DECIZIA CCR PE NULITATEA ABSOLUTA DIN CPP- “Legiuitorul goleste de continut insusi dreptul fundamental la aparare”

Lumea Juridica prezinta motivarea Deciziei 88/2019 privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.281 alin.(4) lit.a) din Codul de procedura penala raportat la art.281 alin.(1) lit.f) din acelasi act normativ, coroborate cu cele ale art.90 si art.344 alin.(3) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Elena Ilie in Dosarul nr.2.223/192/2016 al Judecatoriei Bolintin-Vale.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca, fiind trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu si delapidare, avea, potrivit Codului de procedura penala, dreptul de a fi asistata de un avocat desemnat din oficiu. Cu toate acestea, pe parcursul urmaririi penale, dar si in faza de camera preliminara, inculpata nu a beneficiat de asistenta juridica din oficiu, desi aceasta era obligatorie. In aceste conditii, autoarea apreciaza ca limitarea in timp a posibilitatii invocarii exceptiei de nulitate absoluta intemeiate pe dispozitiile art.281 alin.(1) lit.f) din Codul de procedura penala aduce o grava atingere dreptului la aparare, dar si dreptului la un proces echitabil garantat de Constitutie.

Sustine ca aceasta limitare incalca prevederile art.16, art. 21 si art.24 din Constitutie, creandu-se o inegalitate de tratament juridic intre inculpatul fata de care instanta a fost diligenta si i-a numit un avocat din oficiu sau a putut sa isi angajeze un aparator ales si inculpatul caruia instanta de judecata nu i-a numit un aparator din oficiu.

Prin limitarea termenului in care poate fi invocata nulitatea absoluta a actelor care au fost intocmite cu incalcarea dreptului la aparare, autoarea exceptiei apreciaza ca se da posibilitatea fundamentarii unei solutii de condamnare pe acte intocmite in mod nelegal, cu incalcarea dreptului la aparare.

Totodata, apreciaza ca, prin modul de reglementare, in sensul limitarii termenului in care se poate invoca nulitatea absoluta a actelor de procedura intocmite in cursul urmaririi penale cu incalcarea dreptului la aparare, se produce o minimizare a acestui drept fundamental garantat si ocrotit atat prin Legea fundamentala, cat si prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Arata ca accesul liber la justitie vizeaza nu numai actiunea introductiva de instanta, ci si sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate, in aceasta sfera incluzandu-se si posibilitatea de a actiona impotriva actelor nelegale.

Extras din decizia CCR:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției