LITIGII DE MUNCA – Hartuire morala si violenta psihica. Decizia Curtii de Apel Bucuresti: “Este suficient ca apelanta-reclamanta sa dovedeasca existenta unor acte/fapte succesive ale intimatei de natura sa ii afecteze demnitatea la locul de munca si starea sa psihica, pentru a se concluziona ca ne aflam in prezenta unei hartuiri psihologice din partea angajatorului”

Prin Decizia 2681 din 02.05. 2017, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a admis apelul reclamantei impotriva sentinei instantei de fond, a schimbat in parte sentinta apelata in sensul admiterii in parte a actiunii precizate si a obligat intimata sa plateasca reclamantei suma de 50.000 Euro in echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data platii, suma reprezentand despagubiri pentru hartuire morala.

Prin cererea de apel formulata in termen legal si motivata apelanta contestatoare R.C.E. a criticat sentinta instantei de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de apel, apelanta a aratat ca, urmare a faptului ca a refuzat sa isi prezinte demisia din functia de Director General Adjunct si sa elibereze postul pentru o terta persoana, la cererea abuziva si expresa a directorului societatii, D. C., incepand cu luna iulie 2014 a fost supusa unor tratamente anormale intr-o relatie de munca, care se incadreaza in notiunea de hartuire morala.

Minuta Curtii de Apel Bucuresti din 02.05.2017:

“Retinand ca apelanta a fost supusa unei hartuiri psihologice la locul de munca, in temeiul dispozitiilor art. 480 Cpc , Curtea urmeaza sa admita apelul si sa schimbe in parte sentinta apelata in sensul ca admiterii in parte a actiunii precizate. Intimata va fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 50.000 Euro in echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data platii, suma reprezentand despagubiri pentru hartuire morala.
Cu privire la cuantumul despagubirilor acordate reclamantei, Curtea retine, in lipsa unei modalitati de calcul stabilita de lege, ca avand relevanta faptul ca apelanta-reclamanta ocupa in cadrul societatii angajatoare o functie de conducere, cuantumul salariului stabilit prin contractul individual de munca incheiat intre parti (13.907 lei lunar) si care releva importanta sporita a muncii prestata de angajata pentru societate dar si valoarea sociala a acestei munci , precum si intervalul de timp in care s-a manifestat comportamentul producator de prejudicii al angajatorului, respectiv din luna iulie 2014 si pana la data formularii cererii de chemare in judecata-28 septembrie 2015 ( aproximativ 15 luni) .
In raport de aceste criterii se apreciaza ca despagubiri in cuantum de 50.000 Euro in echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data platii sunt adecvate pentru acoperirea integrala a prejudiciului moral suferit de reclamanta (cu precizarea ca reclamanta a evaluat aceste despagubiri la suma de 400.000 Euro, motiv pentru care actiunea se va admite doar in parte).
Curtea retine si faptul ca in sedinta publica din data de 16 02 2016, in fata instantei de fond, reclamanta a renuntat expres la judecarea capatului de cerere avand ca obiect 'obligarea paratei la incetarea hartuirii morale la care a fost supusa de catre parata, a violentei psihice la care a fost supusa pentru a parasi postul, a incalcarii demnitatii in munca, precum si incalcarii principiului bunei credinte in relatiile de munca', tribunalul luand act de aceasta manifestare de vointa. Astfel , pronuntarea instantei de fond si a Curtii in apel are in vedere cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata (restransa) de catre reclamanta.  In temeiul dispozitiilor art.453 alin.1 si 2 Cpc, aplicabile si in etapa procesuala a apelului conform art. 482 Cpc , fata de solutia de admitere in parte a actiunii , Curtea o va obliga pe intimata sa plateasca apelantei-reclamante suma de 8000 lei , cheltuieli de judecata efectuate in etapa fondului si in apel reprezentand onorariu de expert (1200 lei conform facturii fiscale nr. 093/09 05 2016-file 157 vol. III fond) si onorariu de avocat (dovedit cu transfer bancar- din 23 05 2016 pt. suma de 4104,49 lei si pentru suma de 4019.76 lei -filele 156 , 158 vol. IIII fond, respectiv factura nr.36/28 04 2017 si extras de cont-filele 136-137 dosar apel- pentru suma de 3772,57 lei)”.

Extras din Decizia CAB:

“Reclamanta subliniaza ca a fost supusa hartuirii incepand cu 11.07.2014 si pana la concedierea sa pe motiv de reorganizare a societatii, prin urmatoarele acte:

a) in sedinta Consiliului de Administratie din data de 07.07.2014 a fost initial revocata din functia de Director General Adjunct, pentru ca ulterior sa se constate ca, avand contract individual de munca, nu poate fi revocata in baza deciziei;
b) incepand cu data de 11.07.2014, i s-a interzis sa mai exercite orice sarcina de serviciu;
c) a fost izolata de ceilalti colegi prin mutarea intr-un birou izolat, la capatul coridorului, dupa WC-uri si bucataria comuna, la capatul unui coridor lung de 7 metri;
d) in aceasta perioada a fost singurul salariat al Societatii care a fost eliminat de pe site-ul de prezentare (in conditiile in care indeplinea functia de Director General Adjunct), fiind prezentati toti salariatii, cu exceptia secretarei si a soferului;
e) i s-a interzis sa intre in camera de tranzactionare, in conditiile in care anterior functionase neintrerupt in biroul traderilor, iar acestia se aflau in subordinea sa in calitate de Director general adjunct;
f.) intimata a facut toate demersurile pentru a i se retrage toate acreditarile, pentru a o izola profesional, alaturi de izolarea fizica;
g.) i s-a interzis accesul la toate sistemele informatice ale societatii, cu exceptia emailului, unde nu mai primea nicio corespondenta avand in vedere pe de o parte ca nu i se mai trasau sarcini de serviciu, iar pe de alta parte faptul ca numele si adresa sa de email fusesera eliminate de pe site-ul AFR.
Sustine apelanta ca judecatorul fondului nu a analizat toate aceste fapte in ansamblul lor, in dinamica lor, ci le-a tratat separat, fiecare fapta in sine, fara sa explice de ce fiecare dintre cele de mai sus au vizat-o numai pe C.R. , nu si alti colegi.
Subliniaza ca solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala aratand ca a fost supusa unei hartuiri psihologice in sensul art. 4 lit. d din Legea 202/2002, in sensul ca a existat un comportament necorespunzator din partea A.F.R. S.A..
A existat o perioada suficient de lunga (timp de 15 - cincisprezece - luni) pentru a demonstra ca aceste actiuni nu sunt punctuale, ci dimpotriva, au fost sistematice si au urmarit un singur obiectiv: hartuirea apelantei iar toate aceste fapte au adus atingere personalitatii si demnitatii sale de om si de salariat.
Apelanta arata ca , in mod inexplicabil, instanta de fond face abstractie totala de fisa postului cu privire la atributiile sale de serviciu si face o confuzie inadmisibila intre atributiile de conducator si cele din fisa postului.
Astfel, fata de interzicerea accesului la sistemele informatice ale societatii si fata de demersurile AFR, pe langa autoritatile romane, de a-i retrage licentele de tranzactionare si de registru, instanta de fond isi insuseste punctul de vedere al AFR, facand o 'delimitare' intre atributiile contractului individual de munca si atributiile mandatului de conducator.
Tribunalul a retinut eronat ca tranzactiile efectuate de apelanta au fost facute in afara atributiilor specifice functiei de Director General Adjunct exercitata in baza contractului de munca, or aceasta contravine in mod fundamental atributiilor pe care le-a exercitat pana in acel moment, cu atat mai mult cu cat ulterior AFR a angajat alte doua persoane si le-a autorizat, in conditiile in care apelanta era deja angajata si era deja autorizata.
Instanta apreciaza ca aceste atributii ar fi fost exercitate in baza contractului de mandat, insa este contrazisa de chiar atributiile din contractul de mandat.
Asadar retragerea licentelor nu are nicio legatura cu mandatul de conducator al apelantei , care i-a fost retras prin Hotararea CA nr. 127/07.07.2014 .
Reitereaza faptul ca atributiile sale specifice functiei de Director General Adjunct au fost cele care i-au fost interzise a fi exercitate, si nu atributiile de conducator .
Instanta de fond nu retine ca revocarea din functia de Director General Adjunct nu este valabila, apelanta nefiind DGA in sensul Legii nr. 31/1991 [mandat dat si revocat], ci a detinut functia de Director General Adjunct in baza contractului individual de munca si a fisei postului, parte integranta a contractului individual de munca, conform art. 17 alin. (3) lit. d) si alin. (4) din Codul muncii.
Instanta de fond omite inadmisibil sa analizeze fisa postului, din care rezulta in mod clar atributiile specifice de reprezentare ale functiei de Director General Adjunct: Coordonarea intregii activitati a societatii ; Reprezentarea societatii in raport cu tertii, avand drept de prima semnatura pe toate contractele incheiate cu acestia;Semnarea tuturor documentelor pe care le intocmeste personalul sau care sunt intocmite de subordonatii sai (un numar de 9 subordonati); Avizarea tuturor documentelor: contracte, corespondenta, documente operative, situatiile/lucrarile curente sau periodice etc.) executate in cadrul societatii, in conformitate cu normele/procedurile in vigoare si atributiile de serviciu; Supervizarea departamentelor: back office, contabilitate, control intern, alte departamente.
Instanta de fond nu a analizat si la dosarul cauzei nu se regaseste nicio dovada a faptului ca in perioada in cauza apelanta si-ar fi indeplinit atributiile de serviciu.
Instanta indica in mod aberant faptul ca exercitarea atributiilor de serviciu se subsumeaza unei obligatii a angajatului, si anume obligatiei instituite de art. 39 alin. 20 lit. a) din Codul muncii, respectiv obligatiei de a realiza norma de munca sau, dupa caz, atributiile ce ii revin fisei postului, in conditiile in care i s-a interzis accesul in camera subordonatilor sai; a fost izolata la capatul coridorului; i s-a interzis accesul la intranetul societatii si la softurile de backoffice, tranzactionare si registru”.

>>Decizia 2681 din 02.05. 2017