INTRERUPEREA CURSULUI PRESCRIPTIEI RASPUNDERII PENALE – Decizia CCR 297/26.04.2018: “Solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza', din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstitutionala... Solutia legislativa anterioara, prevazuta la art.123 alin.(1) din Codul penal din 1969, indeplinea conditiile de previzibilitate”

Curtea Constitutionala a Romaniei a publicat motivarea Deciziei 297/26.04.2018 referitoare la dispozitiile art.155 alin.(1) din Codul penal privind intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

In cuprinsul motivarii, CCR a retinut ca autorii exceptii de neconstitutionalitate ridica problema actelor prin care poate fi intrerupt cursul prescriptiei raspunderii penale, sustinand ca nu orice act de procedura ar trebui sa aiba efectul anterior mentionat. In acest sens, se face trimitere la solutia legislativa reglementata la art.123 din Codul penal din 1969, conform careia cursul termenului prescriptiei era intrerupt prin indeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuia comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal.

CCR arata ca o dispozitie legala trebuie sa fie precisa, neechivoca si sa instituie norme clare, previzibile si accesibile a caror aplicare sa nu permita arbitrariul sau abuzul, iar norma juridica trebuie sa reglementeze in mod unitar si uniform si sa stabileasca cerinte minimale aplicabile tuturor destinatarilor sai. Astfel, Curtea a constatat ca dispozitiile art.155 alin.(1) din Codul penal instituie o solutie legislativa de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarsite: “Pentru aceste motive, Curtea retine ca prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate si, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat sintagma 'oricarui act de procedura' din cuprinsul acestora are in vedere si acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermitandu-i acestuia sa cunoasca aspectul intreruperii cursului prescriptiei si al inceperii unui nou termen de prescriptie a raspunderii sale penale”.

Extras din Decizia CCR 297/26.04.2018:

“Codul penal in vigoare modifica sfera de aplicare a institutiei raspunderii penale, in favoarea unui regim juridic mult mai permisiv al organelor judiciare, nu doar prin reglementarea regulii conform careia orice act de procedura indeplinit in cauza are ca efect intreruperea cursului termenului de prescriptie a raspunderii penale, ci si prin majorarea termenului prescriptiei speciale, conform art.155 alin.(4) din Codul penal, la dublul termenului de prescriptie prevazut pentru fiecare categorie de infractiuni, comparativ cu dispozitiile art.124 din Codul penal din 1969, care prevedeau implinirea termenului prescriptiei speciale daca termenului de prescriptie era depasit cu inca jumatate. Problema juridica invocata de autorii exceptiei de neconstitutionalitate a facut obiectul activitatii de legiferare si al controlului de constitutionalitate si de legalitate si in alte state europene.

Astfel, in tari precum Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia si Spania, intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale se realizeaza prin acte procesuale care sunt comunicate suspectului sau inculpatului ori care presupun prezenta acestuia in fata organelor judiciare, sau prin acte care vizeaza in, in mod direct, solutionarea raportului juridic penal de conflict. Totodata, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale Federale a Germaniei, garantiile constitutionale generale raman totusi aplicabile si trebuie respectate in ceea ce priveste termenele de prescriptie privind raspunderea penala. Aceasta include, in special, principiul protectiei increderii legitime si cerinta generala de claritate juridica si specificitatea care deriva din principiul statului de drept (BVerfGE 50, 42 <47>; BVerfG, Ordonanta celei de a treia Camere a celui de al doilea Senat din 26.11.2003 - 2 BvR 1247/01, 2 BvR 1248/01 -), precum si principiul proportionalitatii (BVerfG, Ordonanta celei de a treia Camere a celui de al doilea Senat din 26.11.2003 - 2, BvR 1247, 1248/01 -). In ceea ce priveste jurisprudenta instantelor obisnuite, Curtea Federala de Justitie (Bundesgerichtshof - BGH) a afirmat in jurisprudenta sa ca dispozitiile de drept penal care reglementeaza intreruperea termenului de prescriptie se interpreteaza ca exceptii atent definite si, prin urmare, nu se preteaza la interpretari extinse; asadar, instantele obisnuite nu pot, pe proprie raspundere, sa dezvolte legea prin analogie (cf. Deciziilor Curtii Federale de Justitie in materie penala, Entscheidungen des Bundesgerichtshofs in Strafsachen - BGHSt 28, 381 <382>; BGH, Ordonanta din 29.09.2004 - 1 StR 565/03 -; Ordonanta din 16.06.2008 - 3 StR 545/07 -; Ordonanta din 10.08.2017 - 2 StR 227/17 -). In mod similar, Curtea Federala de Justitie a clarificat de curand ca 'numirea unui expert de catre judecator sau procuror' la punctul 78c.1 nr. 3 din Codul penal se referea numai la actul initial de numire a expertului relevant si ca domeniul de aplicare nu putea fi extins la orice interactiune dintre autoritati si expert in timpul procedurilor pertinente; prin urmare, s-a concluzionat ca o noua intrerupere a termenului de prescriptie ar fi posibila doar daca acelasi expert a fost numit sa depuna marturie cu privire la o chestiune complet diferita sau daca un alt expert a fost numit sa depuna marturie (BGH, Ordonanta din 10.08.2017 - 2 StR 227/17 -).

Avand in vedere considerentele mai sus aratate, Curtea constata ca solutia legislativa anterioara, prevazuta la art.123 alin.(1) din Codul penal din 1969, indeplinea conditiile de previzibilitate impuse prin dispozitiile constitutionale analizate in prezenta cauza, intrucat prevedea intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale doar prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, in cauza in care persoana vizata avea calitatea de invinuit sau inculpat.

Pentru considerentele expuse mai sus, admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Coriolan Secara si Nela Mirela Secara in Dosarul nr.2635/111/2014 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala si pentru cauze cu minori si constata ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza', din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstitutionala. Definitiva si general obligatorie”.

>>Decizia CCR 297/26.04.2018