedura efectuate in cauza referitoare la doamna Anca Mocanu de la ultima trimitere la parchet, dispusa la 17 decembrie 2007, sunt rezolutia de incetare a urmaririi penale, pronuntata la 6 iunie 2013 in privinta a doi inculpati care au decedat intre timp, si doua declaratii de declinare a competentei, pronuntate la 30 aprilie 2009 si, respectiv, la 6 iunie 2013.

342. In plus, Curtea evidentiaza ca numeroase deficiente ale anchetei au fost constatate de insesi autoritatile nationale. Astfel, rezolutia adoptata la 16 septembrie 1998 de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie preciza faptul ca niciuna din persoanele care detineau functii inalte la momentul faptelor – in special seful statului, primul ministru si adjunctul acestuia, ministrul de Interne si seful politiei – nu fusese audiata pana atunci.

343. In plus, ancheta ulterioara nu a permis remedierea tuturor acestor deficiente, astfel cum au constatat Curtea Suprema de Justitie si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in deciziile acestora din 30 iunie 2003 si, respectiv, 17 decembrie 2007, care fac referire la viciile procedurii anterioare.

344. De asemenea, Curtea constata ca ancheta – disjunsa de restul dosarului din 1998 – privind actele de violenta savarsite impotriva a numerosi manifestanti si a altor persoane, prezente din intamplare in locurile in care s-a desfasurat represiunea, s-a incheiat cu o rezolutie de scoatere de sub urmarire penala pronuntata la 17 iunie 2009 si confirmata prin hotararea din 9 martie 2011. Printre aceste persoane se numara domnul Marin Stoica, care, avand in vedere ca a depus plangere in 2001, a trebuit sa astepte zece ani pentru incheierea acestei anchete. Totusi, in ciuda acestei perioade lungi si a actelor de cercetare efectuate in privinta reclamantului, a caror lista a fost intocmita de Guvern, niciuna din deciziile citate anterior nu a reusit sa stabileasca circumstantele in care au fost aplicate relele tratamente pe care reclamantul si alte persoane sustin ca le-au suferit la sediul televiziunii publice.

345. Rezolutia adoptata de parchet la 17 iunie 2009 preciza, in esenta, ca identitatea agresorilor si gradul de implicare a fortelor de ordine nu au putut fi stabilite in urma investigatiilor efectuate de parchetul civil si ulterior de parchetul militar. Totusi, autoritatile nu au precizat ce mijloace de proba au fost utilizate in vederea stabilirii faptelor si motivele concrete pentru care demersurile lor nu au produs rezultate.  In plus, acestea nu au contestat niciodata, pe plan intern, comportamentul reclamantului in ceea ce priveste ancheta, abtinandu-se de la orice comentariu cu privire la data depunerii plangerii de catre persoana in cauza.

346. Curtea constata ca aceasta parte a cauzei a fost inchisa in principal din pricina prescriptiei raspunderii penale. In aceasta privinta, Curtea reaminteste ca este dificil sa se considere ca obligatiile procedurale care decurg din art. 2 si 3 din Conventie au fost respectate in cazul in care o ancheta se incheie, precum in speta, ca urmare a interventiei prescriptiei raspunderii penale, din cauza inactivitatii autoritatilor (Asociatia '21 Decembrie 1989' si altii, citata anterior, par. 143).

347. In ceea ce priveste celalalt rezultat important al anchetei, si anume, concluzia conform careia elementele constitutive ale infractiunii de tratamente neomenoase, pedepsite de art. 358 C. pen., nu erau intrunite in privinta domnului Stoica, Curtea apreciaza ca gradul de conformitate a interpretarii de catre procuror a jurisprudentei interne relevante poate fi pus la indoiala, tinand seama de hotararea pronuntata la 7 iulie 2009 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. In plus, Guvernul nu a prezentat alte exemple din jurisprudenta care sa sustina hotararea pronuntata in speta. De asemenea, Curtea considera ca aceasta concluzie conform careia minerii nu mai aveau niciun adversar impotriva caruia sa lupte la 14 iunie 1990 (supra, par. 161) pare indoielnica, deoarece nu tine seama, in mod evident, de violentele care au avut loc la 13 iunie 1990, in prezenta unui numar mare de militari, echipati cu munitii de razboi si vehicule blindate, astfel cum reiese din insasi decizia citata anterior. De altfel, aceasta concluzie contrazice faptele stabilite de aceeasi decizie, care descrie detaliat atrocitatile savarsite de mineri la 14 iunie 1990, care au vizat, fara distinctie, manifestanti, studenti prezenti la sediul universitatii si trecatori. In plus, in hotararea sa din 9 martie 2011, prin care a respins recursul formulat de domnul Marin Stoica impotriva rezolutiei de incetare a urmaririi penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a examinat in niciun fel aceasta chestiune a aplicabilitatii art. 358 C. pen., limitandu-se la a verifica modul in care au fost aplicate in speta normele privind prescriptia.

348. Prin urmare, se pare ca autoritatile responsabile pentru ancheta nu au adoptat toate masurile care ar fi permis in mod rezonabil identificarea si sanctionarea persoanelor responsabile.

iii. Alaturea primei reclamante in ancheta

349. In ceea ce priveste obligatia de interventie a rudelor victimelor la procedura, Curtea observa ca doamna Anca Mocanu nu a fost informata cu privire la evolutia anchetei inainte de decizia din 18 mai 2000 de trimitere in judecata a persoanelor acuzate de uciderea sotului acesteia.

350. In plus, Curtea observa ca reclamanta a fost audiata pentru prima data de procuror la 14 februarie 2007, la aproape saptesprezece ani de la evenimente, si ca, dupa hotararea pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 17 decembrie 2007, aceasta nu a mai fost informata cu privire la evolutia anchetei.

351. Prin urmare, Curtea nu este convinsa ca interesele doamnei Anca Mocanu de a participa la cercetare au fost protejate suficient (Asociatia '21 Decembrie 1989' si altii, citata anterior, par. 141).

iv. Concluzie

352. Avand in vedere considerentele precedente, Curtea apreciaza ca doamna Anca Mocanu nu a beneficiat de o ancheta efectiva in sensul Art. 2 din Conventie, si ca domnul Marin Stoica a fost privat, de asemenea, de o ancheta efectiva in sensul Art. 3.

353. Prin urmare, aceasta concluzioneaza ca a fost incalcat aspectul procedural al acestor dispozitii".

Asupra incalcarii Art. 6.1 din Conventie:

"354. Asociatia reclamanta se plange de durata procedurii penale la care s-a constituit parte civila pentru a solicita repararea prejudiciului cauzat la 14 iunie 1990 prin patrunderea fara drept in sediul sau, distrugerea bunurilor sale si agresarea membrilor sai.

355. In aceasta privinta, asociatia denunta incalcarea art. 6.1 din Conventie, ale carui dispozitii relevante in speta sunt formulate dupa cum urmeaza:

'Orice persoana are dreptul la judecarea (...) intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta (…) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).'

A. Hotararea Camerei

356. Camera a apreciat ca durata procedurii in litigiu a fost excesiva si a concluzionat ca a fost incalcat art. 6.1.

B. Argumentele partilor

357. Reclamanta declara ca a salutat hotararea Camerei.

358. Guvernul declara ca, in principiu, nu contesta concluziile Camerei cu privire la durata procedurii penale cu constituire de parte civila, initiata de asociatia reclamanta.

C. Motivarea Curtii

359. Marea Camera nu constata niciun motiv pentru a se abate de la concluzia Camerei. Asemenea Camerei, Marea Camera observa ca asociatia a depus la 26 iulie 1990 o plangere penala oficiala cu constituire de parte civila, prin care denunta prejudiciile suferite de aceasta in cursul evenimentelor din perioada 13-15 iunie 1990. Investigatia acestei plangeri penale a fost efectuata in cadrul cercetarii care s-a finalizat prin rezolutia de scoatere de sub urmarire penala din 17 iunie 2009. Prin urmare, procedura privind asociatia reclamanta a durat aproape nouasprezece ani.

360. Avand in vedere limitarea competentei sale ratione temporis, Camera s-a putut pronunta cu privire la capatul de cerere intemeiat pe durata procedurii numai in ceea ce priveste perioada ulterioara datei de 20 iunie 1994, data intrarii in vigoare a Conventiei in privinta Romaniei. Durata procedurii care trebuie luata in calcul este asadar de cincisprezece ani.

361. Curtea reaminteste ca a concluzionat de mai multe ori, in cauze care privesc chestiuni similare celor din prezenta speta, ca a fost incalcat art. 6.1 din Conventie (Frydlender vs. Franta, Marea Camera, par. 46, in special Gheorghe si Maria Mihaela Dumitrescu vs. Romania, nr. 6373, par. 26-28, 29 iulie 2008, care privea, de asemenea, durata unei proceduri penale cu constituire de parte civila).

362. Dupa examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu identifica niciun motiv pentru a hotari altfel in speta.

363. In lumina criteriilor stabilite de jurisprudenta sa si avand in vedere ansamblul circumstantelor spetei, Curtea apreciaza ca durata procedurii in litigiu este excesiva si nu indeplineste criteriul privind un termen rezonabil.

364. Prin urmare, a fost incalcat Art. 6.1 din Conventie".