Judecatorul Iulia Cristina Tarcea, primul interviu acordat in calitate de presedinte al ICCJ

Judecatorul Iulia Cristina Tarcea (foto) a acordat primul interviu in calitate de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa numirea sa, pentru un mandat de trei ani, in aceasta functie. Interviul a fost publicat de Qmagazine miercuri, 12 octombrie 2016.

Fragmente ale interviului acordat de presedintele ICCJ publicatiei Qmagazine:

„Veniti dupa un mandat controversat al Liviei Stanciu. Cum va fi ICCJ sub mandatul dvs.?

Vreau sa subliniez un lucru de la inceput in ceea ce-l priveste pe fostul presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Am apreciat-o si o apreciez pe Livia Stanciu pentru pregatirea profesionala, corectitudinea si onestitatea sa. Acesta este si motivul pentru care in anul 2013 mi-am depus candidatura pentru postul de vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie: doream sa fac echipa cu ea. Si nu imi pare rau nici astazi pentru aceasta optiune. Cum va fi Inalta Curte de Casatie si Justitie sub mandatul meu? Imi este greu sa spun acum, la inceput. Tot ceea ce pot spune este cum imi doresc sa fie Inalta Curte sub mandatul meu… Ei bine, imi doresc sa fie instanta in care toate drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului sa fie respectate. Si nu doar in procesele penale! Si imi mai doresc ca orice cetatean care este parte intr-un dosar care ajunge la Inalta Curte sa aiba increderea si convingerea ca drepturile si libertatile ii vor fi respectate. Si mai cred ca primul pas pe care il pot face pentru respectarea acestui ideal este ca eu insami sa demonstrez ca respect drepturile si libertatile fundamentale si ca privesc justitia ca pe un serviciu public in slujba cetateanului. Sunt convinsa ca nu pot stavili acuzatiile, incercarile de manipulare si intimidare. Este mai putin important ce pret voi plati eu. Este important, insa, ca judecatorii Inaltei Curti sa fie puternici si verticali, iar justitiabilii ce au trecut pragul instantei sa fie convinsi ca acolo se face, s-a facut si se va face dreptate.

A contat faptul ca Livia Stanciu conducea ICCJ in procesul cu Mariana Rarinca? Cum ati privit acest proces?

Nu cunosc altfel decat din presa dosarul Mariana Rarinca. Nici nu aveam cum. Legea nu-mi permite. Asa ca nu pot face comentarii cu privire la evolutia acestui proces. Orice judecator care se respecta nu-si spune parerea despre un dosar ale carui piese nu-i sunt cunoscute. Si mai mult decat atat, potrivit legii, un judecator face aprecieri in fapt si in drept doar prin hotararea pe care o pronunta si doar asupra unei cauze pe care el insusi a judecat-o. Libertatea de exprimare a judecatorului este mult ingradita de rigorile legii si, probabil, acest lucru este speculat. Nu conteaza… Important este ca altii sa poata beneficia de libertatea de exprimare. Cat despre faptul ca presedintele instantei supreme a fost parte in proces, imi place sa cred ca acest fapt nu a contat sub nicio forma. Aceasta ar fi normalitatea.

Tot mai multi dintre noi avem sentimentul ca vocea procurorilor este mai puternica decat a judecatorilor, creand chiar impresia, in mod fals, ca justitia o fac procurorii. De ce judecatorii au pierdut statutul real, acela de infaptuitori ai justitiei?

In mod normal, nici procurorii, nici judecatorii nu ar trebui sa aiba „voci”, in sensul comun al expresiei. „Vocile” justitiei ar trebui exprimate prin actele de procedura indeplinite potrivit legii si propriilor competente. De aceea, nu sunt de acord cu afirmatia ca judecatorii si-au pierdut statutul real de infaptuitori ai justitiei. Potrivit Constitutiei, justitia se infaptuieste prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante stabilite de lege. Atat timp cat judecatorul este cel care pronunta o hotarare de condamnare sau de achitare, instantele sunt cele care fac justitie, iar asta nu poate fi schimbat. Stiti… uneori cei care tac au mai multa forta decat cei vocali… Dar repet! Justitia nu inseamna doar cauze penale! Justitia inseamna si cauze civile, in care procurorul nu are niciun rol, sau, daca are, rolul sau este minor. Iar cu privire la acest aspect, trebuie sa subliniez faptul ca educatia juridica a cetateanului si corecta informare a opiniei publice isi au propriul rol, deloc de neglijat. Libertatea de exprimare este garantata de Constitutia Romaniei, precum si de art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Atat Constitutia Romaniei, cat si Conventia permit restrangerea libertatii de exprimare, dar impun ca aceste restrangeri sa urmareasca scopuri anume determinate si sa fie proportionale cu scopul urmarit. Si ma voi opri aici, pentru ca, asa cum am aratat, judecatorii sunt cei dintai care au libertatea de exprimare ingradita prin lege si orice alt comentariu nu ar face altceva decat sa depaseasca sfera principiilor generale. Am vrut doar sa reamintesc reglementarea europeana pentru a facilita emiterea unor proprii judecati de valoare celor mai putin familiarizati cu institutiile de drept.

Ati trait vreodata cu senzatia ca in Romania un om acuzat este judecat deja si iremediabil compromis inca inainte de sala de judecata? Cum reuseste un judecator sa nu se lase influentat de opinia publica si sa nu-si formeze prejudecati?

Ei bine… in sala de judecata acest fapt nu trebuie sa se intample niciodata si sub nicio forma. Iar judecatorul stie asta… Ati auzit vreodata vreun judecator pronuntandu-se asupra vinovatiei unei persoane altcumva decat prin hotarare judecatoreasca? Nu cred… Acest fapt se invata din primii ani de facultate. O cauza – fie ea penala sau civila – nu poate fi solutionata decat in baza probelor.

Sunt situatii in care instinctul iti sopteste faptul ca adevarul este altul decat cel care rezulta din probele pe care le-ai administrat temeinic si cu mare grija. Instinctul trebuie ascultat si te determina sa fii mult mai atent si minutios in analiza, dar de multe ori, in ciuda acestor eforturi, nu poti sa-ti probezi instinctul. De aceea, niciodata adevarul judiciar nu se suprapune peste adevarul absolut. Important este, insa, sa nu ai prejudecati, sa nu fii superficial, sa nu gresesti si sa ai constiinta faptului ca ai facut tot ceea ce era legal si omeneste posibil pentru aflarea adevarului. Stiti, orice meserie are particularitati specifice care presupun talent si experienta. Un judecator cu vocatie nu se va lasa impresionat sau intimidat de elemente externe dosarului, iar experienta acumulata nu face altceva decat sa te caleasca in fata unor astfel de riscuri. Desigur, uneori pretul este greu, pentru ca poti tu insuti sa devii tinta atunci cand nu raspunzi unor asteptari publice, dar menirea unui judecator nu este aceea de a da solutia pe care o doreste opinia publica, ci solutia corecta, intemeiata pe dispozitiile legii si pe toate probele administrate in cauza. Este normal sa fie asa… este democratic sa fie asa… daca nu ar fi asa, judecatorul nu si-ar justifica rolul social, iar judecatile ar avea loc in piata publica.

Au fost cateva procese in care, desi nu au existat probe directe, acuzatii au fost condamnati pe motivul ca erau persoane „publice” si trebuia dat un exemplu. Vi se pare corect principiul?

Asa cum am aratat, orice solutie judecatoreasca este data numai in urma analizei aprofundate a probelor administrate in cauza. Si nu a oricarui fel de probe, ci a probelor obtinute legal si care, coroborate, sustin in mod necesar solutia pronuntata, indiferent de calitatea persoanei vizate. Sunt convinsa ca nu s-au pronuntat hotarari nesustinute de probe, indiferent de stilul literar al motivarii. Ati auzit vreodata vreun judecator pronuntandu-se asupra vinovatiei unei persoane altcumva decat prin hotarare judecatoreasca? Nu cred…

Sustineti o lege a raspunderii magistratilor? Este ea necesara?

Cred ca ar trebui sa precizam inca de la inceput faptul ca raspunderea magistratilor este reglementata de lege. Sunt ample discutii in spatiul public legate de ideea ca in prezent nu exista o lege a raspunderii magistratilor, dar aceste discutii pornesc de la o premisa falsa. Legea exista si nu face altceva decat sa reglementeze procedura si conditiile in care se poate antrena raspunderea magistratilor, astfel cum a fost gandita prin reglementarile constitutionale. Potrivit art. 52 alin. 3 din Constitutia Romaniei, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar raspunderea statului nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta. Dispozitiile Constitutiei si mecanismul constitutional al raspunderii magistratilor au fost transpuse in legea privind statutul judecatorilor si procurorilor care, in art. 96 alin. 3 si 4 prevede ca persoana vatamata are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procese penale, potrivit Codului de procedura penala. Dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.

Deci practic cadrul legal exista, insa nu este actionat?

Exact. Problema reala legata de acest subiect este aceea de a sti daca mecanismul raspunderii conceput de norma constitutionala este unul eficient. Atat timp cat continutul art. 52 alin. 3 din Constitutie este cel actual, nu poate fi reglementata prin lege o alta procedura de antrenare a raspunderii magistratilor. Este important ca aceia care lucreaza in justitie sa fie puternici, drepti si verticali.

Vi se pare normal ca un procuror care a instrumentat un dosar in care s-a dispus arestarea cuiva, gasit ulterior nevinovat, sa nu aiba nicio raspundere?

Potrivit art. 96 alin. 3 si 4 din Legea nr. 303/2004, orice magistrat care a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta constatate de organele competente si a comis, astfel, o eroare judiciara, este pasibil de raspundere, inclusiv patrimoniala.

Presedintele Traian Basescu a declarat deseori ca statul de drept s-a intarit in perioada celor doua mandate prezidentiale ale sale. Cum ati perceput influenta fostului presedinte asupra justitiei?

Intotdeauna am avut convingerea ca doar oamenii care fac justitie vor reforma justitia, si aceasta pentru faptul ca justitia este cea care asigura echilibrul si stabilitatea unei societati democratice. Politicienii vin si pleaca, la fel si guvernantii. De aceea, este important, asa cum am mai aratat, ca aceia care lucreaza in justitie sa fie puternici, drepti si verticali.

Cat de corupta vi se pare Romania, ca om care traieste in aceasta tara si se uita la televizor?

M-as feri de astfel de ierarhizari. Un fapt este cert! Coruptia exista si in Romania! Si un alt fapt este cert. In societatile aflate in tranzitie riscul coruptiei este major. Mi se pare un pas urias faptul ca societatea constientizeaza si ca are reactie la acest fenomen. Mi se pare un pas urias ca exista hotarari definitive prin care au fost solutionate fapte de coruptie. Dar nu pot sa nu subliniez ca pedepsirea faptelor de coruptie este doar unul dintre mijloacele prin care fenomenul coruptiei poate fi diminuat. La fel de importante sunt actiunile de prevenire a faptelor de coruptie. Si aici ma intorc din nou la educatie.

Unde vreti sa duceti Inalta Curte?

Imi doresc ca judecatorii Inaltei Curti sa fie puternici si verticali, iar justitiabilii care au trecut pragul instantei sa fie convinsi ca aici se face, s-a facut si se va face dreptate”.

>>Interviul integral