DECIZIA nr. 17/2015 – CCR a admis obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind securitatea cibernetica a Romaniei (Legea Big Brother III)

In data de 21 ianuarie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutia Romaniei si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii privind securitatea cibernetica a Romaniei, formulata de un numar de 69 de deputati din Grupul Parlamentar al Partidului National Liberal.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea privind securitatea cibernetica a Romaniei este neconstitutionala, in ansamblul ei.

Curtea a retinut ca intregul act normativ sufera de deficiente sub aspectul respectarii normelor de tehnica legislativa, coerenta, claritate, previzibilitate, precum si sub aspectul respectarii procedurii legislative, prin lipsa avizului Consiliului Suprem de Aparare a tarii, elemente de natura a determina incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie, care consacra principiul legalitatii, si a prevederilor art. 119 din Legea fundamentala, referitoare la atributiile C.S.A.T.

De asemenea, Curtea a constatat incalcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3), (4) si (5) referitoare la principiul statului de drept, principiul separatiei puterilor in stat, respectiv principiul legalitatii, in art. 21 alin. (1) si (3) referitor la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, in art. 26 privind viata intima, familiala si privata si in art. 28 referitor la secretul corespondentei, din perspectiva lipsei garantiilor necesare respectarii acestor drepturi, precum si in art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

Astfel, Curtea a constatat neconstitutionalitatea mai multor prevederi ale legii, printre care cele privind definirea notiunii de „detinatori de infrastructuri cibernetice” (art. 2 din lege), desemnarea Serviciului Roman de Informatii ca autoritate nationala in domeniul securitatii cibernetice (art. 10), lipsa garantiilor legale (autorizarea de catre o instanta judecatoreasca) aferente respectarii obligatiei detinatorilor de infrastructuri cibernetice de a permite accesul reprezentantilor autoritatilor competente la datele detinute, relevante in contextul solicitarii (art. 17), lipsa reglementarii prin lege a criteriilor in functie de care se realizeaza selectia infrastructurilor cibernetice de interes national, cat si a modalitatii prin care se stabilesc acestea (art. 19), autoritatea care efectueaza auditarea de securitate cibernetica (art. 20 lit. c)), lipsa reglementarii prin lege a circumstantelor in care este necesara notificarea, precum si a continutului acesteia (art. 20 lit. c)), lipsa consacrarii legale a controlului judecatoresc cu privire la actele administrative emise de autoritatile competente si care sunt susceptibile a prejudicia drepturi sau interese legitime (art. 16-23), lipsa predictibilitatii normelor referitoare la procedurile de monitorizare si control, respectiv a celor privind constatarea si sanctionarea contraventiilor (art. 27, 28, 30), lipsa garantiilor legale (autorizarea de catre o instanta judecatoreasca) aferente respectarii obligatiei detinatorilor de infrastructuri cibernetice de a permite autoritatilor competente sa efectueze inspectii, inclusiv inopinate, la orice instalatie, incinta sau infrastructura (art. 27 alin.(2)).

>>Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii privind securitatea cibernetica a Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2015)