ICCJ A LAMURIT PROBLEMA - “O companie nationala la care statul detine pachetul majoritar de actiuni este institutie publica?”

Prin Decizia 54/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila, in Dosarul nr. 3.098/118/2018, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

-daca o companie nationala la care statul detine pachetul majoritar de actiuni este institutie publica in intelesul art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare?

-daca art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, aprobata cu completari prin Legea nr. 80/2018, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 41 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investitiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica unei companii nationale la care statul detine pachetul majoritar de actiuni?

Judecatori:

 Gabriela Elena Bogasiu - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului
Laura-Mihaela Ivanovici - presedintele Sectiei I civile
Eugenia Voicheci - presedintele Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele delegat al Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Valentin Mitea - judecator la Sectia I civila
Mirela Visan - judecator la Sectia I civila
Georgeta Stegaru - judecator la Sectia I civila
Mioara Iolanda Grecu - judecator la Sectia I civila
Lavinia Dascalu - judecator la Sectia I civila
Ianina Blandiana Gradinaru - judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila
Diana Manole - judecator la Sectia a II-a civila
Maria Speranta Cornea - judecator la Sectia a II-a civila
Denisa Angelica Stanisor - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Mona Magdalena Baciu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Claudia Marcela Canacheu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Gabriel Viziru - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Minuta Inaltei Curti:

“Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta - Sectia I civila, in Dosarul nr. 3.098/118/2018, pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, cu privire la urmatoarele probleme de drept:

-Daca o companie nationala la care statul detine pachetul majoritar de actiuni este institutie publica in intelesul art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare?

-Daca art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, aprobata cu completari prin Legea nr. 80/2018, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 41 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor masuri in domeniul investitiilor publice si a unor masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica unei companii nationale la care statul detine pachetul majoritar de actiuni?

 Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

“Disputa juridica din cadrul litigiului pe care instanta de trimitere are a-l solutiona este legata de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017, iar nu de incidenta in proces a prevederilor art. 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2018. Chiar daca aceasta din urma norma contine o masura restrictiva similara cu cea din cuprinsul art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017, ea se refera la drepturi aferente perioadei 2019-2021, fiind astfel lipsita de legatura cu problema litigioasa din cauza in care a fost formulata prezenta sesizare, ce se refera la drepturi relativ la care apelantii-reclamanti au sustinut ca, desi li se cuveneau in anul 2018, le-au fost refuzate de parata in mod injust.

Prin raportare la cele expuse in precedent se constata ca legatura dintre cea de-a doua intrebare ce face obiectul sesizarii si cauza in care ea a fost formulata isi gaseste justificare - din perspectiva cerintei de a avea legatura cu pricina in care a fost formulata sesizarea - numai in masura in care se refera la aplicabilitatea prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 in cazul unei companii nationale la care statul detine pachetul majoritar de actiuni.

Din perspectiva cerintei legale referitoare la existenta unei chestiuni de drept la care sa se refere sesizarea se retine ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 207/1997, cu modificarile ulterioare, companiile nationale sunt societati comerciale pe actiuni rezultate in urma reorganizarii regiilor autonome, avand ca obiect activitati de interes public national.

In aplicarea acestei reglementari a fost emis un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv Hotararea Guvernului nr. 517/1998 privind infiintarea Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime - S.A. Constanta, prin efectul caruia a luat fiinta compania nationala parata, prin reorganizarea Regiei Autonome Administratia Portului Constanta. Acest act de autoritate contine, in art. 1 alin. (3), dispozitia explicita potrivit careia compania este organizata ca societate pe actiuni, iar in art. 1 alin. (4) pe aceea potrivit careia entitatea functioneaza sub autoritatea Ministerului Transporturilor.

Totodata, prin art. 1/1 din acelasi act administrativ de infiintare s-au evidentiat activitatile de interes public national care i-au fost conferite, iar prin art. 1/2 au fost stabilite principalele atributii ale companiei, atributii corelative mentionatelor activitati.

 Relativ la obiectul de activitate al companiei, la precizarea domeniului si a activitatii principale, precum si la activitatile specifice desfasurate de persoana juridica infiintata, aceeasi hotarare de Guvern prevede, in art. 1/4, ca ele sunt prevazute in statut - acesta reprezentand anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 517/1998.

Prin prisma acestui mod de constituire si de reglementare a functionarii companiei nationale ce este parte in litigiul in care a fost formulata sesizarea, pentru a putea fi stabilita aplicabilitatea prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 fata de compania parata este necesar a se analiza Statutul de organizare si functionare a entitatii juridice care este parte in proces, precum si a se realiza o evaluare a situatiei acesteia prin prisma reglementarilor cuprinse in actul administrativ cu caracter individual edictat pentru infiintarea sa, respectiv Hotararea Guvernului nr. 517/1998.

Ca atare, problema care se contureaza nu este una de drept, de natura a reclama o dezlegare de principiu, ci constituie o problema punctuala, de speta, care trebuie dezlegata de instanta de apel prin stabilirea situatiei de fapt, in baza analizei actelor de infiintare si functionare (Hotararea Guvernului nr. 517/1998 si Statutul la care face trimitere actul normativ), urmata de aplicarea legislatiei relevante ce corespunde situatiei astfel stabilite.

Aceasta concluzie se impune inclusiv din perspectiva statuarilor din cuprinsul Deciziei nr. 28/2017, cu referire la atributia instantelor judecatoresti de a stabili, in baza analizei probelor, limitele raportului de subordonare dintre, pe de o parte, autoritatile publice si, pe de alta parte, entitatile juridice care functioneaza sub autoritatea celor dintai, o astfel de evaluare fiind de natura sa permita a se concluziona daca si in ce masura problema litigioasa, referitoare la drepturile de natura salariala, se situeaza in domeniul de aplicare a dispozitiilor normative care concretizeaza exercitarea autoritatii statului. Relevante sub acest aspect sunt considerente cuprinse in paragrafele 62-67 ale mentionatei decizii pronuntate de instanta suprema:

 Pentru categoria serviciilor publice, Legea nr. 273/2006 a introdus o conditie speciala, si anume, subordonarea fata de unitatile administrativ-teritoriale: comune, orase, municipii, sectoarele municipiului Bucuresti, judetele, municipiul Bucuresti.

 Din continutul acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de 'autoritate publica' din cuprinsul Legii nr. 554/2004 nu este similara cu cea de 'institutie publica' din cuprinsul Legii nr. 273/2006.

Legea nr. 273/2006 a introdus o notiune autonoma, avand drept suport serviciile publice despre care face vorbire si Legea nr. 554/2004, insa nu in orice conditii, ci numai daca sunt in subordinea unitatilor administrativ-teritoriale.
Raspunsul la cea de-a doua intrebare formulata de autorul sesizarii este, asadar, in mod firesc, negativ, notiunile nefiind similare.

In raport cu cele prezentate mai sus, chestiunea care poate conduce la dezlegarea pricinii este aceea daca furnizorul serviciului public de apa si canalizare, constituit in societate comerciala pe actiuni, este o institutie publica, in sensul art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, coroborat cu art. 9 alin. (12) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 29/2011, si daca se afla in subordinea unitatilor administrativ- teritoriale actionare, care au infiintat societatea.

Or, analiza existentei/inexistentei subordonarii o poate face numai completul care solutioneaza recursul, in baza probelor administrate in cauza, nefiind o chestiune de drept care sa necesite pronuntarea unei hotarari preliminare."
Considerentele expuse mai sus sunt valabile, pentru identitate de ratiune, si in legatura cu intrebarile care formeaza obiectul sesizarii prezente, pentru ca ele vizeaza raportul dintre o autoritate publica si o entitate juridica cu statut de societate comerciala pe actiuni, care indeplineste servicii de interes public si care se afla in subordinea respectivei autoritati publice, existand un raport juridic similar intre compania nationala care are calitatea de parata din litigiul aflat pe rolul titularului sesizarii, pe de o parte, si, pe de alta parte, Ministerul Transporturilor in calitate de autoritate publica fata de care este subordonata aceasta companie, in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) cu referire la anexa nr. 2 lit. E din Hotararea Guvernului nr. 21/2015.

In concluzie, atat prima intrebare, cat si partial cea de-a doua intrebare formulate de titularul sesizarii sunt lipsite de legatura cu litigiul pendinte, iar aspectele din cea de-a doua intrebare, care ar avea relevanta in contextul aspectelor litigioase concret conturate in litigiul asupra caruia este chemata sa se pronunte instanta de trimitere, nu constituie veritabile chestiuni de drept, adica probleme determinate de existenta unor dispozitii legale neclare sau lacunare.

In realitate, problema sesizata de Curtea de Apel Constanta este una care poate fi rezolvata printr-un demers uzual in activitatea jurisdictionala, si anume: stabilirea coordonatelor juridice in care functioneaza compania nationala intimata, prin prisma statutului si a actului de infiintare reprezentat de Hotararea Guvernului nr. 517/1998; identificarea tuturor dispozitiilor legale ce sunt relevante din perspectiva limitelor in care exista o subordonare a acestei companii fata de autoritatile publice; interpretarea sistematica a acestora in vederea aplicarii lor la speta pendinte”.

>> Decizia Inaltei Curti