IMPREVIZIUNEA - “Respinge sesizarea”

Prin Decizia 56/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Cluj - Sectia a II-a civila, in Dosarul nr. 6.559/190/2016, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile privind dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:

 1) Daca, in analiza impreviziunii, este suficient ca instanta sa constate ca exista fluctuatiile cursului valutar, respectiv ale valutei in care a fost acordat creditul, sau trebuie sa analizeze si alte aspecte precum veniturile debitorului, bunurile pe care le detine debitorul?;

   2) Care este momentul la care ar trebui realizata analiza veniturilor: data notificarii, data formularii contestatiei, data formularii actiunii sau data solutionarii definitive a cauzei?


Judecatori:


Eugenia Voicheci - presedintele Sectiei a II-a civile - presedintele completului
Diana Manole - judecator la Sectia a II-a civila
Marioara Isaila - judecator la Sectia a II-a civila
Roxana Popa - judecator la Sectia a II-a civila
Rodica Dorin - judecator la Sectia a II-a civila
Ianina Blandiana Gradinaru - judecator la Sectia a II-a civila
George Bogdan Florescu - judecator la Sectia a II-a civila
Cosmin Horia Mihaianu - judecator la Sectia a II-a civila
Rodica Zaharia - judecator la Sectia a II-a civila

Minuta Inaltei Curti:

“Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Cluj - Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 6.559/190/2016”.

Extras din decizia Inaltei Curti:


“Din motivarea atasata intrebarilor formulate rezulta ca s-ar solicita dezlegarea instantei supreme asupra conditiilor impreviziunii ce trebuie analizate in aceste litigii, in raport cu cadrul stabilit prin deciziile Curtii Constitutionale la care se face trimitere in cuprinsul incheierii de sesizare. Problema sesizata ar fi legata de identificarea in contestatia creditorului intemeiata pe dispozitiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 a coordonatelor acestei analize, prin corelarea considerentelor din Decizia nr. 623/2016 cu Decizia nr. 95/2017 si cu Decizia nr. 415/2018, in sensul de a se stabili daca fluctuatia cursului valutar ar putea constitui singura conditie de analiza a impreviziunii ori ar fi necesare si analiza altor conditii, cum ar fi situatia patrimoniala a debitorului.

Or, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept constituie un mijloc procesual care asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti. Avand in vedere forta obligatorie a deciziilor Curtii Constitutionale, ce decurge din prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, pe care se intemeiaza obligativitatea interpretarii si a solutiei pronuntate de instanta de contencios constitutional, nu poate fi admisibila sesizarea intemeiata pe dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, prin care nu se pune in discutie interpretarea unei dispozitii legale, ci lamurirea unor solutii ori considerente ale Curtii Constitutionale.
Curtea Constitutionala a retinut ca Legea nr. 77/2016 vizeaza o modalitate de executare a unor obligatii derivate din contractul de credit in ipoteza intervenirii impreviziunii si ca prevederile art. 11 teza intai, raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 si 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constitutionale numai in masura in care instanta judecatoreasca are posibilitatea si obligatia de a verifica indeplinirea conditiilor impreviziunii pentru fiecare contract in parte, in temeiul Legii nr. 77/2016, precum si in temeiul prevederilor art. 969 si art. 970 din Codul civil din 1864, insa in configurarea determinata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 623/2016.
Se constata, de altfel, ca Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 7 din 11 februarie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 5 martie 2019, s-a pronuntat asupra obligatiei instantelor nationale de a se conforma celor statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 623/2016, in verificarea masurii in care sunt indeplinite conditiile impreviziunii, cu referire la solutionarea cererilor de dare in plata, in vederea stingerii obligatiilor izvorate din contractele de credit, formulate de debitorii supusi in continuare unei executari silite, desi executarea silita a imobilului ipotecat a fost finalizata prin adjudecare, in temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016.

Prin urmare, chiar daca se refera la cererile debitorilor intemeiate pe dispozitiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 si nu la contestatiile creditorilor formulate in temeiul art. 7 din acelasi act normativ, este vorba de una si aceeasi problema de drept privind conditiile impreviziunii, care a mai fost rezolvata printr-o hotarare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In acest context este exclus ca sesizarea dedusa judecatii sa se refere la o chestiune de drept reala, dificila, care sa necesite a fi lamurita si care sa reclame interventia instantei supreme in scopul rezolvarii sale de principiu pentru preintampinarea generalizarii practicii neunitare, fiind inlaturate, din aceleasi motive, conditia distincta a noutatii chestiunii de drept si cea negativa, ca, asupra acesteia, Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat.

In legatura cu a doua teza a primei intrebari, privind posibilitatea instantei investite cu solutionarea contestatiei creditorului, formulata in temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, de a analiza in cadrul impreviziunii si aspectele legate de veniturile si bunurile debitorului, in completarea considerentelor anterioare referitoare la inadmisibilitatea sesizarii mai trebuie subliniat si ca, atunci cand intrebarea este adresata in contextul art. 519 din Codul de procedura civila, chestiunea de drept nu trebuie sa decurga din aplicarea acesteia la circumstantele particulare ale spetei, configurate in limitele judecatii prin cererile si apararile partilor, astfel cum rezulta din modul de redactare al acestei intrebari. Chestiunile de fapt ramase la aprecierea instantei nu pot forma obiectul unei sesizari prin care sa se obtina un raspuns de principiu de drept cu valoare obligatorie”.
>>Decizia Inaltei Curti