IOAN SCURTU VS FDGR – Sentinta Judecatoriei Sectorului 6 prin care istoricul Ioan Scurtu a fost obligat sa plateasca daune morale de 6.000 de lei catre Forumul Democrat al Germanilor din Romania: „Paratul a afirmat ca entitatea reclamanta apara valori straine unei societati democratice, respectiv principii fasciste... A acreditat ideea ca hotararea care sta la baza retrocedarii bunurilor catre reclamant nu ar fi una legala pronuntata de un judecator impartial, ci de unul influentat politic”

Prin Sentinta civila nr. 10451 din 15 decembrie 2017, pronuntata in dosarul nr. 9871/303/2017, Judecatoria Sectorului 6 l-a obligat pe istoricul Ioan Scurtu la plata unor daune morale in suma de 6.000 de lei catre Forumul Democrat al Germanilor din Romania pentru articolul „Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania”, publicat in ziarul Cotidianul si pe pagina de Internet www.cotidianul.ro, privind legatura dintre GEG si Forumul Democrat al Germanilor din Romania (FDGR).

---

Sentinta civila nr. 10451/15.12.2017. Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti

Obiectul dosarului: actiune in constatare

Judecator: Vlad Ionut Severincu

Minuta Judecatoriei Sectorului 6:

„Admite in parte cererea formulata de reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Romania, cu sediul in judetul Sibiu, (...) in contradictoriu cu paratul Scurtu Ioan, cu domiciliul in Bucuresti, sect. 6, (...). Constata incalcarea de catre parat a drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului la imagine si prestigiu, prin formularea, acreditarea si raspandirea in mass-media a unor afirmatii si acuzatii denigratoare/defaimatoare prin publicarea articolului 'Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania' in ziarul Cotidianul din 15.02.2017 si pe blogul personal al paratului http://ioanscurtu.ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-Romania/. Obliga paratul la incetarea incalcarilor drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului. Obliga paratul sa indeparteze din mediul virtual, respectiv de pe blogul sau, articolul 'Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania' si interzice pe viitor paratului sa faca afirmatii care aduc atingere drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului. Obliga paratul sa publice in ziarul Cotidianul, pe cheltuiala paratului, intr-un singur numar, dispozitivul acestei hotarari. Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale. Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.12.2017”.

Extras din sentinta Judecatoriei Sectorului 6:

„Urmeaza a se analiza daca sunt indeplinite in cauza cerintele legale pentru angajarea raspunderii civile delictuale reglementate prin art. 1357 C.civ. prin care se prevede ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare, autorul fiind raspunzator pentru cea mai usoara culpa.

Prin urmare, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.

Prima conditie pentru angajarea raspunderii delictuale pentru fapta proprie, presupune comiterea unei fapte ilicite, care consta in actiunea ori inactiunea prin care, incalcandu-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane.

In cauza de fata, fapta ilicita imputata se refera la publicarea unui articol de presa cu continut defaimator la adresa reclamantului, prin care acesta din urma arata ca in mod tendentios ori de-a dreptul mincinos si fara a aduce nicio proba in sprijinul alegatiilor sale, paratul sustine in articolul publicat, ca F.D.G.R. este continuatorul ideologic al Grupului Etnic German, ca F.D.G.R. a beneficiat in urma restituirii imobiliare de bunuri confiscate de la familiile de evrei, ca Statul Roman plateste chirii consistente pentru ca institutiile sale sa functioneze in spatiile retrocedate de F.D.G.R. si ca intregul proces de retrocedare este unul ilegal, contravenind tratatelor de drept international public si realizat cu complicitatea justitiei.

Existenta faptei de publicare este indubitabila si este probata cu inscrisurile de la dosar, fiind necontestata de parti. In schimb, revine instantei misiunea de a stabili daca aceasta fapta intra in sfera ilicitului civil, respectiv daca reprezinta un delict ce s-ar impune a fi sanctionat.

Pentru determinarea caracterului licit sau ilicit al actiunii de publicare a articolului trebuie mentionate dispozitiile legale incidente si trebuie efectuata o analiza ampla a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului aplicabila in speta de fata.

Astfel, trebuie mentionate prevederile art. 30 din Constitutia Romaniei, inserat in Titlul II, intitulat „Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale”, Capitolul II, denumit „Drepturile si libertatile fundamentale din Constitutie”, conform carora: „(1)Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2)Cenzura de orice fel este interzisa. (6)Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. (8)Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

Din interpretarea dispozitiei constitutionale de mai sus, instanta retine optiunea legiuitorului constituant de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertatii de exprimare, prin instituirea inviolabilitatii sale, cu rezerva totusi ca prin aceasta nu se poate aduce atingere demnitatii, onoarei, vietii private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urma conducand la raspunderea civila a persoanei care si-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constitutional.

De asemenea, tot in Constitutia Romaniei, la Titlul II, „Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale”, Capitolul I, „Dispozitii comune”, art. 20, prevede ca „(1)Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte. (2)Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”.

Astfel, instanta retine ca prin Legea nr.30/1994, cu efecte juridice incepand cu data de 20 iunie 1994, Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Protocoalele sale aditionale, adoptate la nivelul Consiliului Europei.

Potrivit art. 10 din Conventia amintita „Paragraf 1 - Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraf 2 - Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute le lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”

Libertatea de exprimare, aparata de articolul 10 din CEDO, ocupa un loc aparte printre drepturile garantate de Conventie, stand chiar la baza notiunii de “societate democratica” ce sintetizeaza sistemul de valori pe care este cladita Conventia. Aceasta importanta cu totul deosebita a articolului 10 a fost subliniata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru prima data in cauza Handyside impotriva Regatului Unit (hotararea din 7 decembrie 1976), ideea fiind reluata apoi constant in toate cauzele ulterioare. Astfel, Curtea afirma ca “libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una dintre conditiile primordiale ale progresului sau si ale implinirii individuale a membrilor sai. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acopera nu numai “informatiile” sau “ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci si acelea care ofenseaza, socheaza sau ingrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere in absenta carora nu exista «societate democratica»”.

Cat priveste hotararile pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta isi insuseste interpretarea potrivit careia acestea au dincolo de efectele inter partes si un efect erga omnes, consecinta a autoritatii de lucru interpretat de care se bucura, in conditiile in care potrivit art. 32 din Conventie, misiunea specifica a instantei europene este interpretarea si aplicarea prevederilor acesteia, iar eficacitatea dreptului european al drepturilor omului nu ar putea fi variabila potrivit calificarilor pe care acestea le-ar primi in sistemele de drept nationale ale statelor contractante, ci jurisprudenta Curtii constituie un instrument de armonizare a regimurilor juridice nationale ale drepturilor omului ale statelor contractante prin luarea in considerare a standardului minim de protectie dat de prevederile Conventiei.

Revenind la dispozitiile art. 10 din Conventie, instanta invedereaza ca acestea apara libertatea de exprimare a opiniilor si ideilor, precum si cea de informare, fara nicio constrangere, prin mijloace tehnice diverse, de la cele traditionale la cele mai moderne, privind opinii si informatii politice, sociale sau economice, expresia artistica si informatii cu caracter comercial.

Dreptul garantat de articolul 10 nu este insa unul absolut. Paragraful 2 permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insasi. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curtea europeana prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozitiilor articolului 10 din Conventie cristalizate in cadrul jurisprudentei referitoare la acesta. Astfel, Curtea afirma ca limitarea adusa de stat acestui drept este contrara Conventiei daca nu indeplineste cele trei conditii cumulative enumerate in paragraful 2: a) sa fie prevazuta de lege; b) sa urmareasca cel putin unul dintre scopurile legitime prevazute de textul Conventiei si c) sa fie necesara, intr-o societate democratica, pentru atingerea acelui scop (a se vedea in acest sens hotararea CEDO din 17 decembrie 2004 Cumpana si Mazare imp. Romaniei, par. 85 si urm., publicata in Monitorul Oficial nr. 501/14.06.2005; hotararea CEDO din 7 octombrie 2008 Barb impotriva Romaniei, par. 31 si urm., publicata in Monitorul Oficial nr. 304/08.05.2009; hotararea CEDO din 28 septembrie 2004 Sabou si Pircalab impotriva Romaniei, par.35 si urm., publicata in Monitorul Oficial nr. 484/08.06.2005).

Cat priveste prima conditie dintre cele mentionate mai sus, instanta retine ca ingerinta adusa libertatii de exprimare trebuie sa se bazeze pe o dispozitie normativa existenta in dreptul intern, intelegand prin acesta atat actul legislativ cu valoare normativa generala ce emana de la puterea legiuitoare, cat si o norma cu o forta juridica inferioara legii in sens formal, dar si jurisprudenta rezultata din activitatea instantelor judecatoresti, cu mentiunea ca acestea trebuie sa intruneasca doua conditii fundamentale, respectiv sa fie accesibile si previzibile destinatarului (a se vedea hotararea CEDO din 26 aprilie 1979 cauza Sunday Times impotriva Regatului Unit , par. 49).

A doua conditie dintre cele mentionate mai sus implica analiza existentei unuia dintre scopurile legitime instituite limitativ de par. 2 al articolului 10 din Conventie, respectiv securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

In sfarsit, cea de-a treia conditie, pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea libertatii de exprimare garantata de art. 10 din Conventie, presupune ca ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica, in sensul de a corespunde „unei nevoi sociale imperioase”, iar argumentele invocate de autoritatile nationale pentru a justifica ingerinta sa fie „pertinente si suficiente”, masura de limitare a libertatii de exprimare trebuind sa fie "proportionala cu scopurile legitime urmarite", asigurandu-se un just echilibru intre, pe de o parte, protectia libertatii de exprimare consacrata de art. 10 si, pe de alta parte, interesul general de aparare a dreptului tertului care invoca depasirea limitelor libertatii de exprimare (a se vedea hotararea Cumpana si Mazare citata anterior, par. 88 – 90).

Instanta mai invedereaza ca in jurisprudenta Curtii se acorda presei un rol indispensabil de “caine de paza” intr-o societate democratica, cu mentiunea ca, desi presa nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinand in special de protectia reputatiei si a drepturilor celuilalt, totusi ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general (a se vedea paragraful 93 din hotararea Cumpana si Mazare citata anterior in care se face trimitere la hotararile CEDO De Haes si Gijsels impotriva Belgiei din 24 februarie 1997, par. 37, Thoma impotriva Luxemburgului, cererea nr. 38.432/97, par. 45, si Colombani si altii impotriva Frantei, cererea nr. 51.279/99, par. 55).

In cauza, prima acuzatie adusa de reclamant partii adverse consta in aceea ca paratul ar fi sustinut in articolul publicat ca Forumul Democrat al Germanilor din Romania este continuatorul ideologic al Grupului Etnic German.

In privinta acestei din urma entitati, se retine ca ambele parti au fost de acord ca G.E.G. a fost o organizatie avand o ideologie fascista, national-socialista, ce a fost infiintata la 21 noiembrie 1940 printr-un decret-lege semnat de generalul Ion Antonescu. Asadar, se retine ca aceasta entitate nu a fost creata in mod democratic, prin asocierea, afilierea membrilor sai, iar dreptul de reprezentare a respectivilor membri nu a fost acordat in mod direct sau indirect, prin vointa exprimata de membri, ci a fost stabilit prin vointa legiuitorului. Mai retine instanta ca Grupul Etnic German a fost dizolvat in cursul anului 1944, dupa ruperea aliantei cu Germania nazista la 23 august 1944.

In perioada actuala, legiuitorul a prevazut expres la art. 1 din Ordonanta de urgenta nr. 31/2002 ca ,,Pentru prevenirea si combaterea incitarii la ura nationala, rasiala sau religioasa, la discriminare si la savarsirea de infractiuni de genocid contra umanitatii si de crime de razboi, prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza interzicerea organizatiilor, simbolurilor si faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni de genocid contra umanitatii si de crime de razboi.”

Totodata, potrivit art. 40 alin. 2 din Constitutia Romaniei ,, Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.”

Este fara dubiu ca o organizatie cum a fost Grupul Etnic German ar incalca prevederile art. 1 din Ordonanta de urgenta nr. 31/2002 si pe cele ale art. 40 alin. 2 din Constitutia Romaniei si ca ar fi neconstitutionala. Nu mai putin, identificarea unei organizatii ca fiind o organizatie fascista sau care ar avea aceleasi principii ca cele ale Grupului Etnic German, ar aduce grave prejudicii de imagine respectivei entitati.

In cauza se retine ca reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Romania a fost infiintat dupa anul 1989, potrivit legilor in vigoare, nefiind probat caracterul nelegal al entitatii reclamante.

In acest sens se retine ca paratul ar fi putut formula un denunt prin care sa sesizeze organele penale cu privire la savarsirea faptei prevazute de art. 3 alin. 1 din Ordonanta de urgenta nr. 31/2002 care prevede: ,,Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi initierea sau constituirea unei organizatii cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unui astfel de grup”.

Mai mult, paratul nu a produs probe in cursul procesului din care sa rezulte ca principiile care stau la baza existentei Forumului Democrat al Germanilor din Romania sau cele in baza carora isi organizeaza activitatea sunt principii nationalist-socialiste sau fasciste, in conditiile in care reclamantul este o entitate nou infiintata, ce a aparut dupa anul 1989 si dupa desfiintarea Grupului Etnic German.

Ca paratul a formulat astfel de acuzatii, rezulta fara putinta de tagada din articolul publicat.

Astfel, instanta considera ca scopul primei parti a articolului este acela de a sublinia faptul ca prin Tratatul de pace, semnat la Paris de Romania cu Puterile Aliate si Asociate, Romania s-a angajat sa nu infiinteze in viitor organizatii de tip fascist.

Imediat dupa aceasta afirmatie, paratul reda modalitatea prin care Judecatoria Sibiu a hotarat ca reclamantul este succesorul in drepturi al Grupului Etnic German.

In privinta apararilor paratului prin care s-a sustinut ca reclamantul este o alta entitate decat Formul Democrat al Germanilor din Sibiu, instanta nu o va retine deoarece spre finalul articolului paratul a tras concluzia ca reclamantul este beneficiarul hotararii pronuntate de Judecatoria Sibiu. Asadar alegatiile paratului au fost facute cu referire la reclamant si nu cu privire la o alta entitate.

In continuare, instanta retine ca in jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut o distinctie esentiala, clasificand afirmatiile unei persoane in doua categorii: judecati de valoare si afirmatii factuale. In prima categorie se incadreaza exprimarea opiniei unei persoane asupra calitatilor profesionale, morale si personale ale altuia, in timp ce afirmatiile factuale regrupeaza exprimarea unor acuzatii de a fi comis fapte determinante.

Aceasta distinctie produce consecinte extrem de importante deoarece in masura in care o persoana exprima anumite judecati de valoare, acesteia nu i se poate impune sa faca proba veritatii celor afirmate, Curtea considerand ca o astfel de obligatie este imposibila si impiedica persoanele sa isi afirme opinia despre altii. Totusi, de aici nu se poate deduce o libertate absoluta de a formula judecati de valoare, intrucat jurisprudenta Curtii permite sanctionarea unor astfel de judecati atunci cand ele sunt pur injurioase ori atunci cand nu au o baza factuala suficienta. Cu alte cuvinte, Curtea accepta aproape nelimitat formularea unor judecati de valoare, insa nu permite formularea unor opinii complet nejustificate cu privire la o persoana.

Aplicand aceste principii in speta instanta constata ca in articolul sau, paratul a formulat afirmatii factuale, cum ar fi: a redat intre ghilimele presupuse parti din cererea de chemare in judecata adresata Judecatoriei Sibiu, sustinand ca in cerere, reclamantul si-ar fi motivat actiunea prin aceea ca Grupul Etnic a fost desfiintat ,,in mod abuziv de vechiul regim”. Aceasta alegatie cu privire la o situatie de fapt nu a fost in nici un fel dovedita, ba mai mult, in intampinare paratul arata ca ,,nu cunostea piesele dosarului”.

Prin afirmatia potrivit careia reclamantul ar fi sustinut ca o organizatie fascista a fost desfiintata in mod abuziv de vechiul regim, se aduce clar un prejudiciu de imagine, paratul urmarind a acredita ideea ca reclamantul este de acord cu principiile de functionare ale Grupului Etnic German, insa, din probele de la dosar nu rezulta ca paratul a facut dovada afirmatiilor din articol, respectiv nu a depus cererea de chemare in judecata adresata Judecatoriei Sibiu din care sa rezulte ca reclamantul ar fi sustinut in mod expres cele publicate de parat.

Mai departe, instanta constata ca paratul a mai sustinut ca partea adversa, Forumul Democratic ,,se declara continuatorul unei organizatii hitleriste”, insa nici cu privire la aceasta afirmatie cu privire la o situatie de fapt, paratul nu a adus dovezi. In mod evident, atribuirea respectivei afirmatii reclamantului aduce prejudicii de imagine si afecteaza prestigiul acestuia.

Paratul, prin apararile formulate prin intampinare si prin avocat, a urmarit sa acrediteze ideea ca nu a facut decat sa prezinte niste fapte istorice si sa analizeze din punct de vedere istoric anumite situatii de fapt.

Instanta retine insa ca notiunea de informatie este inteleasa in sens larg de catre organele de la Strasbourg, intrucat acestea inteleg prin informatie nu numai faptele si stirile brute sau chestiunile de interes general, ci si informatiile produse in mod deliberat, cum sunt programele de radio si televiziune, muzica, mesaje publicitare si discursul comercial. Astfel, pe plan european, libertatea de informare depaseste limitele domeniului obisnuit al libertatii de expresie – discursul politic, filosofic sau religios - ea nefiind definita prin continutul, calitatea sau importanta informatiei, ci prin modalitatea de formulare si intra in joc de indata ce informatia, indiferent de natura ei, imprumuta un suport sa o faca publica.

Asadar, instanta retine ca articolul publicat in ziarul Cotidianul si in mediul virtual, pe internet, prin care se comunica situatii factuale referitoare la reclamant, se circumscrie notiunii de informatie potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Instanta considera ca si in situatia in care afirmatiile paratului din articol referitoare la principii de functionare nationalist socialiste ale reclamantului ar fi considerate judecati de valoare, tot nu s-ar putea sa nu se retina o depasire a limitelor libertatii de exprimare protejata de art. 10 din Conventie, in conditiile in care aceste sustineri nu au nicio baza factuala. Asa cum s-a retinut mai sus, nu s-a facut dovada ca reclamantul s-ar organiza, ar avea principii de functionare, ar propaga sau ar fi avut manifestari fasciste/nationalist-socialiste.

Dupa cum s-a aratat anterior, entitatea reclamanta a fost creata dupa anul 1989, moment de la care in Romania se apara principiile statului de drept. Rezulta ca reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Romania reprezinta o entitate noua, avand personalitate juridica, fiind diferita de Grupul Etnic German, entitate desfiintata in anul 1944.

A afirma ca reclamantul este continuatorul ideologic al Grupului Etnic German doar pentru faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca s-a recunoscut calitatea de succesor in drepturi a reclamantului fata de G.E.G. reprezinta o afirmatie tendentioasa, nereala urmarindu-se discreditarea reclamantului, in conditiile in care dupa cum afirma reclamantul si dupa cum rezulta din extrasul hotararii Judecatoriei Sibiu depus la termenul de judecata de catre parat (f.217), hotararea a fost pronuntata in baza unui act normativ, respectiv a O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, modificata prin Legea nr. 66/2004.

A doua acuzatie adusa de reclamant partii adverse consta in aceea ca paratul ar fi sustinut in articolul publicat ca Forumul Democrat al Germanilor din Romania ar fi beneficiarul restituirilor imobiliare de bunuri confiscate de la etnici evrei. In sustinerea acestei acuzatii reclamatul arata ca paratul a afirmat in articol ca ,,numeroase documente atesta faptul ca G.E.G. a actionat pentru insusirea a cat mai multe bunuri, mai ales imobiliare, inclusiv evreiesti pe care le-a trecut in proprietatea sa” si ca, dupa cateva paragrafe, paratul sustine ca in patrimoniul F.D.G.R. ,,au fost retrocedate cladiri ale unor gradinite, gimnazii, licee si alte institutii publice”. Arata reclamantul ca in acest mod paratul ... aduce in spatiul public, in mod deliberat, ideea mincinoasa, defaimatoare si denigratoare potrivit careia Institutul National pentru Studierea Holocaustului si Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania ar fi avut motive evidente de protest, lasand cititorul convins de existenta bunurilor evreiesti in patrimoniul F.D.G.R.

Instanta considera insa ca aceasta acuzatie este nefondata deoarece paratul nu a sustinut expres in articol ca reclamantul ar fi preluat imobile ce s-au aflat in patrimoniul unor evrei. Nu s-ar putea considera ca paratul a dorit sa acrediteze aceasta idee indirect deoarece nu a facut decat sa afirme ca G.E.G. a fost cea care ar fi preluat abuziv bunuri de la comunitatea evreiasca si ca reclamantului i s-au restituit doar unele bunuri fara a se indica persoanele care au avut in patrimoniu, in trecut, acele bunuri. Daca s-ar fi afirmat ca reclamantului i s-au restituit toate bunurile ce s-au aflat in patrimoniul G.E.G. la data desfiintarii, atunci, intr-adevar, s-ar fi putut sustine ca articolul include ideea ca reclamantului i s-au restituit si bunurile ce au apartinut comunitatii evreiesti si care, dupa cum spune paratul, ar fi trecut in patrimoniul G.E.G.

Nici sustinerea ca in urmatorul paragraf paratul s-a mirat de faptul ca Institutul National pentru Studierea Holocaustului si Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania nu au gasit de cuviinta sa protesteze si sa ceara anularea hotararii Judecatoriei Sibiu nu confirma acuzatia reclamantului, deoarece aceasta sustinere apare spre finalul articolului, iar paratul ar fi putut sa se refere doar la faptul ca cele doua entitati nu au luat pozitie fata de ,,reabilitarea unei organizatii hitleriste”.

A treia acuzatie adusa de reclamant partii adverse consta in aceea ca paratul ar fi sustinut in articolul publicat ca Statul Roman plateste chirii consistente pentru activitatea institutiilor sale din spatiile retrocedate catre F.D.G.R.

Si aceasta sustinere a paratului reprezinta o situatie de fapt, astfel ca partea avea obligatia de a o dovedi. In cauza, paratul nu a solicitat incuviintarea si administrarea unor probe prin care sa faca dovada ca Statul Roman plateste chirii consistente pentru ca anumite ,,gradinite, gimnazii, licee si alte institutii publice” sa functioneze, astfel ca instanta considera ca afirmatiile au fost facute cu depasirea libertatii de exprimare, protejata de art. 10 din Conventie.

Totodata, se retine ca prin aceste alegatii paratul a incalcat dreptul nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu, prin formularea, acreditarea si raspandirea in mass media a unor afirmatii si acuzatii denigratoare/defaimatoare deoarece s-a incercat sa se creeze impresia ca reclamantul ar fi o persoana juridica fara scrupule, ce urmareste obtinerea unui profit de la institutii de interes public, care in lipsa platii chiriei nu ar mai putea functiona in cladirile presupus restituite reclamantului.

In raport de cele aratate, instanta apreciaza ca fapta paratului cu privire la acuzatia analizata nu intra in sfera de protectie a art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece nu au fost respectate limitele libertatii de exprimare si in acest mod a fost afectata reputatia reclamantului.

Ultima acuzatie priveste faptul ca paratul ar fi sustinut in articolul sau ca intregul proces de retrocedare ar fi unul ilegal.

Instanta considera ca si aceasta ultima afirmatie este intemeiata avand in vedere ca paratul a sustinut ca hotararea Judecatoriei Sibiu a fost pronuntata ,,printr-un sir de complicitati politice”, fiind implicat si judecatorul de caz, iar justitia a fost influentata politic.

Aceste afirmatii cu privire la o situatie de fapt nu sunt intemeiate, instanta constatand ca paratul nu a facut dovada existentei presupuselor fapte savarsite de persoanelor criticate prin articolul publicat, si care au fost implicate in procedura judiciara prin care s-a constatat prin hotarare ,,calitatea de succesor in drepturi a reclamantului fata de Grupul Etnic German”. Mai precis paratul nu a facut dovada existentei unei influentari a judecatorului de caz pentru a pronunta hotararea criticata in articol.

La art. 10 par. 2 din Conventie se prevede expres ca ,,exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica (…) pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora (…) sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.

Instanta apreciaza ca si aceasta fapta a paratului cu privire la acuzatia analizata nu intra in sfera de protectie a art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece nu au fost respectate limitele libertatii de exprimare si in acest mod a fost afectata reputatia reclamantului, prin aceea ca prin articol se doreste a se intelege ca procesul de retrocedare a bunurilor reclamantului ar fi unul ilegal, influentat politic.

In raport de toate cele aratate, instanta apreciaza ca fapta paratului de publicare a articolului prin care afirma ca reclamantul este continuatorul ideologic al Grupului Etnic German, ca Statul Roman plateste chirii consistente pentru activitatea institutiilor sale din spatiile retrocedate catre F.D.G.R. si prin care se doreste a se intelege ca procesul de retrocedare a bunurilor reclamantului ar fi unul ilegal, influentat politic, nu intra in sfera de protectie a art.10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece nu au fost respectate limitele libertatii de exprimare si in acest mod s-a adus atingere dreptului nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu, prin formularea, acreditarea si raspandirea in mass media a unor afirmatii si acuzatii denigratoare/defaimatoare. Prin urmare, fapta atribuita paratului a depasit sfera licitului si a intrat in aceea a delictului civil, fiind indeplinita prima conditie a raspunderii civile delictuale.

A doua conditie ceruta pentru angajarea raspunderii civile delictuale se refera la producerea unui prejudiciu, prin care se intelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.

Potrivit art. 252 C.civ. ,,Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane (…)”, norma fiind aplicabila in cauza potrivit art. 257 C.civ.

In speta, prejudiciul suportat de reclamant este unul moral, si consta in atingerea adusa dreptului la imagine si prestigiu, consecinta care se deduce din continutul articolului defaimator.

Prejudiciul moral suferit de reclamant este probat cu inscrisurile de la dosar din care rezulta faptul ca publicarea articolului a dat nastere unor intense comentarii pe diferitele site-uri, la diverse emisiuni, articolul fiind preluat sau citat de mai multe agentii media precum: www.justitiarul.ro, www.bl.ro, www.stiri-extreme.ro, www.stiripesurse.ro, www.evz.ro, www.octavpelin.wordpress.com, www.activenews.ro, infoziare.ro, Buna ziua de Iasi, www.ziare-pe-net.ro.

Instanta considera ca articolul publicat de parat are o influenta negativa asupra activitatii reclamantului in conditiile in care acesta este o entitate ce reprezinta cetatenii de etnie germana din Romania, iar paratul a asociat reclamantul cu o entitate fascista si este de notorietate ca aceasta miscare a plecat din Germania nazista.

Prin faptul ca paratul a afirmat ca entitatea reclamanta apara valori straine unei societati democratice, respectiv principii fasciste, prin aceea ca a lasat sa se inteleaga ca reclamantul este o entitate fara scrupule, care pretinde chirii consistente pentru ca institutii ale statului, precum gradinite, gimnazii, licee sa functioneze si prin faptul ca a acreditat ideea ca hotararea care sta la baza retrocedarii bunurilor catre reclamant nu ar fi una legala pronuntata de un judecator impartial, ci de unul influentat politic, paratul a adus prejudicii consistente dreptului nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu.

Fata de cele aratate, instanta considera ca s-a facut dovada producerii unui prejudiciu moral.

A treia conditie privitoare la existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs rezulta chiar din cuprinsul articolului incriminat, dar si din probele administrate, deoarece fapta de publicare a cauzat in mod direct o atingere dreptului nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu.

Vinovatia paratului in comiterea faptei ilicite consta in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat, intrucat acesta in mod constient a procedat la publicarea articolului defaimator, urmarind sau cel putin acceptand sa afecteze in acest mod dreptul nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu. Paratul trebuia si putea sa prevada faptul ca materialul publicat era prin el insusi apt sa aduca atingere imaginii reclamantului.

In raport de cele aratate, instanta considera ca sunt indeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 C.civ., deoarece paratul nu s-a aflat in exercitarea unui drept propriu, respectiv libertatea de exprimare, cata vreme a tratat un subiect referitor la entitatea reclamanta, fiind tinut sa respecte reputatia acesteia, fata de limitele instituite de art. 30 din Constitutia Romaniei si art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Pentru acoperirea prejudiciului moral suferit reclamantul a pretins suma de 75.000 lei cu titlu de despagubiri civile insa instanta constata ca in jurisprudenta sa, Curtea a considerat ca gradul de severitate al sanctiunii este unul dintre aspectele de luat in calcul pentru a determina necesitatea ingerintei intr-o societate democratica.

In acest sens Curtea a raportat sanctiunea aplicata la situatia personala a celui sanctionat (cauza Sokolowski) si a retinut ca proportionalitatea ingerintei impune cu necesitate existenta unor garantii in dreptul intern contra sanctionarii unor afirmatii cu daune civile disproportionale (cauza Independent News and Media si Independent Newspapers Ireland Limited).

In raport de situatia personala a paratului, acesta fiind in prezent cercetator la Academia Oamenilor de Stiinta din Romania (http://www.....ro/curriculum-vitae/), instanta considera ca obligarea paratului, in temeiul art. 253 alin. 4 C.civ., la plata sumei de 6000 de lei cu titlu de daune morale ar reprezenta o sanctiune justa pentru prejudiciul adus reclamantului.

Totodata, instanta considera ca suma acordata este suficienta pentru ca reclamantul sa realizeze demersuri publice pentru a-si reabilita imaginea.

In privinta celorlalte capete de cerere, in primul rand, fata de considerentele ce preced, in baza art. 253 alin. 1 lit. c) C.civ., instanta va constata incalcarea de catre parat a dreptului nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu, prin formularea, acreditarea si raspandirea in mass-media a unor afirmatii si acuzatii denigratoare/defaimatoare prin publicarea articolului ,,Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania” in ziarul Cotidianul din 15.02.2017 si pe blogul personal al paratului http://.....ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-Romania/.

Totodata, in baza art. 253 alin. 1 lit. b) C.civ., va obliga paratul la incetarea incalcarilor drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului.

In baza art. in baza art. 253 alin. 3 lit. b) C.civ. va obliga paratul sa indeparteze din mediul virtual, respectiv de pe blogul sau, articolul ,,Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania” si va interzice pe viitor paratului sa faca afirmatii care aduc atingere drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului.

Desi reclamantul a solicitat indepartarea articolului din mediul virtual, instanta considera ca aceasta obligatie nu poate fi admisa decat in parte, respectiv doar cu privire la spatiul virtual care se afla in administrare/proprietatea paratului. Pentru celelalte locatii din mediul virtual paratul nu poate fi constrans sa realizeze o anumita actiune atata timp cat nu are putere de decizie asupra informatiilor ce pot sau nu pot fi publicate.

Nu in ultimul rand, in baza art. 253 alin. 3 lit. a) C.civ., instanta va obliga paratul sa publice in ziarul Cotidianul, in care a fost publicat articolul in discutie, pe cheltuiala paratului, intr-un singur numar, dispozitivul acestei hotarari.

Instanta nu va admite solicitarea reclamantului de a publica dispozitivul hotararii pe prima pagina a ziarului deoarece este de notorietate faptul ca prima pagina contine informatii cu un puternic impact pentru cumparatori si care ar putea duce la cresterea sau la scaderea vanzarii unui ziar, ceea ce ar afecta activitatea respectivului ziar. Astfel, instanta considera ca in masura in care proprietarul ziarului Cotidianul nu a fost chemat in judecata iar prin prezenta cauza nu s-a stabilit vreo culpa a acestuia, in conditiile in care instanta considera ca este atributul exclusiv al organelor de conducere ale ziarului de a decide cu privire la informatiile ce se doresc a fi publicate pe prima pagina, instanta nu va admite in totalitate cererea astfel cum a fost formulata, ci doar in parte, dispozitivul hotararii urmand a fi publicat, pe cheltuiala paratului, in cuprinsul ziarului Cotidianul. Avand in vedere ca nu s-a facut dovada ca subiectul abordat de parat ar fi fost preluat in mai multe numere ale ziarului Cotidianul, instanta considera ca publicarea dispozitivului intr-un singur numar este suficienta pentru a repara prejudiciul de imagine adus reclamantului.

Pentru aceste motive, in numele legii, hotaraste:

Admite in parte cererea formulata de reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Romania, cu sediul in judetul Sibiu, municipiul Sibiu, str. General Magheru nr. 1-3, C.U.I. 4846283 in contradictoriu cu paratul …..

Constata incalcarea de catre parat a dreptului nepatrimonial al reclamantului la imagine si prestigiu, prin formularea, acreditarea si raspandirea in mass media a unor afirmatii si acuzatii denigratoare/defaimatoare prin publicarea articolului ,,Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania” in ziarul Cotidianul din 15.02.2017 si pe blogul personal al paratului http://....ro/schimbarea-la-fata-a-grupului-etnic-german-din-Romania/.

Obliga paratul la incetarea incalcarilor drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului.

Obliga paratul sa indeparteze din mediul virtual, respectiv de pe blogul sau, articolul ,,Schimbarea la fata a Grupului Etnic German din Romania” si interzice pe viitor paratului sa faca afirmatii care aduc atingere drepturilor nepatrimoniale anterior aratate ale reclamantului.

Obliga paratul sa publice in ziarul Cotidianul, pe cheltuiala paratului, intr-un singur numar, dispozitivul acestei hotarari.

Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 6000 lei cu titlu de daune morale.

Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.12.2017”.

>> Sentinta Judecatoriei Sectorului 6