LEGEA PENTRU COMBATEREA EVAZIUNII - CCR a dat verdictul

Prin Decizia 867/2021, Curtea Constitutionala a decis cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. CCR a fost sesizata de instanta de judecata.

Textul criticat are urmatorul continut:

"In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art.8 si 9, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, inculpatul acopera integral pretentiile partii civile, limitele prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.”
In urma analizarii cauzei, CCR a admis obiectia.

Minuta CCR:

"Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de instanta judecatoreasca, din oficiu si constata ca sintagma ‘pretentiile partii civile’, cuprinsa in dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr.55/2021 privind modificarea si completarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, este neconstitutionala”.

Iata pasaje din decizia Curtii, pe care o atasam integral la finalul articolului:

"Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.672 din 27 iulie 2005. Curtea observa ca art.10 alin.(1) a fost modificat prin articolul unic pct.3 din Legea nr.55/2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.332 din 1 aprilie 2021.
Cu toate acestea, avand in vedere ca instanta de contencios constitutional a fost sesizata inainte de aceste modificari, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr.55/2021 privind modificarea si completarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Din analiza motivarii exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorii acesteia apreciaza ca fiind neconstitutionala sintagma ‘pretentiile partii civile’, cuprinsa in art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005. Astfel, Curtea constata ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie sintagma ‘pretentiile partii civile”, cuprinsa in art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr.55/2021.

Indeplinirea conditiei

Curtea constata ca indeplinirea conditiei referitoare la acoperirea integrala a pretentiilor partii civile este indisolubil legata de cuantumul acestora, neputand fi influentata de stabilirea cuantumului prejudiciului de catre procuror. Or, din aceasta perspectiva se poate constata ca partea civila este libera sa solicite pretentii intr-un cuantum mult mai mare sau mult mai mic decat cuantumul prejudiciului stabilit de procuror. Acest fapt determina fie crearea unui impediment de natura sa impiedice acoperirea sumei respective si, implicit, aplicarea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsa, fie crearea unei situatii de natura a avantaja anumiti inculpati (…).

Partea civila

Curtea a constatat ca, data fiind natura infractiunilor prevazute de art.8 si art.9 din Legea nr.241/2005, la care face trimitere art.10 din aceeasi lege, in aceste cauze parte civila este intotdeauna statul roman (Decizia nr.179 din 28 martie 2019, precitata). Aceasta constatare determina concluzia ca in cazul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, subiectul pasiv si deci persoana vatamata este intotdeauna statul (…)
Pe de alta parte, astfel cum anterior s-a aratat, constituirea statului ca parte civila in procesele referitoare la infractiunile de evaziune fiscala ramane caracterizata de principiul disponibilitatii, instanta sau procurorul neputand limita acest aspect si neputandu-se subroga in drepturile persoanei vatamate. Asa fiind, constituirea statului ca parte civila ramane o optiune, pe care acesta o poate sau nu exercita.
Or, in conditiile in care aplicarea cauzei de reducere a pedepselor prevazute de lege in cazul savarsirii uneia dintre infractiunile de evaziune fiscala prevazute la art.8 si 9 din Legea nr.241/2005 a fost conditionata de catre legiuitor, printre altele, de plata voluntara si in integralitate a pretentiilor partii civile, se ajunge la situatia in care aplicarea acestui beneficiu este conditionata de comportamentul persoanei vatamate/de manifestarea de vointa a partii civile. Cu alte cuvinte, pentru ca dispozitiile de lege criticate sa poate produce efecte juridice, este necesar ca in cazul infractiunilor de evaziune fiscala prevazute la art.8 si 9 din Legea nr.241/2005 statul sa se constituie parte civila si sa indice in mod clar, concret, explicit pretentiile pe care le are sub aspectul laturii civile. Or, se constata ca persoana vatamata, constituita ca parte civila in procesul penal, are interese contrare inculpatului, asa incat exista posibilitatea ca aceasta sa isi exercite dreptul de a reclama reparatii in mod abuziv, cu scopul de a exclude accesul inculpatului de la beneficiul cauzei de reducere a pedepsei.

Modalitatea de reglementare

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat premisa aplicarii cauzei de reducere a pedepsei ca rezultat al unor interpretari sau aprecieri arbitrare ale persoanei vatamate/partii civile. Or, prin aceasta modalitate de reglementare, legiuitorul a conferit persoanei vatamate/partii civile din procesul penal (referitor la infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art.8 si art.9 din Legea nr.241/2005) o pozitie privilegiata, simpla manifestare de vointa a acesteia din urma putand determina posibilitatea aplicarii sau neaplicarii cauzei de reducere a limitelor de pedeapsa, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil si principiului potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”.

>>Decizia CCR