DURATA EXCESIVA A PROCESULUI PENAL. DAUNE MORALE ADMISE IN PARTE - JS5, sentinta nr. 3129/25.04.2016: „Instanta considera ca termenul de 8 ani, 6 luni si 6 zile este unul nerezonabil... Statul raspunde pentru consecintele pagubitoare produse in desfasurarea activitatilor specifice organelor judiciare... Obligatia de garantie a statului subzista indiferent de autoritatea sau persoana de la care provine in mod concret vatamarea”

Prin sentinta civila nr. 3129/25.04.2016 pronuntata in dosarul nr. 22871/302/2015, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis in parte actiunea in raspundere delictuala formulata de reclamanta Marilena Cirja (fosta Toma) – unul dintre cei 20 de inculpati achitati definitiv in „Dosarul vamesilor din Otopeni” instrumentat de Directia Nationala Anticoruptie – in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, obligand paratul la plata catre reclamanta a sumei de 5.000 lei reprezentand daune morale. Totodata, instanta a calificat drept aparare de fond exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parat prin intampinare.

Sentinta nr. 3129/25.04.2016. Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti

pres. Ionut DRAGOMIR

Obiectul dosarului: actiune in raspundere delictuala.

Solutia: „Califica exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de parat prin intampinare drept aparare de fond. Admite in parte actiunea formulata de reclamanta Cirja (fosta Toma) Marilena, cu domiciliul in (...), in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in sector 5 Bucuresti, str. Apolodor nr. 17. Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 5.000 lei reprezentand daune morale. Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 355 lei. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti”.

>>Sentinta nr. 3129/25.04.2016 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in dosarul nr. 22871/302/2015

Nota: In cazul hotararilor nedefinitive, Juri.ro actualizeaza articolele in momentul redactarii solutiilor pronuntate in caile de atac.

Extras din sentinta:

„In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta retine ca prin rezolutia din 21.06.2006 s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva sa alaturi de alte 20 de persoane pentru fapte de coruptie, ca apoi prin ordonanta s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale. Ulterior, DNA-Sectia de combatere a coruptiei, prin rechizitoriul nr. 1/P/2006 din data de 17.12.2007, a dispus trimiterea in judecata a reclamantei alaturi de ceilalalti 20 de inculpati, stabilindu-se ca pentru rezolvarea fiecarei declaratii vamale si pentru urgentarea procedurilor de vamuire sau neaplicarii de sanctiuni, ar fi primit in perioada decembrie 2005 – septembrie 2006, de la angajatii a doua firme de comisionariat vamal, cate 100.000 lei (actualmente 100 lei), savarsind astfel infractiunea de luare de mita in forma continuata.

Prin sentinta penala nr. 49/28.03.2011 pronuntata de catre Tribunalul Buzau, s-a dispus condamnarea reclamantei la pedeapsa de 4 ani inchisoare si 2 ani interzicerea unor drepturi. Impotriva acestei hotarari s-a facut apel, iar prin decizia penala nr. 39/21.02.2013 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr. 6327/114/2007* (...) la cate 2 ani de inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepselor. Si impotriva acestei decizii reclamanta, alaturi de ceilalti incupati, a formulat recurs, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr. 752/03.03.2014 pronuntata in dosarul nr. 6327/114/2007*, a admis recursurile declarate, a casat decizia penala atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, respectiv Curtea de Apel Ploiesti.

Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 334/27.03.2015 pronuntata in dosarul nr. 6327/114/2007**, a admis apelurile declarate impotriva sentintei penale nr. 49/28.03.2011 pronuntate de Tribunalul Buzau, pe care a desfiintat-o, si, rejudecand, a dispus achitarea reclamantei pentru comiterea infractiunii de luare de mita in forma continuata si a inlaturat pedepsele accesorii si complementare constand in interzicerea unor drepturi.

Reclamanta se plange de termenul nerezonabil al procesului penal si solicita despagubiri morale.

Potrivit art. 21 alin. (3) din Constitutie, partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judecatoreasca stabileste in art. 10 ca 'toate persoanele au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil'.

De asemenea, art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului: 'Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, public si in TERMEN REZONABIL, de catre o instanta independenta si impartiala'.

Art. 13 prevede: 'Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute prin prezenta Conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instantei nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale'.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului reprezinta un tratat international care are a fi aplicat in ordinea juridica interna a statelor contractante. Stabilind faptul ca primul judecator al Conventiei este judecatorul national, CEDO subliniaza ca rolul sau este de a interveni numai atunci cand persoanele nu obtin satisfactie la nivel national, garantarea drepturilor consacrate de Conventie, care presupune atat respectarea lor de catre autoritatile nationale, cat si inlaturarea eventualelor incalcari, fiind o sarcina ce revine, in primul rand, fiecarui stat in parte.

Potrivit jurisprudentei CEDO in materie penala, termenul incepe sa curga de la data la care a fost formulata o 'acuzatie', intrucat altfel ar fi imposibil sa se determine existenta unei acuzatii in materie penala. 'Acuzatia in materie penala' este definita ca 'notificarea oficiala, emanand de la autoritatea competenta, a reprosului de a fi savarsit o infractiune penala' si care induce ideea unor 'repercusiuni importante pentru situatia celui interesat' – Hotararea din 27 februarie 1980, Deweer c. Belgia, par. 42.

In cauza, termenul a inceput la 21.09.2006, in momentul in care s-a dispus prin rezolutie inceperea urmaririi penale, rezolutie comunicata la acelasi moment cand s-a pus in miscare si actiunea penala impotriva acesteia (f.22).

Acuzatia adusa reclamantei a fost ridicata la 27.03.2015, cand Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 334 pronuntata in dosarul nr. 6327/114/2007**, a dispus achitarea definitiva a reclamantei.

Deci durata totala a procedurii a fost de 8 ani, 6 luni si 6 zile.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie sa fie apreciat in lumina circumstantelor cauzei si cu trimitere la urmatoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantei si al autoritatilor competente, precum si miza litigiului pentru reclamant.

Desi nu se poate trece peste complexitatea cauzei (in judecata fiind trimise peste 20 de persoane), instanta retine ca, in timpul judecatii, dosarul a fost trimis spre rejudecare.

Instanta retine ca, in urma trimiterii in judecata prin rechizitoriul nr. 1/P/2006 din data de 07.12.2007, raporturile de munca ale reclamantei au fost suspendate si, pana la 15.04.2015 cand s-a emis decizia nr. 753 a Directoratul General al Directiei Regionale a Finantelor Publice Bucuresti (f.94), petentei i-au fost suspendate raproturile de munca.

Conform hotararii Curtii in afacerea Delgado c. Franta, celeritatea procedurii se impune si in cauzele avand ca obiect litigii de munca (par. 50).

Considerand ca in cauza exista o miza importanta, iar durata procesului s-a datorat si comportamentului autoritatilor, instanta considera ca termenul de 8 ani, 6 luni si 6 zile este unul nerezonabil.

In multe hotarari, Curtea subliniaza faptul ca incalcarile dreptului la judecarea cauzelor intr-un termen rezonabil creeaza 'prezumtia solida, uneori irefragabila, potrivit careia durata excesiva a procedurii a generat un prejudiciu moral' – Hotararea din 10 noiembrie 2004, Apicella c. Italia, par. 93, in special prin aceea ca reclamantul traieste 'intr-o stare de incertitudine si anxietate cu privire la rezultatul procedurii' – Hotararea din 21 februarie 1997, Guillemin c. Franta, par. 63.

In cauza, instanta considera deci ca prin solutionarea cauzei in acest termen, petenta a suferit un prejudiciu moral.

In ceea ce priveste statul, acesta este obligat sa raspunda pentru consecintele prejudiciabile ale propriei activitati juridice, pe care o organzieaza si o conduce in conformitate cu prevederile constitutionale si cele legale. Activitatea jurisdictionala este supusa normelor dreptului public, dar poate produce, prin disfunctionalitati sau prin savarsirea unor abuzuri, efecte de natura civila, concretizate in prejudicii de natura materiala sau morala, justitiabililor sau altor persoane, efecte care cad sub incidenta legii civile. Prin urmare, statul, ca persoana responsabila, raspunde pentru consecintele pagubitoare produse in desfasurarea activitatilor specifice organelor judiciare, dar nu pentru o fapta savarsita de o alta persoana, ci in conditiile legii, in calitate de garant al legalitatii si independentei actului de justitie. Raspunderea sa va fi angajata independent de orice culpa, pe temei obiectiv. Intemeiata pe ideea unei garantii pe care statul este obligat sa o asigure pentru actele pagubitoare ale agentilor sai. Raspunderea obiectiva a statului in cazul tergiversarii solutionarii cauzelor corespunde necesitatii de eficienta pe care o astfel de institutie o cere, fiind de asemenea in deplin acord cu regulile stabilite de CEDO cu privire la raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor. Mergand pe linia de rationament a Curtii, trebuie sa subliniem ca obligatia de garantie a statului subzista indiferent de autoritatea sau persoana de la care provine in mod concret vatamarea. In acest sens, vor fi asimilate 'comportamentului ilicit' al statului orice actiune sau inactiune a unei autoritati de stat, precum si faptele persoanelor care actioneaza in alta calitate decat cea de organe ale statului, in privinta acestora din urma functionand obligatia pozitiva a statului de a lua toate masurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor persoanelor.

Reclamanta a solicitat daune morale in cuantum de 50.000 lei.

Instanta, prin raportare la obiectul cauzei, considera ca o reparatie morala in cuantum de 5.000 lei ar fi suficienta”.